Recenzie literară: Solara de Bianca Sîrb (2013)

Un val de liniște îmi învălui corpul, iar eu încercam să las toate gândurile să curgă pe lângă mine, să mă eliberez de tot, privind pădurea picurată cu pulberea ruginie a toamnei.

Ochiul lumii își închidea încet pleoapa, lăsând în urmă doar gene de lumină. Dâre sângerii, asemeni unor zgârâieturi trasate de niște gheare, străbăteau cerul, accentuând nuanțele arzătoare ale pădurii.

Evenimentele trebuie să-și urmeze cursul, indiferent în ce direcție, căci, până la urmă, totul va deveni exact așa cum trebuie.

Recenzie literară: Majestique de Bianca Sol (2020)

Era ciudat că se simțea ca o unitate distinctivă în propriul corp, de parcă mintea era adevărata lui esență, iar scheletul acoperit de mușchi și piele reprezenta mijlocul prin care putea să-și transpună ideile în dimensiunea fizică. Era constrâns să locuiască într-un trup trecător, prizonier într-un vas organic ce-i limita expansiunea și, cu toate acestea, era integrat într-un organism senzorial ce-i permitea să perceapă lucrurile într-un mod diferit.

Dacă totul s-ar fi redus la aspectul fizic, acesta putea la fel de bine să fie un manechin gol, însă unicitatea unei ființe era dată de dimensiunea intangibilă a ceea ce se afla în interiorul său. Psyche era suflet, o conștiență și avea tot dreptul la viață.