Pene, blesteme și Zei (Pene, #3) de M.K. Lynn (2026)

Lumea se sfârșește. Londra este o fantomă sinistră a orașului de altă dată. Eliberatorii vor dispariția Raselor Superioare. Familia Brown este din nou pusă în fața unor alegeri care pot distruge echilibrul extrem de fragil ce încă mai există în inima societății. Zeii sunt pregătiți să culeagă roadele promisiunilor Oamenilor. Lumea se sfârșește. În Pene, blesteme și Zei de M.K. Lynn urmărim trei fire narative, poveștile ce ne sunt descoperite fiind complexe și pline de revelări.

O urmărim pe Rose și-i aflăm trecutul, atât cel personal, cât și pe cel „profesional” - și fără a da spoilere, acest POV a fost preferatul meu. Am descoperit un personaj cu multe răni sângerânde, cu multe regrete, dar și multe decizii deloc simple - sau în favoarea acestuia - pe care a trebuit să le ia.

Îl urmărim pe Nick Brown, tatăl familiei, Omul foarte „șters” din volumele anterioare, dar care aici apare într-o lumină nouă. Îl vedem prin prisma trecutului, a felului în care s-a construit relația lui cu Lora, mama familiei, și l-am înțeles mai bine pe Nick, de ce a avut anumite momente în celelalte cărți și ce l-a împins să procedeze într-un fel sau altul.

Al treilea fir narativ ni-l arată pe Fred - un tânăr pus în situația în care trebuie să aleagă între ce vrea inima sa și ce trebuie făcut pentru binele tuturor, iar acest lucru nu e deloc ușor. POV-ul acestuia a fost cel mai dinamic și cinematografic, și mi-a plăcut enorm atmosfera din inima grupului din care face parte Fred.

Fiind ultimul volum din serie, nu pot oferi prea multe spoilere și voi încerca să fiu vagă, dar: am adorat ritmul poveștii și felul în care cele trei fire narative se împletesc în momentele critice, oferind o imagine de ansamblu asupra conflictului principal din universul Penelor. Am reîntâlnit personaje care mi-au plăcut mult de tot în celelalte cărți (Hello, Kathryn, Seth și Eirwen), am descoperit motivele ce au împins alte personaje la fapte nesăbuite, am aflat mai multe despre Zei. 

Volumul care încheie seria Pene este plin de răspunsuri, de răsturnări de situație, de povești ale personajelor care nu te lasă rece. Deși e o carte stufoasă și se întâmplă multe lucruri, toate au sens și oferă straturi și complexitate lumii în care are loc acțiunea. Am apreciat și momentele de respiro între evenimentele mai intense, unde am râs cu personajele sau m-am amuzat de anumite situații.

Pene, blesteme și Zei este un volum ce încheie într-un fel foarte pe placul meu povestea din universul trilogiei semnate de M.K. Lynn, și dacă vreți să citiți un Dark Urban Fantasy (cu de toate, mai ales suferință) semnat de un autor român contemporan, nu ezitați să puneți mâna pe Pene.

Recenzie literară: Cimitirul de pe fundul râului de Farrah Hale (2023)

Auzise un strigăt în acea seară furtunoasă de septembrie. Patul era dedesubtul ferestrei, așă că de fiecare dată când deschidea ochii, putea să vadă crengile copacului bătrân din curtea de spate fâlfâind în bătaia vântului. Mereu fusese înspăîmântată de acea priveliște, deși, la vârsta de doar șapte ani, știa că nu exista nimic dincolo de sentimentul de teamă pe care acele crengi scheletice i-l conferea.

Cimitirul de pe fundul râului de Farrah Hale urmărește viața Fatimei Freeman, în trecut o fetiță speriată și abuzată de cei care ar fi trebuit să o apere - familia și biserica, în prezent un detectiv care tinde să întreacă măsura din dorința de a afla adevărul. Viața Fatimei este marcată de o mare pierdere - sora ei mai mare, Angela, cea care a apărat-o cum a putut, dispare în spatele ușilor spitalului de psihiatrie Sf. Maria, și douăzeci de ani mai târziu, Fatima încă nu știe ce s-a întâmplat cu Angela, dacă mai trăiește și unde e.

Atunci când corpul neînsuflețit al unei tinere e descoperit în râul din apropierea spitalului, Fatima știe că doctorii au un cuvânt de spus în toată situația asta - dar nu e atât de ușor să ajungi la oamenii sus-puși, care dețin puterea. Fatima însă are un as în mânecă: pe lângă faptul că nu-i pasă de nimic și e dispusă să calce pe cadavre pentru a ajunge la scopul vieții sale, tânăra poate comunica cu anumite entități...

Romanul de debut al autoarei m-a captivat de la prima pagină, atât prin felul în care e construită protagonista, cât și prin modul în care se desfășoară acțiunea. Fatima e bine conturată, e nihilistă până-n măduva oaselor, dar acesta are rădăcini adânci în copilăria tinerei, o copilărie plină de abuzuri, frică și traume. Fatima are o relație complicată cu religia în care a fost crescută, îi este greu să lase oamenii să se apropie de ea, alege să fugă atunci când simte că începe să aibă sentimente față de o persoană sau alta. Un moment care m-a pus pe gânduri - și foarte bine construit - este portretizarea relației defectuase cu mama ei - am simțit toată revolta, supărarea și incertitudinea prin care trece Fatima atunci când e nevoită, adultă fiind, să comunice cu mama sa.

Cimitirul de pe fundul râului este un roman cu o premisă extraordinar de atractivă pentru mine, o carte cu acțiune dinamică, ce m-a ținut captivă în povestea care curge, precum un râu, legând abil trăirile personajelor cu evenimentele ce au loc. Narațiunea este alertă, plină de evenimente, la un moment dat cititorul urmărește în paralel mai multe cazuri la care lucrează Fatima, fără a uita însă de țelul ei principal: să descopere ce legătură are spitalul de psihiatrie cu dispariția Angelei.

Mi-aș fi dorit ca volumul să fie mai lung, nu mă puteam sătura de Fatima și replicile ei pline de venin sau ironie, relațiile pe care aceasta le are cu Martha, prietena ei cea mai bună și cu Daniel, partenerul alături de care tânăra rezolvă cazurile. Oamenii ce apar în viața Fatimei sunt deseori niște creaturi mârșave, care dețin puterea și abuzează de aceasta, iar domnișoara detectiv le dă de hac.

Cimitirul de pe fundul râului de Farrah Hale dezbate teme precum fanatismul religios și impactul acestuia asupra minților tinere, traficul de persoane, abuzul și toate formele acestuia, capcaitatea banilor de a ascunde orice fărădelege. Nu este o lectură lejeră în ceea ce privește temele abordate, iar autoarea le dezvoltă într-un mod dinamic și atractiv în povestea pe care o țese.

Recomand volumul cititorilor ce apreciază thrillerele cu elemente de paranormal, personajele antipatice care primesc ceea ce merită, secretele ce se ascund în spatele zâmbetelor false și protagonistele care au un set propriu de valori, complet diferit față de ce majoritatea consideră a fi normal.