Recenzie literară: Pisica de Georges Simenon (1967)

Pisica de Georges Simenon este un roman unde acțiunea nu e deloc alertă, dar e plină de introspecții și rememorare a trecutului, cititorul urmărind totul prin ochii lui Emile. Dacă la început relația celor doi bătrânei este bizară, pe parcurs ies la suprafață detalii importante despre trecutul lor, dar și despre diferența de clasă. Emile este un bărbat din popor, care toată viața a muncit cu mâinile, bucurându-se de o pensie care-i oferă posibilitatea să aibă o bătrânețe liniștită. Rafinată și burgheză, Marguerite e fiica unui patron de fabrică, tratându-l cu superioritate pe Emile.

Pisica e un roman lent, pe care-l citești și te întrebi de ce cele două personaje încă sunt împreună, cum au ajuns să se căsătorească două firi atât de diferite, și nu în ultimul rând, de ce insistă să joace acest joc tăcut, bazat pe câteva cuvinte scrise pe bilețele. Ambele personaje sunt foarte bine conturate, ajungi să le afli toate slăbiciunile și defectele, acestea ieșind în evidență pe fundalul imaginii pe care cei doi vor să o prezinte societății. Nu mi-a plăcut deloc de Marguerite - de altfel, cititorul nu are parte de perspectiva ei despre tot ce se întâmplă, astfel încât te întrebi pe alocuri cât dramatizează Emile și cât din ce spune el este adevărat.

Recenzie literară: Mândrie și prejudecată de Jane Austen (1813)

Mândrie și prejudecată de Jane Austen este un roman despre atmosfera și mentalitatea englezilor din înalta societate din epoca victoriană, respect, tradiție și bunele maniere. Lizzy Bennet este întruchiparea unei tinere bine crescute, educate, aparent perfecte pentru a deveni o soție ca la carte pentru un gentilom, dacă nu ar adopta un limbaj plin de ironie și dacă nu ar fi plină de prejudecăți. Domnul Darcy, la rândul său, întruchipează bărbatul vremurilor, distant și inteligent, scump la vorbă și nu în ultimul rând, mândru. Dinamica relației între cele două personaje este absolut fascinantă, cititorul urmărind cum evoluează aceasta și cum cei doi protagoniști trec peste preconcepții.

Jane Austen portretizează foarte bine nu doar atmosfera și mentalitatea vremurilor, ci și  esența nobilimii din acea perioadă, oferind personajelor secundare trăsături care-i fac imposibil de trecut cu vederea. Mi-au plăcut protagoniștii și mi-a plăcut și de sora mai mare a lui Lizzie, Jane, o fată sensibilă și gingașă. Mi-a displăcut enorm de mama fetelor, pentru că dă dovadă de o lipsă de coloană vertebrală și închide ochii acolo unde ar fi trebuit să intervină și să-și ghideze fiicele în direcția bună.

Recenzie literară: Orlando de Virginia Woolf (1928)

Virginia Woolf creează o carte-experiment, unde dezbate subiecte tabu precum sexualitatea, arătând din plin constrângerile la care este supusă femeia din secolul XVIII sau XIX. Dacă inițial Orlando, un bărbat în toată firea, suferă o mare dezamăgire în dragoste, odată cu metamorfozarea sa are ocazia să vadă și cealată perspectivă, a femeii care are un anumit rol în societate și nu se bucură de libertatea pe care o are bărbatul.

Orlando de Virginia Woolf este o carte ce merită citită pentru originalitatea sa, pentru vocea narativă, dar și pentru subiectele dezbătute într-o epocă rigidă în ceea ce privește subiectele precum identitatea, drepturile femeilor, libertatea gândirii.

Recenzie literară: Roșu și negru de Stendhal (1830)

Roșu și negru este un bildungsroman ce urmărește un simplu fiu de țăran, care datorită talentului său, a personalității înșelătoare, a ipocriziei și a unui volum imens de muncă reușește să ajungă acolo unde-și dorește. Plecând de la rolul de guvernant, Julien pleacă din provincie și se avântă în marele Paris, intrând în una dintre cele mai influente case, cea a marchizului de Mole, unde descoperă noi oportunități.

Romanul semnat de Stendhal portretizează atât societatea franceză a vremii, cât și modul în care ambiția unui om din pătura de jos îi ghidează viața. Perioada restaurării franceze se reflectă asupra nobililor, dar și a clerului. Cele două puteri, mereu în opoziție, ducând tot felul de jocuri meschine, sunt observate de către Julien, care nu întârzie să se folosească de slăbiciunile oamenilor din jurul său, fie că este vorba de aristocrați, abați sau simpli lachei.

Recenzie literară: Vraciul de Tadeusz Dolega-Mostowicz (1937)

Recenzie literară: The great Gatsby de F. Scott Fitzgerald

Când eram în generală, am citit Blândețea nopții. Țin minte că mi-a plăcut foarte mult, am considerat-o drept o carte profundă, cu oarecare rezonanțe în mintea mea. Nu știam de Gatsby, nici de povestea din spatele acestei cărți, nici despre viața autorului; știu doar că Blândețea nopții m-a marcat atunci, lăsând o impresie puternică.

Recent am terminat de citit The great Gatsby. Probabil, dacă nu ar fi apărut filmul, cu Leonardo DiCaprio, cu Lana del Rey pe fundal și isteria în masă, nu m-ar fi interesat prea mult cartea de față, probabil că nici nu aș fi citit-o, cel puțin în viitorul apropiat. Nu am văzut încă filmul, dar aștept să văd cât de apropiat este de contextul cărții. The great Gatsby este o carte despre moravuri, viața anilor ‘20 ai secolului trecut, perfiditatea și josnicia omului, dar mai ales, asemănarea izbitoare, la nivel de factor uman, între generația Jazz Age și generația secolului XXI.

În centrul acțiunii îl avem pe Nick Carraway, om de origine modestă, care se mută în West Egg, într-o căsuță mică, a cărei grădină se află la marginea grădinii lui Gatsby - vecinul bogat a lui Nick. Primul lucru ce-l uimește este faptul că ”mica” reședință a lui Gatsby este mereu plină de lume, șampania curge la discreție, iar muzica și dansul nu se termină niciodată.

În West Egg, Nick are o verișoară, Daisy, căsătorită cu Tom Buchanan. În casa familiei, cu drapeluțe roz, aromă de iasomie și iubire până-n mormânt, Nick o întâlnește pe Jordan Baker, o sportivă de care îl legă niște sentimente nedefinite, între camaraderie și iubire.

Într-o zi, Nick primește o invitație de la domnul Gatsby, misteriosul vecin, care-l invită la o ”mică petrecere” în curtea sa. Evident, în seara următoare, grădina lui Gatsby este plină de mașini, oameni ce nu se cunosc între ei, muzică, șampanie și nici urmă de gazdă. Într-un final, apare Jordan, Carraway se bucură de compania ei și-l cunoaște, din întâmplare, pe Gatsby, care îi va deveni prieten; acest om însă ascunde numeroase enigme...

Un roman despre dragoste, ură, moravuri ușoare, trădare și singurătate, The great Gatsby intră în colecția cărților favorite, datorită acțiunii, peisajului viu și a personajelor conturate foarte realist. Atât de realist, încât am reușit să găsesc unul pe care să-l disprețuiesc; personajul care mi-a fost antipatic în mod special este Daisy Buchanan, o ființă frumoasă, firavă, feminină, dar lipsită în totalitate de tărie de caracter, cauzând o tragedie, fără a răspunde pentru faptele sale, fără a avea remușcări; o păpușă frumoasă, dar crudă.

Am încercat să găsesc motivul de ce romanul The great Gatsby este atât de popular; aparent,  se distribuia gratuit soldaților în cel de-al doilea război mondial. Probabil că dacă nu ar fi acest mic detaliu, isteria în jurul cărții nici nu ar exista.

În concluzie, Fitzgerald a reușit să mă captiveze, pentru a doua oară, cu un roman savurat în câteva zile, retrăiri pentru personaje și atenție maximă la detalii, iar atmosfera creată m-a dus trup și suflet în anii ’20, un tărâm utopic, demult pierdut.