Ce lună plină de surprize literare a fost decembrie pentru mine! Am bifat câteva titluri din lista mea de TBR (am vorbit pe instagram despre proiectul meu literar pentru 2025), am și abandonat câteva - ca pe vremuri :D, am mai terminat un proiect ce se desfășura deja de vreo cinci ani, ce să mai, am fost productivă în ultima lună din 2024. Să le iau totuși pe rând:
O carte începută și abandonată este aceasta, One Last Gift (Un ultim dar de Crăciun, tradusă la Nemira) de Emily Stone. Eu în general mă feresc de cărți crăciunistice, dar acest titlu a ieșit pentru cartea lunii la bookclubul fizic din Constanța, așa că m-am apucat să o lecturez și... nu am rezistat mai mult de cinci capitole. Scriitura mi s-a părut seacă, personajele fade, tot ce s-a întâmplat în alea cinci capitole - absolut irelevant și deloc atractiv pentru mine. Am aflat la discuția din cadrul clubului de carte ce se întâmplă cu cine și sunt absolut recunoscătoare Elenei din trecut ce a zis că nu mai citește forțat cărți ce nu-i plac și s-a ținut de cuvânt. Nu am pierdut nimic renunțând la povestea asta și cu siguranță voi evita cărțile cu tema asta - de obicei nu sunt deloc vesele, în spiritul sărbătorilor, ci mai degrabă pline de drame, traume și lipsă de comunicare (pe un fundal de globulețe și lumini).
Revelle de Lyssa Mia Smith relatează povestea unei familii de circari de pe o insulă magică, unde fiecare familie deține o anumită putere. Luxe Revelle poate fermeca pe oricine îi dăruiește o piatră nestemată, devine vedeta spectacolului (deși nu este cea mai bună artistă), și are misiunea de a încheia o înțelegere cu un individ ce face parte dintr-o familie rivală, ce controlează timpul. Acțiunea are loc în timpul Prohibiției, băutura este un element important pentru spectacolele familiei Revelle, așa că Luxe trebuie cumva să facă rost de aceasta prin intermediul înțelegerii. Și... cam aici se termină primul capitol.
Deți premisa cărții mi-a plăcut foarte mult, execuția m-a plictisit teribil. Am abandonat povestea atât de repede pentru că știam deja că nu o să-mi placă. Luxe nu mi-a trezit interesul sau compasiunea, faptul că ea habar nu are cum arată individul pe care trebuie să-l abordeze pentru a „salva” circul, deși insula e mică și practic toți se cunosc între ei, a fost o scăpare destul de evidentă, în opinia mea. Plus că nu am înțeles de ce e atât de important ca familia ei să aibă alcool disponibil pentru oaspeți la spectacol - numerele marca Revelle sunt prea plictisitoare dacă te uiți la ele fără să fii sub influența vreunei substanțe? :)
Mi s-a făcut dor de un romance ușurel, fără cine știe ce poveste complicată, așa că mi-am umblat prin TBR și am ales Bad Influence de Charleigh Rose. Doar că nu a fost un romance tocmai simpluț, iar asta m-a surprins în mod plăcut.
O întâlnim pe Allie, căreia cu un an în urmă, în ziua ei de naștere, i-a murit tatăl. Allie l-a iubit enorm și încă nu poate trece peste pierderea pe care a suferit-o. Venind la facultate, încearcă să treacă prin această perioadă neobservată, dar întâlnirea ei cu Jesse schimbă lucrurile. Vedeta campusului studențesc, este clasicul bad boy, popular și chipeș, mereu înconjurat de fete, pentru care viața se schimbă atunci când dă cu piciorul singurei sale șanse de reușită în lumea sportului competitiv. Întâlnirea celor doi nu este de ordinul iubirii la prima vedere - Allie îl detestă și-l consideră un înfumurat superficial pe Jesse, iar acesta, la rândul său, o vede drept o ciudată ce nu vrea să pară ca alte fete. Dar atunci când încep să interacționeze mai mult, să se cunoască mai bine, ambii își descoperă traume mai vechi și răni mai noi.
Deși povestea în sine, cea de dragoste, nu e cine știe ce complicată, personajele au fost complexe. Am apreciat profunzimea sentimentelor pe care le au - nu doar unul față de celălalt, ci și față de alți oameni importanți din viața lor. Autoarea îi portretizează într-o manieră ce te face să vrei să îi înțelegi, să empatizezi cu ei, să le oferi un sfat. Niciunul dintre cei doi protagoniști nu este un om bun în sensul clasic al cuvântului, dar însăși faptul că sunt umani, cu traumele ce i-au modelat, și că o dau în bară din când în când, m-au făcut să-i îndrăgesc și mai mult. Cu singuranță voi mai citi alte cărți semnate de autoare - aceasta face parte dintr-o serie, dar poate fi citită de sine-stătător.
Un alt volum de pe lista mea a fost Pastă de fasole dulce de Durian Sukegawa - o carte de cinci stele, care m-a emoționat de multe ori și m-a făcut să descopăr o părticică necunoscută ulterior (mie) despre cum era stigmatizată o anumită categorie de oameni în Japonia secolului trecut.
Toiagul păstoriei de Ion Druță a fost o recitire - deși mi-am amintit că am mai citit nuvela asta în generală abia când eram pe la mijlocul ei. Urmărim povestea unui cioban care nu are oi, acesta fiind și iubit, și bârfit de tot satul. Nuvela urmărește viața acestui om, cum e văzut și perceput de săteni înainte și după colectivizare, iar accentul se pune pe opinia și gura lumii. Mi-a plăcut, poate chiar mai mult decât atunci când am citit nuvela pentru școală, stilul autorului e melancolic și mereu îmi amintește despre copilărie și locurile unde am crescut.
Căutătorii vulpii este al doilea volum din seria Hoții din umbră, semnată de Kevin Sands, și urmărește aventurile prin care trec cei cinci copii pe care-i cunoaștem în primul volum. E un fantasy alert, plin de ghicitori și cu o portretizare amănunțită a sistemului magic și a lumii în care are loc acțiunea, dar și cu o dezvoltare minunată a personajelor.
Cred că am avut o perioadă cu noroc la capitolul cărți romance - pentru că asta a fost o găselniță absolut minunată. Fated Shot de Katherine Elle este un volum ce urmărește un hocheist profesionist și pe fiica antrenorului echipei. Mie în mod normal nu-mi palce acest trope, Coach„s Daughter, dar abordarea aici a fost de nota zece.
Îl întâlnim pe Jack Broody, un tânăr ce joacă pentru echipa Toronto Tundra și, deși îi place mult ceea ce face, nu e obsedat de statutul lui de vedetă hochei. Într-o vară, pe care și-o petrece preponderent într-o cafenea, tot vede o tânără ce-l intrigă enorm, dar bărbatul nu are curajul să o abordeze. Când începe sezonul și iese pe gheață, descoperă că misterioasa străină este fiica antrenorului echipei, iar asta complică totul.
După ce termină facultatea, Mia decide să se întoarcă în orășelul în care a crescut, pentru a fi aproape de părinții ei. În acest timp, Mia se ocupă de mica ei afacere - coace biscuiți cu tot felul de arome trăsnite și-i vinde - în număr mare de tot - pe internet. Atunci când descoperă că misteriosul bărbat ce mereu ocupa măsuța ei preferată la cafenea e unul dintre jucătorii pe care-i antrenează tatăl ei, își spune că nu e cazul să-și aprindă paie-n cap. Dar, desigur, legile atracției acționează după alte reguli.
Fated Shot e genul de romance unde se dezvoltă nu doar relația dintre protagoniști, ci se pune accent și pe evoluția personajelor. Jack e genul de bărbat decis și corect, care poate fi violent pe gheață, dar niciodată cu cei pe care-i iubește. Deși e un munte de om, nu e deloc clasicul alpha male, și mi-a plăcut enorm să urmăresc un astfel de protagonist. Nu este cel mai bun la toate și are propriile dileme, traume și momente de nesiguranță, dar e ușor să empatizezi cu el, este credibil. Mia e genul de protagonistă care, pe de o parte, nu e doar frumoasă și atât - are un vis, lucrează pentru acesta, nu e pusă în poveste doar pentru a exista o protagonistă. Ce nu mi-a plăcut la ea totuși e faptul că, în privința fostului ei prieten, nu se grăbește să ia anumite decizii, și erau suficiente sutiații în care nu s-a comportat ca un om adult. A dat dovadă de o naivitate dusă la extremă și asta m-a făcut să scad o stea poveștii, pentru că altfel ar fi fost lejer de cinci stele.
Chimia dintre cei doi e palpabilă, relația lor se construiește realist, nu există scene dramatice doar de dragul de a șoca cititorul - este un romance lejer, fără violențe exagerate, fără lipsă de comunicare dusă la extremă, cu personaje complexe, departe de a fi clișeice. Abia aștept să citesc următorul volum din serie, ce-l va urmări pe cel mai bun prieten/frate a lui Jack.
Korean Folk Tales de Im Bang este un volum pe care-l aveam demult pe listă, și sincer, am fost un pic dezamăgită că nu a fost tocmai la ce m-am așteptat. Majoritatea povestirilor, chiar dacă ating tema spiritelor și a creaturilor din folclorul coreean, se axează totuși pe niște personalități ale vremii, cum ar fi oameni politici din 1600 sau diferiți învățați. Nu știu dacă asta e, de fapt, esența folclorului coreean, sau doar e un volum unde accentul e pus pe istorie, și nu pe partea magică a trecutului acestui popor.
Întunericul din noi de Tricia Levenseller e un volum care a fost gândit și scris după succesul Umbrelor care ne despart, așa că am fost destul de sceptică atunci când l-am început. Dar mare mi-a fost surpriza când am început să citesc și am realizat că-mi place mai mult decât primul volum.
În 2019 m-am ambiționat să parcurg în întregime lista de titluri din cadrul colecției 100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă de la Adevărul - aia cu coperți verzi, cartonate. Pe când eram eu în liceu, apărea câte un volum săptămânal parcă împreună cu ziarul și costa 11 sau 13 lei pe atunci (2010 sau pe acolo). Am dedicat un articol începutului proiectului și recent l-am finalizat, iar rezultatele le puteți vedea aici. Uragan asupra Europei de Vintilă Corbul și Mircea Eugen Burada era ultimul volum pe care l-am citit din acea listă și, deși mi-a luat patru luni să-l citesc, a fost o mare plăcere pentru mine. Romanul urmărește evenimentele socio-politice (dar și culturale, religioase și ) din Europa anilor 1870. Cartea nu e scrisă sub forma unei povești liniare, ci avem parte de capitole care se axează pe foarte multe personaje. Autorii aduc în atenția cititorului atât discuțiile ce au loc între miniștri și oameni politici în general prin cabinete, palate sau dineuri, dar și fragmente din viața oamenilor de rând, a studenților din balcani la Paris, a oamenilor de afaceri ruși, a nobilimii, a partizanilor. Sunt surprinse multe momente care, în aparență, nu sunt relevante pentru cursul istoriei, dar acestea deseori declanșează alte evenimente ce duc la schimbări majore. Autorii nu denotă o preferință pentru o anumită țară sau ideologie - personajele ce apar sunt și din vestul continentului, și din estul acestuia, francezi, englezi, nemți, români, austriaci, turci sau ruși. Uragan asupra Europei e o carte-frescă a vremii, ce urmărește foarte multe destine, pe anumite porțiuni din viețile personajelor respective. Romanul nu are un început sau un sfârșit, ci conturează într-un mod atractiv și realist istoria, văzută și trăită de oameni de toate națiile, statuturile sociale, religiile, moravurile și viziunile politice. Nu e o carte pe care să o dai gata într-o seară-două, e perfectă pentru a fi savurată în doze mici pentru a te bucura în totalitate de ceea ce au de oferit autorii, mai ales dacă vă pasionează perioada istorică respectivă.
Din păcate nu s-a lăsat fără încă un volum abandonat. De data aceasta e vorba despre Am trăit întotdeauna la castel de Shirley Jackson, o carte pe care o aveam de foarte mult timp pe listă. După ce am parcurs un sfert din carte, am ajuns la concluzia că nu e pentru mine. Personajul principal mi-a fost absolut antipatic - cum vorbește, cum judecă, chiar dacă pe alocuri atitudinea respectivă, în teorie, e justificată. M-a plictisit enorm enumerarea sătenilor, cine ce cumpără de la băcănie, cine și cu cine se înrudește, iar familia protagonistei nu mi-a trezit vreun sentiment, mi-au fost absolut indiferenți. Clar nu mai încerc altceva de la autoare - nu m-am potrivit cu stilul de scriere și cu personajele.
Flowerheart este un fantasy destinat unui public mai tânăr, abordând subiecte destul de serioase, dar într-o manieră potrivită pentru pre și adolescenți. Lumea pe care o construiește Catherine Bakewell este plină de magie, care coexistă cu viața cotidiană. Oamenii de rând apelează la ajutorul magicienilor, fie că e vorba de un leac, de un obiect care să le ușureze munca sau capacitatea de a călători rapid dintr-un loc în altul. Magicienii, la rândul lor, se supun Consiliului, și urmează un set de reguli bine stabilite. Orice abatere este pedepsită, iar cei care trăiesc în afara legii sunt vânați și aduși în fața Consiliului pentru a fi judecați.
Dark Prince de Michelle Hercules este primul volum din seria Blueblood Vampires și este un paranormal romance. Știam că e parte dintr-o serie, dar nu știam că povestea continuă după ce se termină cartea asta. Aici, o urmărim pe Vivi - o fată oarecare, dintr-o familie săracă, ce e nevoită să aibă grijă de fratele ei mai mare, care e un drogat. Atunci când bărbatul se pune rău cu un dragonshifter, Vivi e nevoită să se transforme în hoț - trebuie să fure un pandativ pe care să-l aducă dragonshifterului, în schimbul libertății lui. Dar aici treaba se complică - pentru că acel pandativ aparține unui vampir, Lucca, ce abia s-a trezit din hibernare și tot ce vrea e să se răzbune pe cei care au schimbat mersul lumii. E un romantasy antrenant și se simte chimia dintre personaje, mi-a plăcut evoluția acestora, dar și felul în care interacționează cu alte personaje - autoarea nu neglijează nici partea de romance, dar nici partea de construcție a universului în care are loc acțiunea. Deși povestea de dragoste este, oarecum, încheiată la final de carte, povestea principală din univers nu e, deci contemplez să citesc și celelalte cărți. Practic, în fiecare volum autoarea se concentrează pe un singur cuplu, dar toate cuplurile fac parte din același grup, mai mult sau mai puțin, avem de-a face cu lupte pentru putere, clanuri rivale, o academie pentru vampiri, vrăjitoare și vârcolaci, cu siguranță Dark Prince mi-a trezit interesul și pofta pentru paranormal romance și e foarte posibil să continui seria cândva în viitor.
Dacă tot sunt în perioada în care mi s-a pus pata pe romance, am zis să citesc ceva aflat pe TBR-ul meu de mult timp, dar să fie și historical romance, și mă bucur că am ales acest titlu. Romancing the Duke de Tessa Dare este prima carte din seria Castles Ever After, dar poate fi citită fără grijă, pentru că fiecare volum din serie urmărește alte personaje. Aici, o întâlnim pe Izzy Goodnight, fiica celui mai iubit autor de povești din Anglia. Tatăl lui Izzy a scris o serie cu domnițe și cavaleri, dar nu a reușit să termine povestea, lăsând mii de cititori întrebându-se ce fac personajele și care e finalul călătoriei acestora. Un autor iubit și apreciat, acesta se adeverește totuți a fi un tată deplorabil - odată cu moartea sa, Izzy rămâne la propriu pe drumuri, până când află, cu stupoare, că o rudă îndepărtată îi lasă moștenire un castel. Ajungând la destinație, Izzy îl cunoaște pe ducele Ransom, care stă la castel și o anunță că ea nu are cum să fie noua stăpână, pentru că el niciodată nu și-a vândut proprietatea. Ducele Ransom e un bărbat sever și ursuz, răutăcios și crud, iar din cauza unui accident rămâne orb. Deși la prima vedere Izzy are de-a face cu un om periculos, ce e practic sălbăticit și refuză să o accepte în casa lui, pe parcurs aflăm povestea ducelui și începem să înțelegem ce se petrece, de fapt.
Mi-a plăcut nespus de mult cum autoarea și-a conturat personajele, cum acest roman nu e doar o poveste de dragoste între un el și o ea, ci o împletitură de destine. Protagoniștii cresc pe parcursul volumului, le aflăm punctele slabe și fricile, îi compătimim și empatizăm. Mi-a plăcut de Izzy - deși e femeie, și una fără o familie care să o ajute, nu se lasă călcată în picioare și luptă pentru un viitor mai bun pentru ea. Ransom, deși inițial pare a fi un sălbatic, are multe răni deschise pe care încearcă să le ascundă. Romancing the Duke este un historical romance perfect pentru iubitorii acestui gen și e o poveste cu personaje bine conturate și chimia dintre acestea este palpabilă.
Librăria pierdută de Evie Woods a fost ultima mea lectură pentru 2024. Deși a început în forță și foarte promițător, spre final unele lucruri mi s-au părut grăbite, iar evenimentele orcherstrate în așa fel, încât să se întâmple totul mai mult decât perfect pentru anumite personaje. Au fost momente când citeam cu sufletul la gură și empatizam foarte mult - mai ales cu Opaline și cu partea de căsnicie a Marthei, dar erau și clipe când îmi venea să-mi dau ochii peste cap. De Henry nu mi-a plăcut - e un personaj absolut haotic, și deloc în sensul amuzant al cuvântului. Scriitura autoarei este minunată și voi citi următorul ei volum.
Acestea au fost cărțile din ultima lună a anului ce tocmai și-a luat zborul. Voi ce ați citit? V-ați atins ținta la capitolul lecturi? Ce planuri literare aveți pentru 2025?
Salutare în noul an! 2024 să vă aducă numai lecturi bune!
Ultima lună din an a fost săracă în lecturi - oboseala își spune cuvântul, dar și o lipsă aproape totală de chef de citit. Am reușit să lecturez patru cărți plus încă 24 de cărțulii dintr-un calendar advent doar pentru că mi-am propus să-i citesc copilului meu zilnic. Altfel, probabil că aș fi rămas cu o singură lectură pe decembrie. Nu a fost o lună prolifică din acest punct de vedere, dar cred că e nevoie și de pauze acolo unde simți că nu e timpul.
Frumoasa din pădurea adormită este un volum ilustrat de Charlotte Gastault, după un balet de M. Petipa și P. I. Ceaikovski. E o poveste clasică, minunat ilustrată - o carte pe care o recomand cititorilor care vor să răsfoiască un volum foarte plăcut din punct de vedere estetic.
Kepler 62. Cartea a treia: Călătoria de de Timo Parvela, Pasi Pitkanen și Bjorn Sortland cred că e volumul ce mi-a plăcut cel mai mult din serie - momentan. Deși prima carte nu m-a convins și eram setată pe a nu continua seria, mă bucur că i-am mai dat o șansă - cărțile zici că devin din ce în ce mai bune pe măsură ce avansează acțiunea. Abia aștept să citesc continuarea.
Cimitirul de pe fundul râului de Farrah Hale e singura carte din această lună pe care am citit-o în afara „orelor” mele de lectură cu Bebuț - și mi-a plăcut foarte mult. Am scris o recenzie pe blog dedicată acestei lecturi.
Jup De-a v-ați ascunselea de Alec Blenche, ilustrată de Ionuț Robert Olaru este o carte simpatică rău (cui nu-i plac pisicile?), prima carte primită de Crăciun de Bebuț, cu siguranță nu și ultima. I-au plăcut ilustrațiile, povestea e antrenantă, posibil să cumpăr și alte cărți din serie. Sunt foarte curioasă de seria cu Erus semnată de autor.
Nu s-a lăsat fără cărți abandonate - Wrapped with a Beau de Lillie Vale avea o premisă drăguță - un orășel mic, o tipă ce ține mult la o casă care a fost cândva vedeta unui film despre Crăciun, un tip din metropolă care vine să distrugă această clădire idilică... ce am realizat pe parcursul celor câteva capitole citite este că mie nu-mi plac poveștile astea crăciunistice, tip filme de pe Diva sau Hallmark - îmi place să citesc romance, dar parcă nu în ambianță crăciunistică, așa că am abandonat lectura.
Așa a arătat ultima lună din an pentru mine. Voi ce ați mai citit?
PS: singurul meu plan pe 2024 este să citesc. Să avem parte de lecturi cât mai frumoase!
Ultima lună din iarnă a fost destul de neproductivă în ceea ce privește cititul. Ultima jumătate de an a fost ca un carusel - când aveam chef să citesc și trei cărți simultan, când nu am pus mâna pe o carte zile la rând. Să vedem cum va fi 2023. Până atunci, acestea sunt titlurile pe care le-am parcurs în ultima lună din an:
Insula libertății de Eric-Emmanuel Schmitt este o cărțulie tare simpatică, cu o poveste într-un fel moralizatoare, dar deloc pretențioasă. Ilustrațiile sunt ce trebuie şi mi-a plăcut să urmăresc felul în care doi iepuraşi descoperă esența libertății depline şi prețul care trebuie plătit pentru aceasta.
În trecut, cărțile romance mă scoteau din reading slump, dar de data aceasta nu a fost cazul. Deși mi-a plăcut povestea din The Hot Shot de Kristen Callihan, iar autoarea este una dintre acelea la care mă îndrept când îmi e dor de un romance cu personaje mature, cartea de față nu a fost excepțională. The Hot Shot e poveste drăguță despre doi oameni din lumi diferite, care ajung să realizeze că celălalt e tot ceea ce și-a putut dori vreodată. Parcă totuși i-a lipsit ceva.
Devoaratoarea de păcate de Megan Campisi a fost o lectură ușor macabră, dar mi-a plăcut mult atmosfera și ideea.
Atunci când cineva moare, la patul de moarte este chemată o devoratoare de păcate, ce urmează, în funcție de ce păcate a săvârșit omul, să mănânce anumite feluri de mâncare la înmormânatarea persoanei, luând astfel asupra ei păcatele defunctului.
Hoți mărunți de Margaret Owen este un basm întunecat, despre o fată ce decide să-și ignore condiția și să ajungă sus, jertfind totul pentru a-și atinge țelul.
Atmosfera magică, de iarnă geroasă și crudă, protagonista deloc o persoană bună în sensul clasic al cuvântului, dar și lumea construită de autoare sunt acele elemente care m-au făcut să uit de timp și să mă las purtată de poveste.
A Word so Fitly Spoken de T. A. Lawrence a fost un fantasy deosebit de minunat: o protagonistă altruistă și care dă totul pentru viața surorii sale, o lume magică atent și ingenios construită, un complot misterios, un rege malefic. Una dintre cele mai bune cărți fantasy citite anul ăsta.
Autoarea creează o lume plină de magie, unde o voce poate schimba destine, unde o poveste poate veni din adâncurile istoriei pentru a bântui un regat întreg, unde relațiile politice între regate sunt complexe și pline de venin.
Brutal Prince de Sophie Lark a fost un mafia romance drăguț, despre doi oameni din două clanuri diferite, care trebuie să se căsătorească pentru binele ambelor familii. Ea este rebelă și cu un dram de nebunie, el este calm și cu capul pe umeri, dar ambii devin explozivi unul în preajma celuilalt, iar relația lor a fost plină de ură, pasiune, foc și gheață. Mi-a plăcut dinamica între protagoniști și povestea în sine.
Am încheiat anul cu volumul Petale pe zăpadă, antologie publicată la Editura Petale Scrise, în care apare și o povestire de-a mea. Mi-a plăcut să descopăr viziunea fiecăruia dintre autori despre Crăciun, iarnă, iubire, speranță, regăsire și complexitatea vieții. Povestiri vesele și triste, melancolice și amuzante - toate au avut lumină în ele, un licăr de dor, destine împletite și întâmplări cât se poate de magice.
Un an plin de bucurii, cărți frumoase, aventuri magice și iubire vă doresc!
Salutare și la mulți ani! Să aveți un an așa cum vă doriți!
Luna decembrie a fost ceva mai săracă în lecturi, dar tot am avut câteva care mi-au plăcut în mod special.
Mi-a luat câteva zile să îmi pot aranja gândurile legate de acest roman. Este prima mea întâlnire cu Jonathan Franzen și mai mult ca sigur va fi și ultima. Motivul principal - pentru că nu scrie pe gustul meu, iar narațiunea mi-a amintit mult, ca energie și atmosferă, de Micul prieten, o carte ce stă frumos în topul celor mai detestate lecturi :))
În Puritate, cititorul urmărește o serie de personaje care pe parcursul narațiunii încep să capete legături între ele. Firul narativ o urmărește pe Pip Tyler, o tânără crescută doar de mamă - o arătare pe care de fiecare dată voiam să o ascund în cel mai întunecat colț din șifonier. Pip e o tânără care abia supraviețuiește, muncește din greu la o firmă și nu e deloc fascinată de activitatea sa, e mereu dornică să afle cine este tatăl ei, dar mama îi ascunde tot felul de informații vitale. Viața lui Pip se schimbă atunci când i se propune să plece în Bolivia să lucreze la un proiect bazat pe dezgroparea de informații, secrete de stat și tot ce înseamnă deconspirarea marilor puteri, iar participarea ei la acest proiect îi oferă o ușiță spre propriul trecut și spre originile sale.
Puritate e un roman care se axează pe mai multe povești, toate intercalându-se la un moment dat. Mi-a amintit oarecum și de Imago - o multitudine de povești separate, aruncate în același ceaun, fapt ce nu m-a încântat nespus.
Și, ca să ajung la partea care m-a enervat cel mai mult - personajul Anabel e un exemplar pentru care există un loc special în iad. Nu am mai întâlnit un personaj mai egoist, lipsit de empatie, lipsit de iubire, manipulator și meschin cum e Anabel. Poate am noroc de cărțile pe care le aleg, că nu mă întâlnesc prea des cu acest tip de personaj. Nu a fost o clipă în care să nu vreau să dispară și să sufere de-a binelea, nu să manipuleze tot ce mișcă în jurul ei prin „suferința” sa.
Puritate e un roman pe alocuri lungit degeaba, pe alocuri plictisitor, destul de fragmentat pentru gustul meu, cu personaje (în afară de Anabel) pentru care nu am simțit nimic, personaje ce, cu tot cu poveștile lor tragice, nu m-au impresionat și nu au reușit să mă transforme într-un părtaș în viața lor.
Lumea poveștilor lui Shakespeare de Angela McAllister, ilustrat de Alice Lindstrom, este un volum perfect pentru sărbătorile de iarnă - îți reamintește despre ce sunt piesele lui Shakespeare, acestea fiind prezentate într-o formă simplificată, accesibilă micului cititor. Mi-a plăcut volumul, m-a scos dintr-un reading slump urâțel.
Mâine în bătălie să te gândești la mine de Javier Marias cred că ar fi fost o carte potrivită pentru mine dacă aș fi descoperit-o acum câțiva ani. E efectiv un imens monolog cu introspecții lângă o femeie puțin cunoscută, care moare în brațele naratorului. Am simțit că mă pierd în gândurile naratorului și nu sunt deloc interesată de ce se întâmplă în mintea acestuia, așa că am abandonat lectura.
Averea preotului coreean de Florin Alexandru e un alt volum abandonat. Premisa sună foarte bine - un mister în munți, o cutie cu un mesaj secret, braconieri, interlopi și un fel de blestem ce planează deasupra tuturor, dar sinceră să fiu, m-am pierdut efectiv în nenumăratele personaje care apar pentru un capitol și după dispar definitiv și totuși sunt importante pentru a ține pasul cu narațiunea. Ca să sumarizez, narațiunea e prea plină de necunoscute și de elemente care complică inutil povestea.
Blue Lily, Lily Blue este al treilea volum din tetralogia Frăția corbilor de Maggie Stiefvater și mi-a plăcut mult. E alert, e plin de situații bizare, povestea a curs de la sine, iar personajele principale devin din ce în ce mai apropiate de misterele de care le este legată soarta.
Călătorie la centrele pământului de Vintilă Horia este un volum ce mi-a plăcut. Este o culegere de interviuri ale autorului cu o multitudine de personalități din secolul trecut, dialoguri ce dezbat subiecte precum știința, religia, spiritualitatea, credința, umanitatea, speranța, viitorul și trecutul. Am citit câte un interviu pe zi, urmărind tot felul de opinii legate de același subiect. Vintilă Horia are un fel anume de a pune întrebări și de a scoate la suprafață cele mai sincere gânduri de care e capabil interlocutorul său și, dacă sunteți în căutarea unei cărți unde să găsiți multe viziuni diferite despre lume, Călătorie la centrele pământului e volumul pe care vi-l recomand.
Am terminat tetralogia lui Maggie Stiefvater, Regele Corb fiind ultimul volum din serie. Mi-a plăcut cum a fost încheiată povestea și mi-a plăcut tare mult cum a evoluat o anumită relație amoroasă - pe care am dibuit-o abia în cel de-al treilea volum, dar despre care autoarea a oferit multe indicii încă de la bun început. Frăția corbilor e o serie foarte frumoasă și mai ales bizară, mă încântă nespus de mult originalitatea autoarei și multitudinea de concepte pe care le-a adus în poveste.
Am citit din acest volum puțin de tot și mi-am dat seama că nu e pentru mine. Un cal intră într-un bar de David Grossman e genul de carte unde toată povestea se întâmplă într-o singură scenă și, după Mâine în bătălie să te gândești la mine, mi-am dat seama că nu îmi plac romanele ce constau dintr-un monolog sau o singură scenă ce se întinde pe câteva sute de pagini.
Povești pentru copii fericiți de Alex Rovira și Francesc Miralles e o carte cu ilustrații simpatice și povești pe alocuri moralizatoare, ce invită la introspecție. E un volum perfect pentru părinți, pentru că după fiecare povestioară, autorul invită la discuții pe care să le inițieze un părinte cu copilul său.
Mi-a plăcut și modul în care e ilustrată cartea - de foarte mult timp nu am văzut acest tip de ilustrație într-o carte pentru copii.
Acolo unde se avântă vulturii de Alistair Maclean este o lectură potrivită pentru serile monotone de iarnă. Suficient de alertă, cu personaje suficient de interesante cât să le urmărești peripețiile. Totuși, nu e o carte memorabilă pentru mine. Mă bucur că am citit-o, aveam nevoie de o lectură ușoară în această perioadă.
The Book of Tea de Okakura Kazuo mi-a plăcut mult. Cartea asta e ca o ceaşcă de ceai: introspectivă, plină de linişte şi de speranțã în viitor. O lectură informativă, atât despre cultura ceaiului şi cum a luat naştere aceasta, cât şi despre mentalitatea japoneză şi arta de a trăi.
The Sweetest Oblivion de Danielle Lori este primul volum din seria Made, relatând povestea Elenei, o fiică a mafiei, care din cauza unei greșeli este considerată o paria. Totuși, viitorul ei cumnat, Nicolas Russo, pare să fie genul de om care o pune mereu la locul ei, iar atracția dintre cei doi devine din ce în ce mai dificil de controlat. Romanul este scris într-un stil ușor, simplu, atractiv, fiind potrivit pentru momentele când vine reading slumpul.
The Maddest Obsession este cel de-al doilea volum din seria Made și se axează pe Gianna, o tânără care a fost deja de două ori căsătorită forțat în inima mafiei, și Christian, un agent FBI care joacă după propriile reguli. Mi-a plăcut tare mult acest volum, pentru că e plin de tensiune, de momente amuzante, iar protagonista este pur și simplu o bijuterie - nu ai cum să nu fii curios ce va face mai departe.
The Darkest Temptation, cel de-al treilea volum din serie, m-a dezamăgit și l-am abandonat. Principala cauză fiind protagonista - Mila, care e crescută în America, dar decide să fugă de ziua ei în Moscova, pentru a descoperi informații despre mama ei, despre care tatăl nu vorbește. Aici, îl întâlnește pe Ronan, care o salvează. Protagonista e imposibil de naivă, am avut impresia că citeam despre o fetiță de 12 ani, care nu conștientizează deloc în ce lume trăiește. Protagonistul, în cele 1/8 de carte cât am citit, pare pur și simplu înfricoșător și cam atât. Totuși, abia aștept al patrulea volum, pentru că se pare că va fi despre un personaj care mi-a captat atenția în The Sweetest Oblivion.
Leii Siciliei de Stefania Auci o aveam începută de ceva timp și, deși mi-am dorit mult de tot cartea asta, nu m-a prins. Am încercat să o citesc puțin câte puțin, dar nu am reușit să trec de primul volum. Nu e pentru mine și nu știu dacă e stilul de scriere sau efectiv modul în care începe povestea.
Familia mea și alte animale de Gerald Durrell e o altă carte din care am citit cred că aproximativ 25% și mi-am dat seama că nu e pentru mine. Vocea narativă-mi place - aparține unui băiețel de zece ani pasionat de flora și fauna de pe insula Corfu - dar familia copilului mă foarte enervează, mai ales mama. Ideea în sine e faină, dar nu m-a ținut suficient de interesată de subiect încât să vreau să continui cartea.
Am citit un volum foarte fain, care mi-a alinat dorul de literatura rusă - este vorba despre volumul semnat de Nikolai Gogol, ce conține nuvelele Taras Bulba, Mantaua, Nasul și Vii. Acum ceva timp mi-am propus să citesc integral colecția aceasta de la Adevărul și unul dintre obiectivele pentru 2022 este să citesc volumele pe care nu am apucat încă.
Din cartea aceasta, lucrarea mea preferată este Taras Bulba - destul de diferită față de umorul obișnuit scrierilor gogoliene, punându-se accent mult pe viața cazacilor de pe vremea când aceștia trăiau liber, viața lor însemnând luptă și libertate și credință. Gogol urmărește viața unui cazac călit de timp, Taras Bulba, și a celor doi copii ai săi, Andrei și Ostap, fiecare alegând un drum anume atunci când vine vorba despre lupta seculară a cazacilor pentru pământuri și pentru idealurile lor.
Nasul și Mantaua sunt două lecturi amuzante, caricaturi ai societății contemporane lui Gogol și sunt sigură că ambele povestiri conțin o multitudine de indicii sau referințe pe care cititorii de atunci le-au sesizat și acestea au reprezentat motive de discuție. În Nasul, un maior se trezește că nu mai are nas, acesta plecând în lume și trăindu-și propria viață, iar în Mantaua, un funcționar sărman rămâne fără mantaua pentru care a economisit și a jertfit multe lucruri.
Nikolai Gogol e un autor pe care îl urmărești cu cea mai mare atenție, pentru că știe să ofere o culoare deosebită decorului și să creeze niște personaje alături de care te trezești zâmbind, încruntându-te sau bucurându-te de o reușită. Autorul știe să atragă cititorul de partea sa și să stârnească interesul, limbajul folosit de Gogol fiind unul cât se poate pe gustul meu.
Tare frumos scrie Muriel Barbery. Povestea a fost una interesantă, plină de tot felul de imagini foarte pe gustul meu și o scriitură înflorată. Mi-a plăcut și abordarea autoarei în ceea ce privește elfii și esența acestora, dar și modul în care a introdus fantasticul în viața de zi cu zi. Pe final m-a cam plictisit povestea, momentul culminant s-a simțit ca o coborâre pentru mine și faptul că volumul ăsta are o continuare a fost o surpriză. Deși mi-a plăcut în mare Viața elfilor, finalul nu m-a convins suficient de mult să vreau să continui seria.
Deși oamenii și orcii sunt în război, un paladin, salvat de un orc, îi promote acestuia că-l va apăra și că nu va permite nimănui să-l alunge de pe pământurile sale. Of Blood and Honor de Chris Metzen este o minunată poveste despre onoare și despre prețul pe care trebuie să-l plătești pentru aceasta.
Death from Above de Robert Brooks - plină de suspans, această povestioară aduce în prim plan viața lui Kil`Ruk, o creatură ce își depășește limitele și refuză să fie doar ceea ce obține la naștere. Mi-a plăcut modul în care este expusă povestea și cum e descris universul în care se întâmplă totul.
În The Dead Alive este vorba despre o posibilă omucidere, însă unele personaje sunt sigure că cel ucis trăiește și vrea, din motive necunoscute, să le distrugă viața celora care sunt, în opinia publică, ucigașii. Îmi plac povestirile lui Wilkie Collins, însă aceasta, inspirată dintr-o întâmplare reală, nu a fost suficient de înfricoșătoare pentru mine.
The Yellow Mask de Wilkie Collins este volumul ce încheie anul meu literar. Mi-a plăcut povestea și personajele. Intriga și misterul, deși previzibile, au fost pe gustul meu - să nu uităm că povestirea a fost scrisă acum suficienți ani cât să devină una clasică.
Acestea au fost lecturile anului care pleacă. Să aveți un 2022 plin de cărți pe gustul vostru!
Salutare și bine v-am regăsit în noul an! Vă doresc ca acesta să vă aducă lucrurile dorite, împlinirea dorințelor, sănătate și îndeplinirea planurilor voastre!
Lecturile mele din ultima lună a lui 2020 au fost destul de variate, am citit mai mult decât mă așteptam, având în vedere cât de aglomerată a fost această perioadă la locul meu de muncă. Nu s-a lăsat fără o carte abandonată - dar asta e soarta cărților care nu mă pasionează.
Acum și în veac de Grigore Vieru - mi-a fost un mare dor de literatura basarabeană, în special de poeziile copilăriei mele. În acest volum sunt incluse multe poezii semnate de Grigore Vieru, începând cu cele pentru copii, versurile dedicate mamei, patriei, patriotismului. Acum și în veac a fost o reîntoarcere în trecutul meu școlar și în copilărie, m-a făcut nespus de melancolică.
A treisprezecea poveste de Diane Setterfield a fost o lectură superbă, plină de enigmă, suspans, incursiuni în istoria secretă a unor persoane de vază, cercetări și descoperiri macabre. Vă tare recomand să o citiți dacă vă place ficțiunea istorică în combinație cu romanul polițist.
Nu s-a lăsat fără romance - am citit The Hunter de L. J. Shen, primul volum din tetralogia Boston Belles. Urmărește o înțelegere stabilită între un tânăr de bani gata, care e foarte aproape de a-și face familia de rușine și o domnișoară-arcaș ce vrea neapărat să ajungă la olimpiadă. Cei doi sunt firi total opuse, dar când viața îi pune în aceeași încăpere, lucrurile iau o anumită întorsătură.
Îmi place foarte mult cum scrie L. J Shen, de aceea abia așteptam să apară volumul doi din serie, The Villain, unde acțiunea urmărește relația pe care o construiește fratele mai mare a lui Hunter, Cillian, cu Percy, o tânără ce își dă seama din clipa în care-l vede pe Cillian că el e bărbatul vieții sale. Chiar dacă prezentarea sună foarte siropos, L. J. Shen are un stil destul de macabru de a crea personaje și poveștile din spatele acestora, un lucru ce-mi place tare mult și o plasează în lista autoarelor mele preferate de Romance/New Adult.
Și cum am tendința să sar de la un gen la altul, în decembrie am lecturat și câteva volume de literatură pentru copii - primul fiind Fabrica de lipici de Carmen Tiderle, volum pe care l-am primit cadou de la prietenii de la Humanitas Junior. Carmen Tiderle scrie niște poezii tare simpatice, care încântă nu doar copii, ci și un adult care vrea să se întoarcă în acea perioadă.
Celălalt volum citit este o cărțulie ce conține trei povești populare originare din Asia, Tigrul Nerecunoscător, tradusă de Ștefan Liiceanu. Mereu mi-au plăcut poveștile, iar reîntoarcerea la acestea este o încântare, de fiecare dată, la orice vârstă.
Și dacă tot eram în sfera poveștilor, am lecturat un volum absolut superb, bine organizat, cu o prefață remarcabilă - Arcașul fără arc, volum coordonat de Ștefan Liiceanu. Dacă vreți să faceți cunoștință cu poveștile, pildele și vorbele de duh din China, Japonia și Coreea, puteți începe cu această carte.
Următoarea carte citită în decembrie a fost Whoreshop de Jean-Lorin Sterian, volum pe care l-am primit cadou de la prietenii de la Hyperliteratura. Un grup de imigranți participă la un workshop de scriere creativă, organizat de un neamț, iar la ceva timp, bărbatul publică volumul care conține povestirile participanților la workshop, însușindu-și meritele lor. Ca semn de protest, fiecare decide să le publice în propria țară, volumul de față fiind varianta prezentată de Sterian.
Cartea conține o serie de povestiri scurte, unde acțiunea se bazează pe sexualitate, viață în general, relaționarea cu cei din jur. Unele mi-au plăcut, altele mai puțin, dar cert este că Whoreshop cuprinde mai multe abordări a unor subiecte (încă) tabu și vă recomand să citiți cartea dacă vă place proza scurtă contemporană.
Am terminat de citit un volum care mi-a ajuns direct la inimă, Arthas: Rise of the Lich King de Christie Golden. Urmărește povestea decăderii unui prinț, a transformării acestuia din eroul tuturor într-un antierou sumbru, neînțeles. Dacă vă plac poveștile fantasy cu un astfel de subiect, e musai să o citiți.
Ultimul volum citit în decembrie este O femeie pentru apocalips de Vintilă Horia, volum în care am regăsit din plin lirismul, melancolia și eterna reflectare despre scopul vieții pe care le-am descoperit în Dumnezeu s-a născut în exil. Vă recomand acest volum dacă vă plac cărțile unde lucrurile se defășoară lent, fără a deveni banale.
Și așa am ajuns la volumul abandonat, Cere-mi ce vrei! de Megan Maxwell, primul volum din seria cu același nume. Nu am reușit să trec de primele 3 capitole, construcția poveștii și felul în care interacționează protagoniștii în prima clipă când se cunosc nu a rezonat deloc cu mine. În cazul meu, problema nu a fost subiectul, ci abordarea, așa că am decis să nu pierd timpul cu lecturi care nu mă fac fericită.
În 2021, mi-am propus să citesc ce am mai mult ca niciodată și ceva mai organizat - dacă sunteți curioși, urmăriți #citescin2021 pe profilul meu de Instagram.
