Zborul albinelor de Sofia Segovia este o lectură domoală, o poveste despre Revoluția mexicană și gripa spaniolă din 1918, despre reforma agrară, despre schimbare și despre lupta tradiției cu progresul. Simonopio, copilul minune pentru unii, copilul sărutat de diavol, pentru alții, este un personaj-enigmă, care urmărește tăcut ce se întâmplă în familia Morales - viețile lor puse la punct, munca dificilă pe care o duce tatăl, având grijă de pământurile care au aparținut familiei timp de generații întregi, iubirea și dăruirea de care dă dovadă mama, visurile și aspirațiile copiilor. Fiind un băiat cu totul și cu totul neobișnuit, Simonopio e mereu urmărit de albinele sale, acestea făcând parte din ființa lui, făcându-l să vadă lumea mult mai clar.
Am apreciat stilul autoarei - cursiv, liric, emoționant. Descrierile au fost mereu pitorești, construind lumea în care se desfășoară acțiunea, iar modul autoarei de a creiona personajele este unul gradual, astfel încât cititorul descoperă personajul puțin câte puțin, urmărindu-l cum crește, visează, se maturizează, luptă pentru idealuri.