Recenzie literară: Tronul prizonierului (Moștenitorul furat, #2) de Holly Black (2024)

Tronul prizonierului de Holly Black este continuarea poveștii din Moștenitorul furat, doar că de data aceasta cititorul urmărește acțiunea din perspectiva lui Oak, fără a avea acces la gândurile lui Suren. Volumul este alert și plin de elemente importante din lumea zânelor: politica, relațiile dintre diferite feluri de creaturi, comploturi complexe și nu în ultimul rând, urmărește mai multe povești de răzbunare. Autoarea se joacă cu mintea cititorului, făcându-l pe acesta să suspecteze, alături de protagonist, tot felul de indivizi în ceea ce privește o gamă de comploturi, trădări și înșelătorii. 

Partea de jocuri politice a fost un pic confuză, pentru că Oak este implicat simultan în vreo trei comploturi și trebuie să iasă învingător din acestea, cu sau fără ajutorul altor creaturi. Cum zânele nu pot să mintă direct, ci să formuleze propozițiile astfel încât să nu spună adevărul, interacțiunile dintre personaje au fost fermecătoare prin arta oratorică de care au dat dovadă.

Recenzie literară: Moștenitorul furat (Moștenitorul furat, #1) de Holly Black (2023)

Moștenitorul furat de Holly Black este o carte ce urmărește soarta unui personaj secundar în seria Făpturile văzduhului - soarta lui Oak, o creatură ce trezește o multitudine de întrebări. Misterios și mereu pus pe glume, Oak ascunde lucruri pe care Wren încearcă să le descifreze, dar Oak se adeverește a fi la fel de bun la manipulatul prin cuvinte mieroase precum este sora lui, Jude. 

Relația romantică din poveste se desfășoară oarecum abrupt - cititorul are parte din plin de perspectiva lui Wren și de gîndurile și trăirile acesteia, însă Oak rămâne mereu în umbră - atât sentimentele lui, cât și motivațiile din spatele acțiunilor.

Bilanț literar: Februarie 2023

Salutare!

Februarie a fost o lună cu lecturi frumoase și cu lecturi abandonate, dar per total, a fost o lună nu tocmai rea, deși a început lent din punct de vedere al satisfacției mele privind cărțile pe care le-am citit.

Moștenirea: Făuritoarea de vise de Ioana Mihaela Curaleț e prima carte, după două abandonate, pe care am terminat-o în februarie. Mi-a plăcut - am vorbit mai multe despre ea în acest articol.

If We Were Villains de M.L. Rio - o carte cu o premisă foarte interesantă, dar după câteva capitole nu am mai suportat nici personajele nesuferite, nici obsesia (nesănătoasă) a autoarei de a-și face personajele să vorbească efectiv prin intermediul unor pasaje întregi din Shakespeare. Chiar dacă sunt actori, oamenii reali nu citează dintr-un autor atunci când vorbesc cu un interlocutor despre chestii foarte serioase.

Final Offer de Lauren Asher e una dintre dezamăgirile acestui an. Mi-au plăcut mult primele două volume din serie, dar pe acesta l-am abandonat când aproape am ajuns la 80%. Protagonista o adevărată viperă - toxică, deloc corectă cu cei din jur, mereu pusă pe a-l face pe protagonist să se simtă prost și deloc dornică să-l ajute acolo unde ea ar fi trebuit să fie persoana de încredere. Cred că e una dintre cele mai oribile protagoniste din câte am văzut eu în romanceurile citite și nici protagonistul sau povestea în sine nu m-au putut motiva să termin cartea.

Nu aveam așteptări când am început Moștenitorul furat de Holly Black - este prima carte din duologia spin off după Făpturile văzduhului și de obicei, autorii „mulg” o serie care a mers foarte bine și de foarte puține ori scriu o carte care să se ridice la nivelul aceleia care i-a consolidat. 

Totuși, m-a surprins plăcut povestea lui Oak și a prințesei Suren, deși clar au fost niște aspecte ce nu mi-au plăcut și direcția în care se îndreaptă acțiunea în al doilea volum nu e tocmai pe placul meu.

Spice Road de Maiya Ibrahim este una dintre cele mai bune cărți fantasy citite luna asta: cu elemente din folclorul arab, o călătorie inițiatică plină de mistere, intrigi și cuvinte nespuse, dar și cu un sistem magic interesant, volumul de față a fost o lectură rapidă, alertă și plină de răsturnări de situație.

Singurul minus ar fi că e abia primul volum din trilogie și nu se știe când va fi publicat al doilea volum :(

Agathele de Kathleen Glasgow și Liz Lawson a fost un YA drăguț, un roman polițist unde adolescenții sunt cei care văd situația mai bine decât adulții și m-am distrat lecturându-l.

Among the Beasts & Briars de Ashley Poston e un basm întunecat, dar totodată potrivit și pentru publicul tânăr, pentru că deși dezvoltă teme mai dificile, nu are scene care să perturbe prea mult un cititor aflat la început de drum cu genul fantasy. 

Lectura este cursivă și te atrage prin simplitatea limbajului, acest roman fiind o carte potrivită pentru o seară liniștită „la gura sobei”.

Exes & O`s de Amy Lea - cum ai traduce cringe în română? Pentru că acesta este cuvântul perfect pentru a descrie protagonista. Are 30 de ani dar privește bărbații ca pe niște clișee din cărțile romantice, este extraordinar de limitată cognitiv, aproape patologic și acționează ca o școlăriță. Oricât de simpatică a fost ideea acestei cărți, nu am putut trece peste prostia protagonistei - cine întreg la cap face liste, la 30 de ani, cu numele foștilor iubiți și încearcă să-i recucerească? Abandonată fără pic de regret.

Highly Suspicious and Unfairly Cute de Talia Hibbert a fost un romance cu adolescenți și a venit la momentul potrivit (după ce am răsfoit mai multe titluri și toate nu mi s-au potrivit). Cartea a fost o surpriză plăcută: protagonişti care se comportă corespunzător vârstei (sunt adolescenți în ultimul an de liceu), personalități interesante şi dialoguri amuzante. Mi-a plăcut cum a fost reprezentat OCD-ul şi ce impact are acesta în viața unei persoane, dar şi felul în care protagoniştii încearcă să înțeleagă ce vor în viață şi învață să-şi accepte sentimentele.

Un romance simpatic, cu şi despre adolescenți, alegerea carierei şi acceptarea sentimentelor.

Mysteries of Thorn Manor de Margaret Rogerson este o nuvelă despre ce se întâmplă cu personajele după evenimentele din Vraja spinilor. Dacă aș fi citit cărțile una după cealaltă, poate că nuvela asta mi-ar fi plăcut mai mult, dar având în vedere că au trecut trei ani între cele două, nu îmi mai aminteam mare lucru din Vraja spinilor și unele aspecte nu au fost reamintite cititorului. Povestea în sine este una drăguță, iar atmosfera o combinație între Howl`s Moving Castle și Harry Potter.

Tethered de Elayna R. Gallea este un fantasy unde accentul se pune pe relația între un vampir și un om - un mariaj stabilit din interes politic, dar care aduce cu sine o mulțime de întrebări și situații riscante.

Mi-a plăcut evoluția personajelor și a relației dintre protagoniști, însă aș fi vrut să văd mai mult worldbuildong și să primesc răspunsuri la o mulțime de situații incerte care apar pe parcursul romanului.

Vaporul alb de Cinghiz Aitmatov este ultima carte pentru luna februarie și m-a impresionat prin sensibilitatea scriiturii și povestea reală, despre viața grea în munți, departe de oameni, văzută prin ochii unui copil care se află în căutarea miracolului în fiecare lucru mic din jurul său.

Acestea au fost lecturile ultimei luni din această iarnă. Ce ați citit fain?