Recenzie literară: Seria Frăția Corbilor de Maggie Stiefvater (2012-2016)

Blue Sargent, fiica unei clarvăzătoare, știe că primul sărut cu iubirea vieții ei îl va ucide pe acel tânăr, iar în urma unui ritual în care o implică femeile din casa ei, Blue vede un băiat care iese din întuneric și care se îndreaptă spre moarte. Fata realizează că tocmai a văzut ce se va întâmpla într-un an, dar ce o neliniștete cumplit este faptul că-l recunoaște - tânărul este Richard Gamsey al III-lea, unul dintre cei mai populari și bogați băieți de la Colegiul Angliobly, pe care fata-l frecventează. Când ajunge să facă cunoștință cu Gamsey și cu gașca lui, formată din Adam Parish, un băiat dintr-o familie nevoiașă, cu un trecut tragic, Ronan Lynch, un adolescent dubios și iute la mânie și Noah Czerny, un tânăr foarte timid și ciudat, Blue este implicată în misiunea lui Gansey - găsirea unui rege mort, Glendower, care poate îndeplini orice dorință. Din acest moment, începe aventura Frăției Corbilor.

Tetralogia semnată de Maggie Stiefvater este una dintre cele mai bizare serii din câte am citit. Deși acțiunea are loc într-un spațiu real, orașul Henrietta, paranormalul și fantasticul nu întârzie să apară. Autoarea creează o acțiune relativ simplă, unde accentul este pus pe viața unor adolescenți, legăturile ce se creează între aceștia, prieteniile, rivalitățile, însă exact în clipele în care normalul pare să domine povestea, fantasticul își face apariția și lucruri bizare se întâmplă cu cei din jur.

Misiunea de a găsi un rege mort, cea care-l macină pe Gamsey de când este mic, devine misiunea oamenilor pe care tânărul reușește să-i adune în jurul său. Din păcate pentru el, nu toți cei care-l aud și-i cred povestea îi doresc binele, așa că Frăția Corbilor, împreună cu Blue, trebuie să facă față provocărilor ce vin.

Mi-a plăcut foarte mult povestea țesută de autoare și modul în care fiecare volum se axează pe viața anumitor personaje. În primul volum, Frăția corbilor, facem cunoștință cu protagoniștii și aflăm mai multe despre viața lui Noah și a lui Adam. În cel de-al doilea volum, Hoții din vis, acțiunea îl urmărește pe Ronan, un personaj drag mie, datorită caracterului său. Blue Lily, Lily Blue descoperă cititorului multe lucruri din viața lui Blue, care și pentru fată sunt noutăți, iar în Regele Corb, căutarea lui Glendower devine prioritatea tuturor, volumul încheind povestea celor cinci prieteni.

Maggie Stiefvater știe să dozeze tensiunea, să pregătească suspansul, să împletească realul cu irealul, să construiască personaje de care te atașezi sau pe care vrei să le pui la punct. Unicitatea fiecăruia este clară și țesută în acțiune pe parcursul cărților, fiecare personaj crescând, suferind, maturizându-se, găsindu-și liniștea și țelul în viață într-un mod realist.

Vă recomand seria dacă vă place genul fantasy, acțiunea bizară, cu personaje credibile și originale, poveștile despre prietenie, căutare, mister și maturizare.

Bilanț literar: Decembrie 2021

 Salutare și la mulți ani! Să aveți un an așa cum vă doriți!

Luna decembrie a fost ceva mai săracă în lecturi, dar tot am avut câteva care mi-au plăcut în mod special.

Mi-a luat câteva zile să îmi pot aranja gândurile legate de acest roman. Este prima mea întâlnire cu Jonathan Franzen și mai mult ca sigur va fi și ultima. Motivul principal - pentru că nu scrie pe gustul meu, iar narațiunea mi-a amintit mult, ca energie și atmosferă, de Micul prieten, o carte ce stă frumos în topul celor mai detestate lecturi :))

În Puritate, cititorul urmărește o serie de personaje care pe parcursul narațiunii încep să capete legături între ele. Firul narativ o urmărește pe Pip Tyler, o tânără crescută doar de mamă - o arătare pe care de fiecare dată voiam să o ascund în cel mai întunecat colț din șifonier. Pip e o tânără care abia supraviețuiește, muncește din greu la o firmă și nu e deloc fascinată de activitatea sa, e mereu dornică să afle cine este tatăl ei, dar mama îi ascunde tot felul de informații vitale. Viața lui Pip se schimbă atunci când i se propune să plece în Bolivia să lucreze la un proiect bazat pe dezgroparea de informații, secrete de stat și tot ce înseamnă deconspirarea marilor puteri, iar participarea ei la acest proiect îi oferă o ușiță spre propriul trecut și spre originile sale.

Puritate e un roman care se axează pe mai multe povești, toate intercalându-se la un moment dat. Mi-a amintit oarecum și de Imago - o multitudine de povești separate, aruncate în același ceaun, fapt ce nu m-a încântat nespus.

Și, ca să ajung la partea care m-a enervat cel mai mult - personajul Anabel e un exemplar pentru care există un loc special în iad. Nu am mai întâlnit un personaj mai egoist, lipsit de empatie, lipsit de iubire, manipulator și meschin cum e Anabel. Poate am noroc de cărțile pe care le aleg, că nu mă întâlnesc prea des cu acest tip de personaj. Nu a fost o clipă în care să nu vreau să dispară și să sufere de-a binelea, nu să manipuleze tot ce mișcă în jurul ei prin „suferința” sa.

Puritate e un roman pe alocuri lungit degeaba, pe alocuri plictisitor, destul de fragmentat pentru gustul meu, cu personaje (în afară de Anabel) pentru care nu am simțit nimic, personaje ce, cu tot cu poveștile lor tragice, nu m-au impresionat și nu au reușit să mă transforme într-un părtaș în viața lor.

Lumea poveștilor lui Shakespeare de Angela McAllister, ilustrat de Alice Lindstrom, este un volum perfect pentru sărbătorile de iarnă - îți reamintește despre ce sunt piesele lui Shakespeare, acestea fiind prezentate într-o formă simplificată, accesibilă micului cititor. Mi-a plăcut volumul, m-a scos dintr-un reading slump urâțel.

Mâine în bătălie să te gândești la mine de Javier Marias cred că ar fi fost o carte potrivită pentru mine dacă aș fi descoperit-o acum câțiva ani. E efectiv un imens monolog cu introspecții lângă o femeie puțin cunoscută, care moare în brațele naratorului. Am simțit că mă pierd în gândurile naratorului și nu sunt deloc interesată de ce se întâmplă în mintea acestuia, așa că am abandonat lectura.

Averea preotului coreean de Florin Alexandru e un alt volum abandonat. Premisa sună foarte bine - un mister în munți, o cutie cu un mesaj secret, braconieri, interlopi și un fel de blestem ce planează deasupra tuturor, dar sinceră să fiu, m-am pierdut efectiv în nenumăratele personaje care apar pentru un capitol și după dispar definitiv și totuși sunt importante pentru a ține pasul cu narațiunea. Ca să sumarizez, narațiunea e prea plină de necunoscute și de elemente care complică inutil povestea.

Blue Lily, Lily Blue este al treilea volum din tetralogia Frăția corbilor de Maggie Stiefvater și mi-a plăcut mult. E alert, e plin de situații bizare, povestea a curs de la sine, iar personajele principale devin din ce în ce mai apropiate de misterele de care le este legată soarta.

Călătorie la centrele pământului de Vintilă Horia este un volum ce mi-a plăcut. Este o culegere de interviuri ale autorului cu o multitudine de personalități din secolul trecut, dialoguri ce dezbat subiecte precum știința, religia, spiritualitatea, credința, umanitatea, speranța, viitorul și trecutul. Am citit câte un interviu pe zi, urmărind tot felul de opinii legate de același subiect. Vintilă Horia are un fel anume de a pune întrebări și de a scoate la suprafață cele mai sincere gânduri de care e capabil interlocutorul său și, dacă sunteți în căutarea unei cărți unde să găsiți multe viziuni diferite despre lume, Călătorie la centrele pământului e volumul pe care vi-l recomand.

Am terminat tetralogia lui Maggie Stiefvater, Regele Corb fiind ultimul volum din serie. Mi-a plăcut cum a fost încheiată povestea și mi-a plăcut tare mult cum a evoluat o anumită relație amoroasă - pe care am dibuit-o abia în cel de-al treilea volum, dar despre care autoarea a oferit multe indicii încă de la bun început. Frăția corbilor e o serie foarte frumoasă și mai ales bizară, mă încântă nespus de mult originalitatea autoarei și multitudinea de concepte pe care le-a adus în poveste. 

Am citit din acest volum puțin de tot și mi-am dat seama că nu e pentru mine. Un cal intră într-un bar de David Grossman e genul de carte unde toată povestea se întâmplă într-o singură scenă și, după Mâine în bătălie să te gândești la mine, mi-am dat seama că nu îmi plac romanele ce constau dintr-un monolog sau o singură scenă ce se întinde pe câteva sute de pagini.

Povești pentru copii fericiți de Alex Rovira și Francesc Miralles e o carte cu ilustrații simpatice și povești pe alocuri moralizatoare, ce invită la introspecție. E un volum perfect pentru părinți, pentru că după fiecare povestioară, autorul invită la discuții pe care să le inițieze un părinte cu copilul său.

Mi-a plăcut și modul în care e ilustrată cartea - de foarte mult timp nu am văzut acest tip de ilustrație într-o carte pentru copii.

Acolo unde se avântă vulturii de Alistair Maclean este o lectură potrivită pentru serile monotone de iarnă. Suficient de alertă, cu personaje suficient de interesante cât să le urmărești peripețiile. Totuși, nu e o carte memorabilă pentru mine. Mă bucur că am citit-o, aveam nevoie de o lectură ușoară în această perioadă.

The Book of Tea de Okakura Kazuo mi-a plăcut mult. Cartea asta e ca o ceaşcă de ceai: introspectivă, plină de linişte şi de speranțã în viitor. O lectură informativă, atât despre cultura ceaiului şi cum a luat naştere aceasta, cât şi despre mentalitatea japoneză şi arta de a trăi.

The Sweetest Oblivion de Danielle Lori este primul volum din seria Made, relatând povestea Elenei, o fiică a mafiei, care din cauza unei greșeli este considerată o paria. Totuși, viitorul ei cumnat, Nicolas Russo, pare să fie genul de om care o pune mereu la locul ei, iar atracția dintre cei doi devine din ce în ce mai dificil de controlat. Romanul este scris într-un stil ușor, simplu, atractiv, fiind potrivit pentru momentele când vine reading slumpul.

The Maddest Obsession este cel de-al doilea volum din seria Made și se axează pe Gianna, o tânără care a fost deja de două ori căsătorită forțat în inima mafiei, și Christian, un agent FBI care joacă după propriile reguli. Mi-a plăcut tare mult acest volum, pentru că e plin de tensiune, de momente amuzante, iar protagonista este pur și simplu o bijuterie - nu ai cum să nu fii curios ce va face mai departe.

The Darkest Temptation, cel de-al treilea volum din serie, m-a dezamăgit și l-am abandonat. Principala cauză fiind protagonista - Mila, care e crescută în America, dar decide să fugă de ziua ei în Moscova, pentru a descoperi informații despre mama ei, despre care tatăl nu vorbește. Aici, îl întâlnește pe Ronan, care o salvează. Protagonista e imposibil de naivă, am avut impresia că citeam despre o fetiță de 12 ani, care nu conștientizează deloc în ce lume trăiește. Protagonistul, în cele 1/8 de carte cât am citit, pare pur și simplu înfricoșător și cam atât. Totuși, abia aștept al patrulea volum, pentru că se pare că va fi despre un personaj care mi-a captat atenția în The Sweetest Oblivion.

Leii Siciliei de Stefania Auci o aveam începută de ceva timp și, deși mi-am dorit mult de tot cartea asta, nu m-a prins. Am încercat să o citesc puțin câte puțin, dar nu am reușit să trec de primul volum. Nu e pentru mine și nu știu dacă e stilul de scriere sau efectiv modul în care începe povestea.

Familia mea și alte animale de Gerald Durrell e o altă carte din care am citit cred că aproximativ 25% și mi-am dat seama că nu e pentru mine. Vocea narativă-mi place - aparține unui băiețel de zece ani pasionat de flora și fauna de pe insula Corfu - dar familia copilului mă foarte enervează, mai ales mama. Ideea în sine e faină, dar nu m-a ținut suficient de interesată de subiect încât să vreau să continui cartea.

Am citit un volum foarte fain, care mi-a alinat dorul de literatura rusă - este vorba despre volumul semnat de Nikolai Gogol, ce conține nuvelele Taras Bulba, Mantaua, Nasul și Vii. Acum ceva timp mi-am propus să citesc integral colecția aceasta de la Adevărul și unul dintre obiectivele pentru 2022 este să citesc volumele pe care nu am apucat încă.

Din cartea aceasta, lucrarea mea preferată este Taras Bulba - destul de diferită față de umorul obișnuit scrierilor gogoliene, punându-se accent mult pe viața cazacilor de pe vremea când aceștia trăiau liber, viața lor însemnând luptă și libertate și credință. Gogol urmărește viața unui cazac călit de timp, Taras Bulba, și a celor doi copii ai săi, Andrei și Ostap, fiecare alegând un drum anume atunci când vine vorba despre lupta seculară a cazacilor pentru pământuri și pentru idealurile lor.

Nasul și Mantaua sunt două lecturi amuzante, caricaturi ai societății contemporane lui Gogol și sunt sigură că ambele povestiri conțin o multitudine de indicii sau referințe pe care cititorii de atunci le-au sesizat și acestea au reprezentat motive de discuție. În Nasul, un maior se trezește că nu mai are nas, acesta plecând în lume și trăindu-și propria viață, iar în Mantaua, un funcționar sărman rămâne fără mantaua pentru care a economisit și a jertfit multe lucruri.

Nikolai Gogol e un autor pe care îl urmărești cu cea mai mare atenție, pentru că știe să ofere o culoare deosebită decorului și să creeze niște personaje alături de care te trezești zâmbind, încruntându-te sau bucurându-te de o reușită. Autorul știe să atragă cititorul de partea sa și să stârnească interesul, limbajul folosit de Gogol fiind unul cât se poate pe gustul meu.

Tare frumos scrie Muriel Barbery. Povestea a fost una interesantă, plină de tot felul de imagini foarte pe gustul meu și o scriitură înflorată. Mi-a plăcut și abordarea autoarei în ceea ce privește elfii și esența acestora, dar și modul în care a introdus fantasticul în viața de zi cu zi. Pe final m-a cam plictisit povestea, momentul culminant s-a simțit ca o coborâre pentru mine și faptul că volumul ăsta are o continuare a fost o surpriză. Deși mi-a plăcut în mare Viața elfilor, finalul nu m-a convins suficient de mult să vreau să continui seria.

Deși oamenii și orcii sunt în război, un paladin, salvat de un orc, îi promote acestuia că-l va apăra și că nu va permite nimănui să-l alunge de pe pământurile sale. Of Blood and Honor de Chris Metzen este o minunată poveste despre onoare și despre prețul pe care trebuie să-l plătești pentru aceasta. 

Death from Above de Robert Brooks - plină de suspans, această povestioară aduce în prim plan viața lui Kil`Ruk, o creatură ce își depășește limitele și refuză să fie doar ceea ce obține la naștere. Mi-a plăcut modul în care este expusă povestea și cum e descris universul în care se întâmplă totul.

În The Dead Alive este vorba despre o posibilă omucidere, însă unele personaje sunt sigure că cel ucis trăiește și vrea, din motive necunoscute, să le distrugă viața celora care sunt, în opinia publică, ucigașii. Îmi plac povestirile lui Wilkie Collins, însă aceasta, inspirată dintr-o întâmplare reală, nu a fost suficient de înfricoșătoare pentru mine. 

The Yellow Mask de Wilkie Collins este volumul ce încheie anul meu literar. Mi-a plăcut povestea și personajele. Intriga și misterul, deși previzibile, au fost pe gustul meu - să nu uităm că povestirea a fost scrisă acum suficienți ani cât să devină una clasică.

Acestea au fost lecturile anului care pleacă. Să aveți un 2022 plin de cărți pe gustul vostru!

Bilanț literar: Iunie 2021

Salutare!

Bilanțul literar din iunie vine foarte târziu. Mă gândeam să îl combin cu cel din iulie, dar m-am răzgândit. Am citit destul de multe cărți ce mi-au plăcut, dar nu am apucat să vă spun despre ele, așa că urmează să rezolv această inconveniență :)

Voi începe cu o carte pe care am îndrăgit-o din clipa în care am pus ochii pe ea - Habarnam în Orașul de Piatră de Igor Nosov. Protagonistul, Habarnam, e un personaj din copilăria mea și cred că am citit de n ori toate cărțile cu și despre el și mă bucur să văd că fiul autorului continuă tradiția și scrie despre pe unde mai umblă Habarnam și ce prostii mai face :)

Toate pânzele sus! de Radu Tudoran e una dintre cele mai bune cărți citite anul acesta. Deși mi-a luat ceva mai mult să o parcurg, am adorat fiecare capitol, fiecare situație, fiecare personaj. Cred că e un volum pe care ar trebui să-l citească toată lumea, măcar o dată în viață. Sau, dacă nu vreți să-l citiți, există un serial pe care nu l-am văzut, dar lumea zice că e fidel cărții și că e foarte bun.

Odiseea, repovestită și ilustrată de Gareth Hinds, e un graphic novel reușit. Mi-a plăcut mult de tot să mă reîntâlnesc cu personajele din copilărie și să retrăiesc povestea.

Am terminat volumul doi din seria Frăția corbilor, Hoții din vis de Maggie Stiefvater. Foarte bizară seria, nu cred că am mai citit ceva similar. Acțiunea se axează pe un personaj care, cumva, reușește să facă rost de obiecte în vis și să le aducă în preajma sa atunci când se trezește, iar asta duce la tot felul de încurcături și situații greu de descifrat. Voi continua seria, dar simt că după fiecare volum am nevoie de o pauză. 

Mi s-a făcut dor de un romance drăguț, așa că am citit trei volume din seria Briar U de Elle Kennedy - The Chase, The Risk și The Play. Toate volumele au acțiunea amplasată în mediul universitar, unde tinerii încearcă să se regăsească. Personajele principale, în general, sunt atleți - hocheiști, mai exact, iar fiecare volum se axează pe o relație amoroasă. Volumul meu preferat este The Play, urmat de The Risk, dar toate trei sunt perfecte pentru clipele când vrei să te pierzi într-o poveste nepretențioasă.

Kinderland de Liliana Corobca e genul de carte ce te face să-ți retrăiești copilăria prin intermediul a trei copii dintr-un sat din fundul Moldovei, copii lăsați de izbeliște de părinții plecați peste hotare pentru „bani lungi”. Volumul te face să te întrebi care e rostul sacrificiilor de acest fel și dacă merită să acționezi așa cum au făcut-o adulții din această carte.

Iliada, repovestită și ilustrată de Gareth Hinds, recunosc, nu mi-a plăcut la fel de mult ca Odiseea - este vorba despre poveste în sine, nu execuția ei. Ilustrațiile autorului sunt la fel de bune ca-n celălalt volum și oferă o variantă mult mai ușor de urmărit a evenimentelor din carte unui public care preferă romanele grafice în detrimentul cărților clasice.

Amândoi mor la sfârșit de Adam Silvera e un volum care surprinde nu prin povestea sa, ci prin modul de execuție. Într-un univers în care omul este anunțat când moare și are la dispoziție 24 de ore pentru a trăi așa cum și-a dorit, doi tineri descoperă care sunt visele lor. Mi-a plăcut mult și vă recomand să lecturați cartea.

În iunie am avut și două cărți pe care le-am abandonat. Este vorba despre The Monster și Memoriile unei fete cuminți.

Deși toate cărțile semnate de L.J. Shen citite până acum mi-au plăcut, The Monster m-a plictisit teribil de la primele capitole, așa că am abandonat lectura fără nicio remușcare. Nu mă interesa ce zic personajele, nu am reușit să creez o conexiune cu protagonista, iar acest aspect m-a întristat.

Memoriile unei fete cuminți de Simone de Beauvoir era în biblioteca mea de vreo doi ani, dar, odată ce am început să o citesc, mi-am dat seama că nu mă atrage lectura și că poate nu e cea mai potrivită perioadă pentru mine să citesc memorialistică, așa că am abandonat cartea.

Acestea au fost lecturile lunii iunie și abia aștept să vă împărtășesc impresiile mele despre cărțile lunii iulie!

Bilanț literar: Aprilie 2021

Salutare!

Uite că și aprilie și-a luat zborul, iar împreună cu acesta, și lecturile pe care le-am ales pentru a doua lună a primăverii. În aprilie am avut multe cărți abandonate, dar și suficiente citite, care m-au încântat.

Voi începe cu prima carte terminată în aprilie - o adevărată bijuterie, căreia i-am acordat cinci stele și care a plecat direct la favorite.

Caterina de Corinne Rakoczy este o ficțiune istorică despre un blestem ce urmărește două familii pe parcursul a mai multor generații - un roman foarte bine scris, captivant, cu un limbaj autentic perioadelor în care are loc acțiunea.

Fable de Adrienne Young este un fantasy despre supraviețuire, peripeții pe mare, dragostea - sau lipsa acesteia - din partea familiei. Este un roman ce te ține în priză, deși pe partea de dezvoltare a personajelor autoarea nu pare să se fi concentrat prea mult. Sper că în al doilea volum - Fable e o duologie - să se pună accentul pe acest aspect.

Pactul de Elle Kennedy este primul volum din seria Off Campus, urmărind relația a doi tineri care sunt la facultate. El este un hocheist cu un viitor ce promite faimă, ea este o tânără tăcută, ce încearcă să treacă peste o traumă din adolescență și să trăiască cu adevărat. Cumva, drumurile lor se intersectează.

Greșeala de Elle Kennedy este cel de-al doilea volum din seria Off Campus și, de data aceasta, se axează pe alte personaje. El face parte din echipa de hochei a facultății și, deși este un jucător bun, din motive personale decide să termine cu hocheiul odată ce termină facultatea. Ea este o boboacă ce îl întâlnește pe el din greșeală, iar toată relația lor pleacă din acest punct.

The Score (care urmează să se traducă la editura Epica anul acesta <3) de Elle Kennedy este cel de-al treilea volum din serie. De data aceasta, protagoniștii sunt o tânără ce visează să joace pe marile scene și un jucător de hochei, despre care se știe că e putred de bogat și imposibil de afemeiat.

Toate cele trei volume mi-au plăcut, dar preferatul meu rămâne a fi The Score. Elle Kennedy scrie într-un mod plăcut, e ușor să intri în atmosferă și să empatizezi cu personajele. Cărțile ei nu sunt pretențioase, ci exact cât să te relaxeze și să-ți dea emoții pozitive atunci când citești cum fiecare personaj încearcă să-și rezolve problemele.

Odessa: Geniu și moarte într-un oraș al visurilor de Charles King a fost o lectură pe care am lungit-o foarte mult, dar a meritat. Este o non-ficțiune despre orașul Odessa, cum s-a format, ce evenimente istorice i-au marcat teritoriul, ce fel de oameni au trăit aici. Mi-a plăcut foarte mult volumul până la un punct, unde autorul nu a mai fost imparțial - în ceea ce privește anumite evenimente, ținând clar partea unui grup și denigrând altul. Per total, e un ghid interesant de răsfoit dacă vă pasionează istoria acelui colț de lume.

Viața invizibilă a lui Addie LaRue de V. E. Schwab este un volum pe care am vrut să-l citesc din clipa în care a apărut pe lume. Tratează un pact faustian și urmările acestuia asupra femeii care l-a încheiat cu diavolul - Addie LaRue, care e nevoită să trăiască într-o lume care nu o ține minte.

Dacă ar fi să aleg un volum despre care pot să spun clar că e ciudat, atunci acesta este Frăția corbilor de Maggie Stiefvater. Nu știu cum aș putea descrie cartea în sine - plină de mistere și de întrebări pe care autoarea și le pune prin intermediul personajelor și a deciziilor acestora.

Blue este o adolescentă care, deși nu are puteri supranaturale, cum are mama ei, poate potența puterile altora. De când este mică, este urmărită de profeția că, dacă va săruta un băiat, acesta va muri. După un ritual bizar, unde Blue întrevedea moartea unui băiat, îl întâlnește pe acesta în realitate, iar el o implică în căutările sale - tânărul caută o forță supranaturală, care se ascunde undeva aproape.

Frăția corbilor e un volum bizar, plin de imagini puternice și foarte atmosferic. Este primul volum dintr-o tetralogie și mi-a plăcut mult. Acum citesc al doilea volum și nu îmi place în mod deosebit - povestea pare să fie lungită și încetinită totodată, voi spune mai multe când termin cartea.

Ultima carte terminată în aprilie este Soroc de viață și soroc de moarte de E. M. Remarque - cel mai bun scriitor la capitolul ficțiune despre război. Nimeni nu scrie așa cum o face Erich Maria Remarque despre tranșee, viața de soldat, ororile războiului și meschinăria ființei umane.

Aprilie a fost și luna în care am abandonat șase volume - asta este o premieră pentru mine. Nu mi-am propus acest lucru, dar s-a întâmplat. 

A Deal with the Elf King de Elise Kova - am început cartea foarte entuziasmată, am așteptat cam 3/4 să se întâmple ceva, apoi am lăsat-o la o parte. Volumul urmărește soarta unei femei care este dusă în lumea elfilor pentru a fi regina ce ajută natura să se regenereze. Desigur, fiind regină, există și un rege în toată ecuația asta, dar regele are propriile motive... 

Când am revenit asupra cărții, mi-am pierdut orice interes și nu am mai terminat-o.

The Second We Met de Maya Hughes este al doilea volum dintr-o serie și a trecut muuult timp de când nu am avansat mult prea mult într-o carte ce nu merita. Este un romance cu protagoniști care sunt studenți și vecini. Ea, abia reușește să facă față cheltuielilor zilnice, muncește foarte mult, face voluntariat pentru a câștiga o bursă și e o persoană cu adevărat lipsită de trăsături pozitive. El este vecinul de peste stradă, chipeș și bogat, dar de gașcă și un tip romantic. Ce nu mi-a plăcut la cartea asta a fost protagonista - o persoană ipocrită, falsă, plină de aere și „moravuri”, dar el cumva o place și vrea să fie cu ea. Am abandonat cartea după ce am trecut de jumătate, iar protagonista devenea din ce în ce mai antipatică.

Ultimul volum din seria Off Campus de Elle Kennedy, The Goal, a fost abandonat de la bun început din două motive - nu mă interesa personajul principal (care apare încă din prima carte din serie, dar e personaj secundar), iar protagonista nu a fost pe placul meu. Nu m-au convins primele cinci capitole, așa că am decis să nu mai continui.

O altă carte abandonată este Minciuna de Care Santos, primul volum dintr-o duologie. Poate nu sunt la vîrsta potrivită pentru a citi așa ceva. Protagonista este o adolescentă activitatea căreia pe tot ce înseamnă pc/telefon/internet este controlată de mama ei, pentru a o feri de relele lumii on-line. Fata afirmă că e atentă și nu are ce să pățească, pentru că e vigilentă și nu se lasă dusă de nas de toți dubioșii, dar efectiv în primele 20 de pagini își împărtășește pozele și datele personale - nume, școala la care merge - cu un necunoscut de pe un forum. Probabil că romanul este scris pentru un public-țintă, pentru a le arăta că „așa nu”, dar nici mama-caracatiță, care-și controlează copilul, nici adolescenta, care nu pare să gândească deloc, nu m-au convins să dau o șansă poveștii.

Dragostea pe strada mea de Roxana Brănișteanu - am abandonat cartea  pentru că nu mi-a plăcut de protagonistă, ca persoană, drept urmare nu m-a interesat deloc povestea ei. 

Fiica tămăduitorului de oase de Amy Tan m-a plictisit teribil de la primul capitol, așa că nu am mai insistat.

Acestea sunt lecturile și abandonatele mele pentru aprilie. Voi ce ați mai citit?