Pene, blesteme și Zei (Pene, #3) de M.K. Lynn (2026)

Lumea se sfârșește. Londra este o fantomă sinistră a orașului de altă dată. Eliberatorii vor dispariția Raselor Superioare. Familia Brown este din nou pusă în fața unor alegeri care pot distruge echilibrul extrem de fragil ce încă mai există în inima societății. Zeii sunt pregătiți să culeagă roadele promisiunilor Oamenilor. Lumea se sfârșește. În Pene, blesteme și Zei de M.K. Lynn urmărim trei fire narative, poveștile ce ne sunt descoperite fiind complexe și pline de revelări.

O urmărim pe Rose și-i aflăm trecutul, atât cel personal, cât și pe cel „profesional” - și fără a da spoilere, acest POV a fost preferatul meu. Am descoperit un personaj cu multe răni sângerânde, cu multe regrete, dar și multe decizii deloc simple - sau în favoarea acestuia - pe care a trebuit să le ia.

Îl urmărim pe Nick Brown, tatăl familiei, Omul foarte „șters” din volumele anterioare, dar care aici apare într-o lumină nouă. Îl vedem prin prisma trecutului, a felului în care s-a construit relația lui cu Lora, mama familiei, și l-am înțeles mai bine pe Nick, de ce a avut anumite momente în celelalte cărți și ce l-a împins să procedeze într-un fel sau altul.

Al treilea fir narativ ni-l arată pe Fred - un tânăr pus în situația în care trebuie să aleagă între ce vrea inima sa și ce trebuie făcut pentru binele tuturor, iar acest lucru nu e deloc ușor. POV-ul acestuia a fost cel mai dinamic și cinematografic, și mi-a plăcut enorm atmosfera din inima grupului din care face parte Fred.

Fiind ultimul volum din serie, nu pot oferi prea multe spoilere și voi încerca să fiu vagă, dar: am adorat ritmul poveștii și felul în care cele trei fire narative se împletesc în momentele critice, oferind o imagine de ansamblu asupra conflictului principal din universul Penelor. Am reîntâlnit personaje care mi-au plăcut mult de tot în celelalte cărți (Hello, Kathryn, Seth și Eirwen), am descoperit motivele ce au împins alte personaje la fapte nesăbuite, am aflat mai multe despre Zei. 

Volumul care încheie seria Pene este plin de răspunsuri, de răsturnări de situație, de povești ale personajelor care nu te lasă rece. Deși e o carte stufoasă și se întâmplă multe lucruri, toate au sens și oferă straturi și complexitate lumii în care are loc acțiunea. Am apreciat și momentele de respiro între evenimentele mai intense, unde am râs cu personajele sau m-am amuzat de anumite situații.

Pene, blesteme și Zei este un volum ce încheie într-un fel foarte pe placul meu povestea din universul trilogiei semnate de M.K. Lynn, și dacă vreți să citiți un Dark Urban Fantasy (cu de toate, mai ales suferință) semnat de un autor român contemporan, nu ezitați să puneți mâna pe Pene.

Recenzie literară: Pene, morminte și flori (Pene, #1) de M. K. Lynn (2019)

O lume în care Lumina și Întunericul sunt într-un război continuu care se desfășoară chiar sub nasul rasei umane. O lume în care londonezii se intersectează pe stradă cu un Înger sau un Demon, undeori cu un Vampir, o Nimfă sau un Gardian. O lume în care o familie de Îngeri ascunde mai multe secrete decât s-ar crede.

Fleur Brown este fata cea mai mare și iese pe ascuns din casă, la jogging. Într-o zi, salvează un Înger și astfel ajunge să-l cunoască pe Ben, un Gardian care în scurt timp devinde gardianul familiei Brown.
Klauss Brown este un tânăr pictor care cu trei ani în urmă a pierdut dragostea vieții sale - pe Adaya. În prezent, întâlnește o nimfă, pe Loreley, care seamănă izbitor cu iubita lui moartă.
Benjamin Hart este un Gardian care face parte dintr-o echipă ce folosește Magia Luminii pentru a lupta împotriva Demonilor. Ajunge să o cunoască pe Fleur și mai târziu, să devină Gardianul familiei ei.
Între timp, în Leeferion, Sirin, cea de-a doua regină, decide să detroneze regina de drept și să ofere libertate sufletelor prinse în acel loc. Prețul pe care trebuie să-l plătească omenirea este mult prea mare, dar Sirin a luat deja decizia.

Nu era nevoie să le strige în gura mare, volumul nu ajutase niciodată ca o vrajă să se realizeze mai bine. Conta doar tonalitatea și concentrarea, sensul. Fiecare sunet avea un sens. Fiecare silabă avea un rost. Cel ce avea putere asupra numelor putea controla Lumea.

Pene, morminte și flori de M. K. Lynn este un Urban Dark Fantasy cu o multitudine de personaje, explorând lumea magiei în mediul urban, relațiile complicate din sânul unei familii, dorința de a evada din propria piele, lupta pentru idealuri și umanitate.
Mi-a plăcut construcția universului, a relațiilor care se leagă între Îngeri și Gardieni, dar și Leeferionul - un tărâm plasat undeva între lumi, pe care aș vrea să-l revăd în următoarele volume. Pene, morminte și flori este prima carte din seria Pene și cu siguranță voi continua să o citesc.

Al treilea lucru de care își dădu seama fusese durerea. Ea veni treptat, coborând ca o pană pe suprafața apei, atingând ușor luciul, ca mai apoi să se scufunde pentru totdeauna în adâncuri.

Recenzie literară: Pene, cenușă și Elfi (Pene, #2) de M. K. Lynn (2021)

Câteodată nu știa de ce mai deschidea ochii dacă de fiecare dată când o făcea realitatea îi zdrobea toate speranțele. 

O încurcase rău de tot de data asta.

Se detesta.

După ce Londra este zguduită de evenimentele din Pene, morminte și flori, familia Brown se trezește în fața dezastrului. Nimic nu e bine, frații sunt nevoiți să se ascundă și mai mult ca înainte, iar între supraviețuitori se înalță ziduri pe care niciunul dintre frați nu vrea să-i distrugă. 

În cel de-al doilea roman din serie, acțiunea se axează pe calea pe care o alege fiecare - Fleur, sfâșiată între dragostea pentru familia și cea pentru Ben; Fred, care trece printr-o transformare la care nu se aștepta, întâlnind în calea sa creaturi care-i arată încotro se îndreaptă destinul său; Seth, bărbatul care se luptă atât pentru statutul său, cât și cu proprii săi demoni.

Pene, cenușă și Elfi este un volum plin de suspans și de povești intercalate, expandând universul creat de autoare, arătându-ne cât de vastă e lumea și cât de strânse sunt, de fapt, legăturile între Lumină și Întuneric, Viață și Moarte, Clipă și Atemporalitate.

Mi-a plăcut foarte mult să-l urmăresc pe Fred și relația care se construiește la acesta cu o anumită tânără misterioasă. Povestea lui a fost preferata mea, urmată imediat după de povestea lui Seth, un personaj pe care-l întâlnim și-n primul volum, dar pe care-l cunoaștem de-a binelea abia aici.

Lumea creată de M. K. Lynn e foarte veridică, îți dă impresia că magia chiar există foarte aproape, însă nu o poți atinge, pentru că ești doar un simplu Om :)

Acțiunea e mult mai alertă în acest volum, poveștile mai alambicate, iar personalitățile protagoniștilor devin din ce în ce mai vizibile, evoluția lor este palpabilă, iar lupta în care sunt prinși cu toții îi obligă să aleagă o parte - o decizie niciodată simplă.

Toate nefericirile ce se prăbușeau peste ea îi întinseră nervii la maxim. Îi era frică să facă un pas greșit: să spună ce o deranja, să fie sinceră, să își lase emoțiile afară din cușca în care le ferecase pentru totdeauna. Oare cât de mult putea să scoată din sufletul ei ca să nu fie prinsă?  

Aștept cu nerăbdare următorul volum și vă recomand să citiți seria dacă vă plac volumele fantasy cu Îngeri, Demoni, Gardieni, Vampiri sau Elfi.

Bilanț literar: Mai 2026

 Salutare!

Luna mai a fost una foarte aglomerată pentru mine pe plan personal, am lucrat la câteva proiecte pe plan profesional, au avut loc ceva schimbări în ritmul zilnic și drept urmare, nu mi-a stat gândul prea mult la citit. Dar - am reușit să continui o serie și am avut onoarea să fiu beta reader (și să aflu printre primii cu ce se termină o serie :D), ceea ce pentru mine e deja o reușită pe plan literar.

Am adorat primul volum din seria Maiyei Ibrahim - a fost o descoperire din aia, de pe BookTok, dar care s-a adeverit a fi o poveste cu un sistem magic bogat și cu personaje complexe. Mi-a plăcut că Serpent Sea intră direct în pâine - o urmărim pe Imani cum încearcă să salveze lumea, fiind nevoită să ia tot felul de decizii deloc simple sau ușoare, pe Taha, care are o dezvoltare foarte bine gândită în acest volum, și îi urmărim pe toți cei implicați în conflictul început în volumul unu. Va fi cam vagă recenzia acestei cărți, pentru că e a doua din trilogie, și cu toate că am regăsit magia din Spice Road, au fost niște elemente care m-au dezamăgit - tare.

E a doua carte fantasy cu magia inspirată din foclorul arab și a popoarelor din Orientul Mijlociu, și e a doua carte în care dau de o situație care pentru mine e problematică: triunghi amoros. Nu îmi place deloc acest trope, și pe lângă asta, nu-mi place o abordare pe care din nou, o regăsesc pentru a doua oară anul ăsta. Avem în volumul unu personajul principal, care pare să aibă o atracție complicată față de personajul A, și mai avem în peisaj un personajul B, care și acesta are ceva cu protagonista. Dacă în primul volum Imani construiește ceva cu personajul A, în volumul doi acțiunea ia o cotitură bruscă și toată cartea am urmărit cum Imani construiește ceva cu personajul B, dar îi mai fuge gândul la personajul A. Toată treaba e complicată, sunt multe trădări, jocuri politice, interese ascunse, identități false... cu toate acestea, atitudinea de ping-pong a lui Imani mi-a displăcut foarte mult. Voi continua seria pur din curiozitate legată de sistemul magic, de cum se va rezolva conflictul de bază, dar partea de romance pentru mine și-a pierdut absolut tot farmecul. Dacă mai știți serii cu tiparul ăsta - în fiecare volum personajul principal umblă cu altcineva (din proprie inițiativă, nu forțat de împrejurări), vă rog să mă anunțați ca să evit.

Fiind ultimul volum din serie, nu pot oferi prea multe spoilere și voi încerca să fiu vagă, dar: am adorat ritmul poveștii și felul în care cele trei fire narative se împletesc în momentele critice, oferind o imagine de ansamblu asupra conflictului principal din universul Penelor. Am reîntâlnit personaje care mi-au plăcut mult de tot în celelalte cărți (Hello, Kathryn, Seth și Eirwen), am descoperit motivele ce au împins alte personaje la fapte nesăbuite, am aflat mai multe despre Zei. 

Volumul care încheie seria Pene este plin de răspunsuri, de răsturnări de situație, de povești ale personajelor care nu te lasă rece. Deși e o carte stufoasă și se întâmplă multe lucruri, toate au sens și oferă straturi și complexitate lumii în care are loc acțiunea. Am apreciat și momentele de respiro între evenimentele mai intense, unde am râs cu personajele sau m-am amuzat de anumite situații.

Pene, blesteme și Zei este un volum ce încheie într-un fel foarte pe placul meu povestea din universul trilogiei semnate de M.K. Lynn, și dacă vreți să citiți un Dark Urban Fantasy (cu de toate, mai ales suferință) semnat de un autor român contemporan, nu ezitați să puneți mâna pe Pene.

Am abandonat Cântecul mării de Oleg Serebrian după o perioadă foarte îndelungată în care am încercat să mă atașez de personaje. Am mai citit Pe contrasens (care a fost cartea anului pentru mine) și Woldemar, și împreună cu volumul de față, acestea relatează povestea unei familii. Dar nu este o serie - nu oficial - e un pic dificil să citești cărțile cronologic și sunt mai multe momente unde într-o carte primești un spoiler major din cartea anterioară. Dacă ar fi să luăm cronologic, după cum se întâmplă evenimentele, prima carte este Pe contrasens, urmată de Cântecul mării și mai apoi Woldemar. Dar ca dată a publicării, prima e Cântecul mării, apoi Woldemar, apoi Pe contrasens. Și eu am citit mai întâi Pe contrasens, apoi Woldemar, iar când am ajuns la Cântecul mării, unde urmărim niște personaje despre care știu ce se întâmplă cu acestea în Woldemar, mi-a fost foarte greu să avansez cu lectura. Nu a ajutat nici faptul că, văzându-le prin prisma cum sunt în Woldemar, nu m-am putut atașa de ele în Cântecul mării, ambele personaje principale mi s-au părut mult mai antipatice decât versiunile lor mai în vârstă, drept urmare am decis să nu mă forțez să le citesc povestea și să-mi stric impresiile despre cărțile autorului.

The Lost Plot de Genevieve Cogman este a patra carte din seria Biblioteca invizibilă și aici, Irene și Kai ajung în New York-ul din perioada prohibiției. Din nou, trebuie să facă rost de o carte rară, problema e că un bibliotecar pare să lucreze pentru un dragon, lucru ce încalcă grav înțelegerea dintre Bibliotecă, dragoni și alte creaturi. Simțind că la mijloc e o nouă conspirație, Irene ia decizia să facă tot ce îi stă în puteri pentru a opri izbucnirea unui conflict de proporții, dar evident, cu cât mai multe lucruri ies la iveală, cu atât mai mult situația se complică.

Recunosc, am tras de mine ca să parcurg acest volum. Parcă se întâmplă multe și nimic totodată, dialogurile mi s-au părut foarte lungi și repetitive, iar conflictul dintre două personaje a fost pur și simplu neinteresant pentru mine. The Lost Plot a bătut pasul pe loc la capitolul dezvoltarea personajelor principale, Irene nu a evoluat deloc de la început până la sfârșit, iar Kai și-a pierdut tot șarmul. Drept urmare, am decis să nu mai continui seria, pentru că deși ideea îmi place tare mult, povestea devine din ce în ce mai plictisitoare pentru mine de la un volum la altul.

Așa a fost luna mai pentru mine. Voi ce ați mai citit?

Bilanț literar: Martie 2021

Bine v-am găsit în prima lună a acestei primăveri!

În martie mi-am propus să citesc exclusiv autori români contemporani și pot să spun că m-am ținut de această decizie și am avut parte de niște lecturi cu adevărat minunate.

Am citit Perna cu fluturi de Doina Popescu și Daniela Ulieriu. Un roman care urmărește viața a două femei care aparent nu au nimic în comun, Perna cu fluturi combină misterul, cotidianul și soarta într-o poveste ce începe undeva pe malul mării, ascunsă în lucrurile pe care o mătușă răposată le lasă nepoatei sale. 

Majestique de Bianca Sol este un SF cu elemente de romance, roman polițist, misticism. Urmărește viața unui cercetător căruia i se fură cea mai de preț invenție și goana pentru recuperarea aceasteia îl duce în cele mai neobișnuite locuri. 

Recviem pentru umbre de Ioana Mihaela Curaleț este un roman polițist cu elemente de paranormal, iar acțiunea are loc în realitatea imediată. Logodnicul protagonistei dispare fără urmă, familia acestuia ascunde ceva sinistru, iar adevăruri bine ascunse în trecut încep să iasă la suprafață. Un roman cu un tempou alert, o acțiune interesantă și cu personaje foarte bine ancorate în realitatea lor.

Solara de Bianca Sîrb este primul volum dintr-o trilogie ce urmărește o adolescentă ce nu își amintește nimic din trecutul său, dar un eveniment o face să se trezească în mijlocul unei bătălii între forțe necunoscute, ea fiind un măr al discordiei în toată situația creată. Mi-a plăcut și stilul, și personajele, și elementele de mitologie dacă din volum; abia aștept să citesc continuarea.

Micul saturnian de Octavian Soviany era de ceva timp în biblioteca mea și mă bucur că am ajuns să-l citesc. Urmărește copilăria și adolescența lui Paul Verlaine, fiind o biografie romanțată. Octavian Soviany știe să atragă cititorul în povestea pe care o țese și să-l țină captiv în aceasta.

* Pene, cenușă și Elfi de M. K. Lynn - un volum care urmează să apară anul acesta, dar tot ce vă pot spune este că mi-a plăcut foarte mult și abia aștept să fie publicat și să vă zic mai multe despre :)

Nu s-a lăsat și fără abandonate, din păcate. Legile nescrise ale vieții de Delia Moretti debutează cu reîntâlnirea a două prietene, Daria și Matilda. Daria trece printr-o perioadă nu chiar roz, Matilda este căsătorită și însărcinată și urmează să nască în curând. O invită pe Daria la ea acasă, să-i țină companie, iar aici fata cunoaște familia Matildei, care nu e tocmai o familie echilibrată. Nu știu ce se întâmplă mai departe, pentru că nu am reușit să intru în ritmul cărții sau să mă atașez de vreun personaj, așa că am decis să nu continui lectura.

Cum a fost martie pentru voi, din punct de vedere literar?

Bilanț literar: Martie 2020

Salutare!

Luna martie a durat cât un an, datorită evenimentelor ce au loc în lume... iar în astfel de clipe, te întrebi ce este cu adevărat important pentru tine, încerci să te ascunzi de realitate în tot felul de activități și contemplezi ideea că nimic nu va mai fi la fel.

Am încercat să rămân pozitivă și să merg mai departe, să-mi păstrez o rutină și să mă țin de aceasta. Mă număr printre acei oameni care se duc în continuare la muncă, pentru că profesia mea nu-mi permite să muncesc de acasă, deci nu am avut mai mult timp pentru citit decât în alte luni. În plus, nu prea am avut spor, așa că am citit puțin, dar s-a nimerit să citesc volume care mi-au plăcut foarte mult.

 Am început luna prin a termina al doilea volum din seria Witcher, Sabia destinului de Andrzej Sapkowski. Voi fi sinceră, nu mi-a plăcut la fel de mult ca primul volum, dar destul cât să vreau să continui seria. Suspicionez că de vină a fost atmosfera din viața reală și nu acțiunea din carte.

Pene, morminte și flori de M. K. Lynn - un Urban Dark Fantasy semnat de un autor român (o autoare, de fapt). Acest volum mi-a fost recomandat și m-am bucurat când m-a contactat autoarea să-mi propună să-l citesc. Este primul volum dintr-o serie și aduce în atenția cititorului o realitate în care există și altfel de creaturi - Îngeri, Demoni, Gardieni. Am scris mai multe despre impresiile mele despre lectură într-un articol pe blog.

Mai țineți minte când mi-am propus să citesc 100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă? Nu am renunțat la idee, deși progresul este unul foarte foarte lent. Anul acesta mi-am zis să citesc mai mulți clasici, inclusiv pe cei din listă, așa că m-am oprit la Vraciul de Tadeusz Dolega-Mostowicz, despre care voi vorbi în curând pe canal.

Acest volum mi-a reamintit de ce am iubit atât de mult literatura clasică în liceu.

Dansul privighetorii de primăvară de Kyung-sook Shin a fost o carte de 4 stele din 5: o poveste despre un popor și un trecut pe care nu l-am cunoscut, personaje deosebit de sensibile, subiecte dure, prezentate într-o formă neobișnuit de frumoasă.

Am citit destul de lent acest volum, dar a meritat tot timpul meu. Voi mai citi cărți semnate de Kyung-sook Shin, mai am destule în wishlist. În plus, acesta este un volum din biblioteca mea, așa că #citescceam decurge bine.

Ultima carte pe care am savurat-o în martie a fost Pământ american de Jeanine Cummins. Și nu exagerez când zic că am savurat-o: e o carte dură, cu un subiect cât se poate de sensibil. Este vorba despre fuga unei femei din Mexic în momentul în care cartelul îi ucide toată familia.

 Romanul explorează probleme precum societatea săracă, cartelurile, visul american, iubirea maternă.  Urmează să vă spun mai multe despre ce impresii mi-a creat cartea... până atunci, voi ce ați citit în martie?