Se afișează postările cu eticheta tronul prizonierului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tronul prizonierului. Afișați toate postările

duminică, 2 iunie 2024

Bilanț literar: Mai 2024

 Salutare și bine v-am găsit în ultima lună din această primăvară!


A fost o lună frumoasă, cu lecturi variate, cu serii începute (shame on me, dar totodată e o serie minunată, imediat vorbesc despre aceasta), așa că nu mă plâng. Să le luăm pe rând:


De mult timp vreau să citesc o carte semnată de Stephen Hawking, și cum randomizerul meu a ales volumul acesta ca următorul meu ebook, prima carte terminată în mai a fost Brief Answers To The Big Questions. Mi-a plăcut mult vocea narativă și modul în care autorul discută subiectele propuse: e posibilă călătoria în timp? există o entitate supremă, acolo undeva, care ne veghează și ghidează? vom călători vreodată dincolo de sistemul nostru solar? Au fost câteva aspecte care personal nu m-au interesat - cum ar fi menționarea de prea multe ori, din punctul meu de vedere, a unui politician, cumva lucrul ăsta nu se plia pe subiectul capitolului. Mai e și aspectul că informația din carte e pe alocuri sumbră de-a binelea: cum zice și autorul, științei nu-i pasă de sentimentele umane, ci doar de fapte.
Clar voi citi și restul cărților semnate de Hawking.


Aveam seria asta pe TBR din 2017, când am adăugat primul volum publicat pe Goodreads. Acum i-a venit timpul și mă bucur enorm că am început Baladele Nlithiei de M.M. Țara. Secretul Regelui Nemuritor este al doilea volum publicat, dar din punct de vedere cronologic al poveștii, este primul, conform informațiilor de pe site-ul editurii, așa că am început seria cu această nuveletă. Este vorba despre doi barzi/hoți, Asht și Lied, care pun la cale un jaf promițător, dar sunt deconspirați și implicați forțat într-o lovitură de stat ce privește regele cetății Osa, supranumit Regele Nemuritor.
Autorul are un stil plăcut de scriere, replicile personajelor sunt amuzante, personajele în sine au o dinamică tare simpatică între ele, protagoniștii par la a fi la prima vedere niște neghiobi, dar rezultatul acțiunilor lor spune contrariul. Lumea creionată de M.M. Țara e complexă, în stil tolkian, și abia aștept să aflu ce se întâmplă mai departe.

Tronul prizonierului de Holly Black este a doua carte din duologia Moștenitorul furat și mă bucur că am ajuns să mai termin o serie începută. Mi-a plăcut mult partea de politică și de zânele-nu-pot-minți-pe-față-așa-că-formulează-ciudat-propozițiile, dar au fost destul de multe fire narative lăsate neîncheiate. 

Aș fi vrut ca Wren să participe mai mult la acțiune, nu doar să fie prezentă la fața locului, dar ce am apreciat foarte mult e cum autoarea dezvoltă relația romantică dintre protagoniști, făcând-o credibilă.


Magia realității de Richard Dawkins, ilustrată de Dave McKean şi tradusă de Vlad Zografi, este un volum ce a stat ceva vreme în bibliotecă până să ajung la el. În teorie, este destinat copiilor de la 12 ani în sus, dar în practică, mi se pare o carte potrivită şi pentru cititorul adult care vrea să-şi reîmprospeteze memoria în ceea ce priveşte chimia, biologia şi fizica din liceu, dar într-o formă mult mai fain explicată decât o face programa şcolară.
Ce mi-a plăcut mult de tot este îmbinarea miturilor din antichitate legate de evenimente meteorologice şi nu numai cu explicația ştiințifică în ceea ce priveşte apariția şi producerea acestora.
Paralela dintre mintea umană din trecut, ce tinde să ofere explicații paranormale unor lucruri pe care nu le înțelege, şi aducerea în scenă în prezent a explicațiior ştiințifice şi a descoperirilor de-a lungul timpului a fost fascinant pusă în practică.
Ce sunt cutremurele, de ce apare curcubeul, ce element chimic predomină în cosmos, care este cel mai vechi strămoş al omului, dacă există viață şi pe o altă planetă - sunt doar câteva dintre subiectele atinse în această carte.
Sunt mai mult ca sigură că Magia realității ar fi un cadou potrivit pentru un copil (sau un adult, de ce nu) pasionat de ştiință, în cazul în care sunteți în căutarea unui volum.


Marea Carte cu Dinozauri, ilustrată de Miguel A. Rodriguez Cerro, este o lectură foarte colorată și informativă pentru micul sau marele cititor pasionat de dinozauri. Ilustrațiile sunt superbe, iar cele câteva informații vitale despre speciile abordate - unde au fost descoperite, cum se presupune că au arătat, ce stil de viață au avut - trezesc interesul pentru o cercetare mai amănunțită. Clar e o carte ce merită luată în considerare când mergeți la o zi de naștere și nu știți ce să-i luați micului (sau marelui) sărbătorit.

Nu am putut vorbi de cartea asta la momentul lecturării - am avut onoarea să fiu unul dintre beta readeri. creaturi și Creaturi de Morgan Hexner e o carte de povestiri horror, cu tente psihologice, fantasy, gotice, fiecare povestire acaparând cititorul și jucându-se cu mintea acestuia. Are recenzie aici pe blog.aici pe blog.

Inima dragonului de M.M. Țara este continuarea, din punct de vedere cronologic, a poveștii despre Nlithia. Deși întâlnim câteva personaje din Secretul Regelui Nemuritor, Asht și Lied, povestea îi mai urmărește pe Vel și pe Mira, doi adolescenți ce sunt hoți de buzunare, o mână de magiștri și cel puțin trei rase de creaturi ce au de spus un cuvânt în soarta Nlithiei. În acest volum, Lied iarăși dă cu bâta-n baltă: aruncă asupra regelui o vrajă ce-l adoarme pe acesta, ducând la un dezechilibru magic de proporții apocaliptice, ce riscă să ducă la distrugerea completă a lumii. 
Ce mi-a plăcut în această carte a fost dezvoltarea universului în care are loc acțiunea, temele abordate, multiplele popoare ce împânzesc pământul, dragonii, structura sistemului magic din inima cetății Nisal. Ce nu mi-a plăcut a fost rapiditatea cu care au loc evenimentele, felul în care personajele ajung să fie invincibile peste noapte și, orice li s-ar întâmpla, nu pățesc nimic, sunt multe lucruri ce rămân fără explicație sau se întâmplă doar pentru a împinge acțiunea. Nu am apucat să mă atașez de vreun personaj și nu i-am regăsit pe Asht și Lied din volumul anterior, mi s-au părut a fi alte personaje. 


Petale însângerate. Fiorii iubirii și ai morții este ultima antologie apărută la editura Petale Scrise, la care am contribuit și eu cu o povestire, Libarca. Așa cum sugerează titlul, cele două teme abordate sunt iubirea și moartea, fiecare autor abordându-le în stilul său. Mi-au plăcut în mod special povestirile O noapte de neuitat, Carbon, D+O+R=Love, Cealaltă casă, Până când moartea ne va despărți.


Tu și universul de Stephen Hawking e o variantă super simplificată pentru micul cititor a volumului pe care l-am citit la începutul lunii, Brief Answers To The Big Questions. Abordează teme precum schimbarea, universul și rolul omului pe pământ, fiind un volum perfect pentru micul aventurier ce vrea să afle mai multe lucruri despre spațiu.


Cum să creezi o bandă desenată de Manuela Manița este genul de manual pe care aș fi vrut să-l am când eram copil și abia descopeream tot ce înseamnă manga și desenul. Este un prim pas foarte succint în ceea ce privește tehnica desenului, cum se creează o bandă desenată, care sunt regulile de bază, a doua jumătate a cărții fiind practic un bloc de desen pentru ca micul pasionat de benzi desenate să exerseze și să creeze propria poveste.

Acestea au fost lecturile lui mai. Voi ce interesant ați mai citit?

joi, 23 mai 2024

Recenzie literară: Tronul prizonierului (Moștenitorul furat, #2) de Holly Black (2024)

Tronul prizonierului de Holly Black este continuarea poveștii din Moștenitorul furat, doar că de data aceasta cititorul urmărește acțiunea din perspectiva lui Oak, fără a avea acces la gândurile lui Suren. Volumul este alert și plin de elemente importante din lumea zânelor: politica, relațiile dintre diferite feluri de creaturi, comploturi complexe și nu în ultimul rând, urmărește mai multe povești de răzbunare. Autoarea se joacă cu mintea cititorului, făcându-l pe acesta să suspecteze, alături de protagonist, tot felul de indivizi în ceea ce privește o gamă de comploturi, trădări și înșelătorii. 


Partea de jocuri politice a fost un pic confuză, pentru că Oak este implicat simultan în vreo trei comploturi și trebuie să iasă învingător din acestea, cu sau fără ajutorul altor creaturi. Cum zânele nu pot să mintă direct, ci să formuleze propozițiile astfel încât să nu spună adevărul, interacțiunile dintre personaje au fost fermecătoare prin arta oratorică de care au dat dovadă.