Recenzie literară: Tronul prizonierului (Moștenitorul furat, #2) de Holly Black (2024)

Tronul prizonierului de Holly Black este continuarea poveștii din Moștenitorul furat, doar că de data aceasta cititorul urmărește acțiunea din perspectiva lui Oak, fără a avea acces la gândurile lui Suren. Volumul este alert și plin de elemente importante din lumea zânelor: politica, relațiile dintre diferite feluri de creaturi, comploturi complexe și nu în ultimul rând, urmărește mai multe povești de răzbunare. Autoarea se joacă cu mintea cititorului, făcându-l pe acesta să suspecteze, alături de protagonist, tot felul de indivizi în ceea ce privește o gamă de comploturi, trădări și înșelătorii. 

Partea de jocuri politice a fost un pic confuză, pentru că Oak este implicat simultan în vreo trei comploturi și trebuie să iasă învingător din acestea, cu sau fără ajutorul altor creaturi. Cum zânele nu pot să mintă direct, ci să formuleze propozițiile astfel încât să nu spună adevărul, interacțiunile dintre personaje au fost fermecătoare prin arta oratorică de care au dat dovadă.

Recenzie literară: Moștenitorul furat (Moștenitorul furat, #1) de Holly Black (2023)

Moștenitorul furat de Holly Black este o carte ce urmărește soarta unui personaj secundar în seria Făpturile văzduhului - soarta lui Oak, o creatură ce trezește o multitudine de întrebări. Misterios și mereu pus pe glume, Oak ascunde lucruri pe care Wren încearcă să le descifreze, dar Oak se adeverește a fi la fel de bun la manipulatul prin cuvinte mieroase precum este sora lui, Jude. 

Relația romantică din poveste se desfășoară oarecum abrupt - cititorul are parte din plin de perspectiva lui Wren și de gîndurile și trăirile acesteia, însă Oak rămâne mereu în umbră - atât sentimentele lui, cât și motivațiile din spatele acțiunilor.