Recenzie literară: Orlando de Virginia Woolf (1928)

Virginia Woolf creează o carte-experiment, unde dezbate subiecte tabu precum sexualitatea, arătând din plin constrângerile la care este supusă femeia din secolul XVIII sau XIX. Dacă inițial Orlando, un bărbat în toată firea, suferă o mare dezamăgire în dragoste, odată cu metamorfozarea sa are ocazia să vadă și cealată perspectivă, a femeii care are un anumit rol în societate și nu se bucură de libertatea pe care o are bărbatul.

Orlando de Virginia Woolf este o carte ce merită citită pentru originalitatea sa, pentru vocea narativă, dar și pentru subiectele dezbătute într-o epocă rigidă în ceea ce privește subiectele precum identitatea, drepturile femeilor, libertatea gândirii.

Recenzie literară: Viața începe vineri de Ioana Pârvulescu (2009)

Personajele din Viața începe vineri de Ioana Pârvulescu sunt cât se poate de pestrițe. De soarta străinului misterios sunt interesați un medic celebru și fiica acestuia, un comisionar de numai opt ani, șeful poliției, gazetarii de la Universul, un hoț alunecos și chiar nobilimea. Acțiunea decurge lin, iar în jurul personajelor domnește o forfotă continuă. Pe de o parte, sunt pregătirile pentru noul an, iar pe de altă parte, scandalurile din lumea mondenă - străinul, un duel despre care gurile rele afirmă că a fost un asasinat, moartea tânărului găsit în pădure, un fiu de nobil, dar și evenimentele despre care se discută în ziare, povești venite din alte țări.

Autoarea conturează niște personaje inedite, fiecare interesant în felul său. Mi-a plăcut mult de băiatul de opt ani care face tot felul de comisioane prin oraș, fiind astfel liantul între alte personaje, oferind cititorului ocazia să vadă ce se întâmplă în sânul unei familii, ce evenimente au loc într-o anumită casă, ce taine ascund unele scrisori. Tot prin intermediul băiatului cunoaștem orașul, felul în care numeroase instituții funcționau la acea vreme și care era atmosfera generală a perioadei.

Recenzie literară: Arcașul fără arc de Ștefan Liiceanu (2020)

Mintea omului poate fi asemuită cu un univers. Bucuria poate fi privită precum o stea sau ca un nor de bun augur, supărarea seamănă cu un tunet asurzitor sau cu o ploaie torențială, bunăvoința seamănă cu o adiere de vânt sau cu roua suavă a dimineții, severitatea poate fi privită ca o zi de arșiță în toiul verii sau ca înghețul de la sfârșitul toamnei.

Toate plăcerile și neplăcerile simțurilor noastre sunt, până la urmă, rezultatul minții noastre, care observă lucrurile înconjurătoare.

Un om adevărat este nemișcat precum norii, liniștit precum apa unui lac, dar viu precum șoimul care plutește în înalt sau precum peștele care sare pe neașteptate din apă. Așa arată spiritul omului care cunoaște virtutea.

Recenzie literară: Amantul japonez de Isabel Allende (2015)

De mult timp nu am citit un roman de dragoste cu acțiunea amplasată în secolul trecut, un roman ce urmărește un destin pe parcursul întregii vieți. Amantul japonez de Isabel Allende, apărut la Humanitas Fiction, în traducerea Corneliei Rădulescu, este un volum pe care-l savurezi, urmărind liniștit, fără grabă, direcția în care se îndreaptă viața personajelor. Îl recomand cu drag dacă vă place ficțiunea istorică și personajele cu o viață spectaculoasă.

Recenzie literară: Inocenții de Ioana Pârvulescu (2016)

Eu cred că fiecare om trebuie să aibă un secret al lui, ca să fie cu adevărat frumos. Și mai cred că fiecare carte trebuie să aibă o viață secretă a ei ca să fie cu adevărat bună. Seretele astea nu-i bine săfie dezvăluite decât oamenilor încăpători pe dinăuntru. Când îți pierzi un secret sau îl află cine nu trebuie e ca și cum te-ai împuțina, ca și cum ai scădea în înălțime în loc să crești.

Mi-am dat seama mai târziu că și la unii oameni e la fel: în exterior par șterși, adaptați la mediu, dar când își etalează interiorul, și asta se întâmplă de obicei când se-ndrăgostesc, sunt cu totul alții, frumos desenați și colorați, devin deodată plini de miez și de ochi. Mai târziu am aflat că dragostea e oarbă. Eu cred exact contrariul, că dragostea are ochii cei mai buni. 

Nu știu dacă ai remarcat și tu: uneori amintirile se înroșesc și ard, alteori se înnegresc și se urâțesc și numai unele îți înfloresc înaintea ochilor ca pomii în primăvară.

Recenzie literară: Sala de bal de Anna Hope (2016)

 Începu să bage de seamă lucruri peste care înainte trecea cu vederea:strălucirea frunzelor noi ale bătrânului stejar; felul în care rândunelele se înălțau spre soare, mai sigure de ele acum, și se scăldau în lumina lui, cu piepturile sclipind argintii, împletind și țesând raze. Nu i se părea drept ca el să vadă acele lucruri, și ea, la fel ca celelalte femei, nu.

Își închipui că ea l-ar pofti să intre în casă și s-ar întinde amândoi pe pat.[...] Că i-ar povesti în șoaptă la ureche toate câte le văzuse în preumblările lui. Cum uneori frumusețea vieții și a lumii îl lovea asemenea unei fierbințeli, dar cum era amestecată cu ură și denaturată de ea. 

Recenzie literară: Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert (2019)

Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert este o carte pe care am citit-o cu cel mai mare drag: o atmosferă de carnaval continuu, o viață trăită dincolo de limitele impuse de vreme, o protagonistă a cărei acțiuni nu le aprobi mereu sau în totalitate, dar a cărei poveste tranșantă te cucerește de la primele pagini.

Recenzie literară: Spune-mi ceva despre Cuba de Jesús Díaz (2002)

Stalin Martinez este un ghinionist: pe parcursul romanului Spune-mi ceva despre Cuba pierde multe lucruri, oameni, dar și șansa la o viață așa cum și-a dorit-o în tinerețe. Recenzia completă a romanului semnat de Jesús Díaz o puteți urmări mai jos:

Recenzie literară: Zuleiha deschide ochii de Guzel Yakhina (2015)

Zuleiha deschide ochii este povestea unei națiuni, într-o perioadă tulbure, văzută prin ochii lui Zuleiha, o tânără ce este ruptă din sânul unei familii prea puțin iubitoare și aruncată în iureșul istoriei. Foamea, frica, o nouă viață, dar și iubirea, fericirea și dăruirea de sine - toate aceste elemente se îmbină frumos într-o poveste cât se poate de complexă.

Recenzie literară: Pelinul negru de Ioana Nicolaie (2017)

E joi, deci e zi de recenzii video. De data aceasta, vin cu o recomandare autohtonă - romanul Pelinul negru semnat de Ioana Nicolaie, apărut la editura Humanitas. Vizionare plăcută!

Recenzie literară: Mireasa tânără de Alessandro Baricco (2015)

Bună!

Hello! Astăzi vă vorbesc despre romanul lui Alessandro Baricco, Mireasa tânără. Deși multe aspecte în această carte mi s-au părut ciudate, lectura a fost interesantă. Ați citit acest roman?

Recenzie literară: Femeia cu buchetul de flori și alte povestiri de Mo Yan (2016)

Femeia cu buchetul de flori și alte povestiri de Mo Yan a ajuns în biblioteca mea într-o vară. Nu mai citisem povestiri scurte de ceva timp și mi-am zis că acum e momentul. Până la urmă, volumul a rămas să stea în bibliotecă până în iarnă, așa că se numără printre primele lecturi ale anului. M-a atras mult coperta și titlul - dar și faptul că Mo Yan este laureatul premiului Nobel pentru literatură în 2012.Am vrut să văd ce fel de scriitor este.

Volumul conține zece povestiri, dintre care doar câteva mi-au captat atenția cu adevărat. Bumbacul imaculat, o povestire despre iubire, copilărie și bumbac, mi s-a părut cea mai bine închegată și cu adevărat frumoasă. Maimuța - povestea unui soț abuzat de soție ce se transformă în acest animal și Femeia cu buchetul de flori - o tânără ce-l urmărește pe un militar până în satul acestuia - aveau un potențial destul de mare. Cătușe la degetele mari mi s-a părut o poveste absurdă, crudă, dar mi-a plăcut. Celelalte povestiri nu m-au fascinat mai deloc, mai ales că autorul are un stil de a termina o poveste abrupt, fără a oferi un final deschis. Dă impresia că pur și simplu s-a plictisit de firul narativ respectiv și a decis să pună capăt povestirii.

I-am acordat nota 2 din 5 pe Goodreads datorită acestei lipse de final. Au fost multe pasaje care mi-au plăcut, dar destule care m-au plictisit. Nu am reușit să întrevăd magia dintre file, deși naratorul afirmă clar că aceasta există. Oameni ce se transformă în vulpi, lumina verde pe care o are bumbacul noaptea, o frumoasă călare pe un măgar... toate aceste elemente sunt prezente, dar le lipsește alura de magic, dorința de a descoperi ceva supranatural în spatele personajelor sau a decorului. 

Mi-aș fi dorit ca acest volum să fi fost ceva mai captivant. E puțin probababil să-mi doresc să mai citesc ceva semnat de Mo Yan, pentru că stilul acestui scriitor nu îmi place.

În concluzie, Femeia cu buchetul de flori și alte povestiri (apărută la editura Humanitas) nu a fost cea mai faină lectură de la începutul anului, dar nici îngrozitoare nu aș numi-o. Pur și simplu, i-a lipsit ceva ce să mă captiveze.

Recenzie literară: Întoarcere în Bucureștiul interbelic de Ioana Pârvulescu (2003)

Salutare!

Nu știu dacă am mai vorbit despre o carte românească, dar astăzi vreau să vă povestesc despre un volum care mie mi-a plăcut foarte mult. Întoarcere în Bucureștiul interbelic de Ioana Pârvulescu este o carte ce m-a amuzat, m-a întristat, mi-a spus multe lucruri noi și m-a făcut să-mi doresc să pășesc pe străzile capitalei noastre de altă dată. Voi ați citit-o?

Recenzie literară: Eu, Dracula și John Lennon de Jan Cornelius (2016)

Astăzi este 18 septembrie, iar în străinătate se sărbătorește Hide a Book Day - când oricine poate deveni o zână a cărților (Book Fairy). Ideea este să ascunzi o carte (de preferat, o carte care ți-a plăcut mult) undeva într-un loc public. Dacă o urmăriți pe Emma Watson, sigur știți despre ce este vorba!

Deși am ascuns o carte care-mi este dragă (și sper că persoana care a găsit-o se va bucura din plin de lectură), vreau să vă spun despre o coincidență a datelor.

Zilele astea am anunțat pe pagina de Facebook că sunt blogger acreditat la FILIT 2017 - Festivalul Internațional de Literatură și Traducere, iar prima ocupație în această postură a fost să participa la organizarea unui Bookhunt care, din coincidență, a început azi, pe 18 septembrie :).

 Organizare e mult spus, dar ideea este următoarea: tuturor bloggerilor ieșeni care au vrut să participe li s-a pus la dispoziție câte un volum cu sigla FILIT. Toate cărțile disponibile sunt scrise de autori ce vor fi prezenți la festival, iar sarcina noastră, a bloggerilor, a fost să ascundem cărțile respective undeva în oraș, pentru ca ieșenii să găsească volumele și să aibă ocazia de a primi un autograf de la autor.

După cum vedeți în titlu, cartea care mi-a picat mie pentru a o „pierde” undeva prin Iași a fost Eu, Dracula și John Lennon: povestirile unui trăitor și uluit observator în România comunistă și în mirificul Occident de Jan Cornelius. Inițial, am vrut să aleg un alt titlu, eram cu gândul la locul unde voi ascunde volumul, dar odată ce m-am văzut în fața acestei cărți, nu m-am putut abține. Deseori, îmi aleg lectura în funcție de copertă, cum a fost și în cazul de față, doar că de data asta am nimerit-o.

Volumul e publicat la editura Humanitas și face parte din colecția memorii și jurnale. Autorul, Jan Cornelius, a plecat din România în anii 70, sau mai bine zis, a fugit din România și s-a stabilit în Germania în perioada comunismului. În noua țară natală, autorul locuiește de peste 30 de ani, însă nu uită niciodată despre locul în care s-a născut. Pe parcursul celor 51 de capitole, Jan Cornelius povestește despre contrastele între est și vest, oamenii pe care i-a întâlnit în lume, cum a fost în tinerețea sa, cum a fost marcat de perioada comunistă și cum dorul de țară îl tot aduce, din când în când, pe meleagurile natale.

De foarte mult timp nu am mai citit o carte care să mă prindă atât de strâns în mrejile sale și care să mă facă să chicotesc, atrăgând privirile încruntate ale oamenilor din jur. Eu, Dracula și John Lennon este un jurnal al contrastelor, al situațiilor penibile și jenante, dar care sunt prezentate de către autor într-o manieră comică. În cele două zile în care am avut volumul la mine, l-am devorat și am rămas cu o ușoară dezamăgire când l-am terminat - stilul lui Jan Cornelius de a scrie este foarte captivant și plin de ironii care nu au cum să te amuze.

Astăzi am ascuns cartea undeva în oraș, iar indiciul l-am lăsat pe pagina de Facebook. Cine va găsi volumul va avea ocazia să primească, cum ziceam mai sus, un autograf de la autor, dacă vine cu acesta la festival. Și pentru că e un bookhunt, sunt sigură că v-ar interesa pe unde au ascuns ceilalți bloggeri cărțile lor - lista cu ei o găsiți aici.

Acestea fiind spuse, abia aștept următoarea activitate din cadrul acestui festival. Ne auzim în curând! :)