Prin liceu, am văzut un film care mi-a rămas întipărit în minte datorită actorilor și mai ales, datorită acțiunii. Este vorba despre Vălul pictat, semnat de W. Somerset Maugham, unde o parte din acțiune are loc la Hong Kong, în perioada în care acesta este o colonie britanică. Nu am mai întâlnit acest decor în alte cărți până când nu am citit volumul despre care vă vorbesc astăzi. Profesoara de pian de Janice Y. K. Lee este un roman a cărui acțiune are loc în anii 40 și 50 ai secolului trecut, în Hong Kong, având în epicentrul său un (oarecum) triunghi amoros: Trudy-Will-Claire, cea din urmă fiind singura care nu a trăit în Hong Kong pe vremea celui De-al Doilea Război Mondial. Acțiunea sare dintr-o peroadă în alta, arătând orașul și cum oamenii acestuia diferă înainte și după război. Povestea de dragoste dintre Will și Claire este eclipsată de cea dintre Will și Trudy, însă ambele relații sunt menite să introducă cititorul în atmosfera secolului trecut și a unei societăți pestrițe, supuse unor încercări neprevăzute. Recenzia mea pentru această carte o găsiți mai jos:
Februarie a trecut ca un vis - am fost în vacanță jumătate de lună, apoi a urmat facultatea cu orarul ei ciudat. Cu toate acestea, am reușit să citesc destul de mult pentru o lună scurtă, dar și să abandonez un volum. Dacă sunteți curioși de ce am citit în ianuarie, pe blog aveți articolul (voi face câte un bilanț lunar, așa că fiți aproape).
Prima carte despre care vreau să vă vorbesc este Pachinko de Min Jin Lee - o surpriză literară. Habar nu aveam la ce să mă aștept de la această carte, pentru că nu m-am interesat de subiect, dar mi-a plăcut foarte mult, a ajuns în volumele favorite ale lui 2019. Vă las mai jos recenzia.
Am citit și Blue is the warmest color de Julie Maroh, o poveste despre autocunoaștere, aceeptare, adolescență și iubire care nu ține seama de timp. Am tot văzut titlul acesta de ani buni și credeam că e foarte controversată povestea, însă nu a fost așa. Mi-a plăcut, dar nu pot să zic că a fost o lectură excepțională sau care mi-a schimbat viziunea despre anumite lucruri.
Îmi place manga/manhwa/graphic novels, aceasta a fost ok, dar pentru mine, nimic nu se compară cu Watashitachi No Shiawase Na Jikan de Hong Ji-Young. E un volum mai mare, dar e plin de momente intense, povestea este foarte bine realizată și emoționantă.
Fii și îndrăgostiți de D. H. Lawrence cred că a fost genul de carte clasică pe care nu am citit-o la timpul potrivit. Povestea mi-a plăcut la început - viața unei femei, soție de miner, care nu are nici o susținere din partea bărbatului său și care trebuie să-și crească copii cum poate. Mi-a plăcut personajul, o soție puternică și o mamă devotată, însă după moartea unuia dintre fii, toată atenția ei se îndreaptă spre celălalt. Și aici a început să nu-mi mai placă nici personajul și nici povestea: un fiu indecis, care fuge la mama de fiecare dată când trebuie să ia o decizie, indiferent de natura acesteia; o mamă obsedată de a fi prezentă în viața copilului non-stop, chiar și atunci când acesta este un bărbat adult și încearcă să-și construiască o relație.
De Lawrence am mai citit Amantul doamnei Chatterley, un roman care mi-a plăcut datorită subiectului și a execuției. Dar Fii și îndrăgostiți mi-a displăcut datorită direcției în care o ia acțiunea și a relației bolnăvicioase între mamă și fiu.
Profesoara de pian de Janice Y.K. Lee a fost, ca și Pachinko, o surpriză pentru mine. Mă așteptam la o poveste care are loc în intimitatea unui cămin, poate o relație amoroasă lipsită de viitor, dar s-a adeverit a fi povestea unor oameni aflați departe de casă.
În roman, narațiunea are loc din perspectiva a trei personaje - Claire, o femeie proaspăt căsătorită și mutată în Hong Kong cu soțul ei la începutul anilor 50 ai secolului trecut, Trudy - o eurasiană ce-și trăiește viața în Hong Kong în anii 40 și Will, bărbatul care este prezent în viața celor două femei. Cartea aduce în atenția cititorilor perioada celui de-al Doilea Război Mondial și cum a fectat acesta populația băștinașă și nu numai a Hong Kongului. Mi-a plăcut cartea și urmează să-i fac o recenzie (voi adăuga linkul aici când va fi gata).
Gengis-Kan de Vasili Yan - o repovestire a perioadei istorice în care Gengis-Kan cucerea lumea. Stilul de scriere e unul fluent și nu este plictisitor, poveștile inserate în firul narativ principal sunt menite să potențeze misterul care-l învăluie pe marele cuceritor, iar prin intermediul personajelor care apar, cititorul poate să-și facă o idee despre societatea de atunci și cum a fost privit mongolul de popoarele cucerite. Cu siguranță recomand cartea celora care sunt pasionați de subiect.
Casa de la Riverton de Kate Morton a fost o lectură plină de suspans. Povestea unui eveniment tragic ce a avut la Riverton în anii 20 ai secolului trecut este relatată de către Grace, o bătrână care atunci a fost slujnică la familia Hartford, stăpânii casei. Femeia este singura martoră la acel eveniment care mai este în viață, iar unii oameni au întrebări în legătură cu familia Harford, ceea ce o face pe bătrână să reînvie trecutul.
Departe de lumea dezlănțuită de Thomas Hardy este un roman clasic, cu un subiect pe care-l caut în astfel de cărți. O tânără este cerută în căsătorie de către un fermier modest, dar îl refuză. Femeia pleacă, iar ferimerul rămâne singur, ca la scurt timp să aibă loc o nenorocire, bărbatul să piardă totul și să fie nevoit să plece în lume. Ajungând la locul unui incendiu, acesta ajută oamenii să stingă focul și află că proprietara acelor pământuri nu este altcineva decât femeia care l-a refuzat. Fostul fermier ajunge să se angajeze la ea, urmărind din umbră toate evenimentele care au loc în viața tinerei.
Romanul lui Thomas Hardy este unul cu o acțiune relativ previzibilă, dar atmosfera care primează în carte este tipică pentru literatura clasică. Personajele sunt bine reprezentate, chiar dacă unele trăsături sunt destul de clișeice.
Magicienii egipteni și vrăjitoarele tesaliene. Homo Magicus în Antichitate de Ion Acsian a fost volumul abandonat a lui februarie. Mă pasionează subiectul, aveam de ceva timp cartea prin casă, dar o dată ce am început să o citesc, mi-am dat seama că povestea nu mă prinde, modul în care sunt prezentate informațiile e greu de urmărit și stilul de scriere e foarte plictisitor. Nu avea sens să-mi pierd timpul.
Acestea au fost cărțile pe care le-am terminat în februarie. Am început să citesc și altele, dar vă voi povesti despre ele în bilanțul lunii martie - dacă le termin. Voi ce ați citit în cea mai scurtă lună a anului? Ce volum v-a plăcut și ce carte nu v-a impresionat?
