Era ciudat că se simțea ca o unitate distinctivă în propriul corp, de parcă mintea era adevărata lui esență, iar scheletul acoperit de mușchi și piele reprezenta mijlocul prin care putea să-și transpună ideile în dimensiunea fizică. Era constrâns să locuiască într-un trup trecător, prizonier într-un vas organic ce-i limita expansiunea și, cu toate acestea, era integrat într-un organism senzorial ce-i permitea să perceapă lucrurile într-un mod diferit.
Dacă totul s-ar fi redus la aspectul fizic, acesta putea la fel de bine să fie un manechin gol, însă unicitatea unei ființe era dată de dimensiunea intangibilă a ceea ce se afla în interiorul său. Psyche era suflet, o conștiență și avea tot dreptul la viață.