Recenzie literară: Râde glonț de minte spartă (Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris, #2) de M.K. Lynn (2023)

După evenimentele din Cazul inimii furate, Cabinetul de Investigații Supranaturale se află sub lupa bucureștenilor și nu numai: în special, un interes sporit pentru populație prezintă viața personală a Șefei, văduvei Lisette Grant-Anghelescu, pe care gurile rele vor să o pună în cea mai proastă lumină.  Din motive ce devin din ce în ce mai dubioase, ziariștii de la Urletul Bucureștilor iau cu asalt clădirea biroului,  iar acest lucru trezește curiozitatea angajaților: e doar o schemă pusă în mișcare de către cârcotași, sau e ceva sinistru (și magic) la mijloc?

Râde glonț de minte spartă de M.K. Lynn urmărește aventurile vânătorilor de demoni în Micul Paris, volumul de față dezvoltând și mai mult personajele, oferind o fereastră spre viața lor personală, dar și o imagine amplă despre societatea Bucureștiului din 1875. Dacă Lisette nu știe cum să mai facă pentru a evita ziariștii și pentru a opri bârfele nerușinate să se răspândească prin capitală - în special, gogomănia inventată de gazetari precum că între ea și asistentul ei, Leopold Vernescu, există o relație amoroasă, Leopold, la rândul său, caută un profesor care să-l învețe cum să tragă cu arma, pentru a fi în stare să aducă și alte beneficii biroului, nu doar munca sa în calitate de chimist. 

Personajele secundare încep să treacă pe primul plan, am apreciat enorm evoluția lui Pisicescu - un aristocrat român, care după ce a studiat la Paris, se întoarce în București și o face pe „franțuzul”, încercând să impresioneze pe cine nu trebuie și nimerind în niște situații jenante pentru el, dar de-a dreaptul tragi-comice. Ianuș apare și el mai des în scenă, ceea ce m-a bucurat mult - e un personaj ce presimt că va avea de spus propria poveste - dincolo de dragostea neîmpărtășită pentru domnișoara Diamond - în următoarele volume.

Relația între Lisette și Leopold continuă să se dezvolte, iar în Râde glonț de minte spartă am avut ocazia să aflu mai multe despre trecutul fiecăruia, despre frici și vise. Despre antrenamentele lui Lisette cu mama ei (am iubit acele scene), dar și despre situația dificilă în care s-a aflat Leopold atunci când s-a mutat în capitală - și cum a ajuns să fie exmatriculat de la facultate.

Portretizarea și dezvoltarea personajelor se îmbină armonios cu reprezentarea atmosferei acelor timpuri, structurarea societății și includerea unor locuri ce au existat și a unor evenimente ce au stârnit vâlvă în acea perioadă în București.

Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris este o serie amuzantă, plină de răsturnări de situație, dezvoltare treptată a personajelor, descriere și reprezentare a societății românești de altă dată, urmărind, totodată, lupta binelui împotriva răului, care are loc într-o manieră atractivă. Vă recomand cu drag să citiți atât Cazul inimii furate, cât și Râde glonț de minte spartă - eu una, cel puțin, abia aștept să aflu ce se va întâmpla mai departe.

Recenzie literară: Cazul inimii furate (Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris, #1) de M.K. Lynn (2022)

1875, Micul Paris. Prăjiturile de la cofetăria Capșa nu sunt dulci - Florica, slujnica domnișoarei Lili, nu minte. Leopold Vernescu, dat afară de la facultatea de medicină în ultimul său an, în prezent asistentul Șefei de la Cabinetul de Investigații Supranaturale, încearcă să găsească un leac împotriva acidului demonic. Lisette Grant-Anghelescu, fostă domnișoară Lili, actuală Șefă a Cabinetului, nu are timp de prostiile slujnicei sale, pentru că un nou caz apare la orizont: oamenii mor, iar acidul demonic are un cuvânt de spus în toată această tevătură. Cu ajutorul asistentului său, dar și a bravilor polițiști Bomont și Calistrat, femeia aflată la conducerea Cabinetului are de gând să salveze Micul Paris.

Cazul inimii furate de M. K. Lynn deschide seria Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris, o fascinantă aventură a unor tineri în inima (da, da :D) întunericului, aflați în căutarea magiei ce curge prin venele capitalei, puși pe  prinderea acelora care vor să facă omul de rând să sufere.

Mult m-am distrat citind această carte. Chiar dacă are sub 200 de pagini, autoarea pune foarte repede la punct decorul și evenimentele, și nici o clipă din lectură nu am simțit că povestea stagnează sau că lucrurile ce se întâmplă sunt irelevante. Personajele sunt pur și simplu uimitoare, prin unicitatea lor, prin felul în care vorbesc și se comportă și pot spune că m-am atașat de fiecare în parte.

Replicile pe care și le aruncă Leopold și Lisette sunt pline de umor, încăpățânare și o pasiune bine ascunsă, iar felul în care cei doi colaborează este unul eficient și plăcut de urmărit. Nici personajele secundare nu sunt mai prejos - mi-a plăcut mult de Florica, pentru că-și bagă nasul peste tot, dar într-un mod copilăresc; Ianuș, pentru că, oricât de chipeș și dorit ar fi de doamne, ochii lui fug mereu spre fructul interzis - domnișoara Diamond, pe care sper să o întâlnim și în celelalte cărți. M-a amuzat domnul Pisicescu, un individ despre care cred că vom mai auzi, iar slujnica Eleonora, despre care doar știm că există, dar pe care nu am întâlnit-o încă în narațiune, mă intrigă.

Romanul semnat de M. K. Lynn este o lectură ușoară, captivantă, plină de umor și de replici acide, răsturnări de situație și farmecul Micului Paris. Cu siguranță voi fi cu ochii pe serie, pentru că sunt foarte curioasă despre următorul caz pe care trebuie să-l rezolve membrii Cabinetului de Investigații Supranaturale.

Recenzie literară: Pene, cenușă și Elfi (Pene, #2) de M. K. Lynn (2021)

Câteodată nu știa de ce mai deschidea ochii dacă de fiecare dată când o făcea realitatea îi zdrobea toate speranțele. 

O încurcase rău de tot de data asta.

Se detesta.

După ce Londra este zguduită de evenimentele din Pene, morminte și flori, familia Brown se trezește în fața dezastrului. Nimic nu e bine, frații sunt nevoiți să se ascundă și mai mult ca înainte, iar între supraviețuitori se înalță ziduri pe care niciunul dintre frați nu vrea să-i distrugă. 

În cel de-al doilea roman din serie, acțiunea se axează pe calea pe care o alege fiecare - Fleur, sfâșiată între dragostea pentru familia și cea pentru Ben; Fred, care trece printr-o transformare la care nu se aștepta, întâlnind în calea sa creaturi care-i arată încotro se îndreaptă destinul său; Seth, bărbatul care se luptă atât pentru statutul său, cât și cu proprii săi demoni.

Pene, cenușă și Elfi este un volum plin de suspans și de povești intercalate, expandând universul creat de autoare, arătându-ne cât de vastă e lumea și cât de strânse sunt, de fapt, legăturile între Lumină și Întuneric, Viață și Moarte, Clipă și Atemporalitate.

Mi-a plăcut foarte mult să-l urmăresc pe Fred și relația care se construiește la acesta cu o anumită tânără misterioasă. Povestea lui a fost preferata mea, urmată imediat după de povestea lui Seth, un personaj pe care-l întâlnim și-n primul volum, dar pe care-l cunoaștem de-a binelea abia aici.

Lumea creată de M. K. Lynn e foarte veridică, îți dă impresia că magia chiar există foarte aproape, însă nu o poți atinge, pentru că ești doar un simplu Om :)

Acțiunea e mult mai alertă în acest volum, poveștile mai alambicate, iar personalitățile protagoniștilor devin din ce în ce mai vizibile, evoluția lor este palpabilă, iar lupta în care sunt prinși cu toții îi obligă să aleagă o parte - o decizie niciodată simplă.

Toate nefericirile ce se prăbușeau peste ea îi întinseră nervii la maxim. Îi era frică să facă un pas greșit: să spună ce o deranja, să fie sinceră, să își lase emoțiile afară din cușca în care le ferecase pentru totdeauna. Oare cât de mult putea să scoată din sufletul ei ca să nu fie prinsă?  

Aștept cu nerăbdare următorul volum și vă recomand să citiți seria dacă vă plac volumele fantasy cu Îngeri, Demoni, Gardieni, Vampiri sau Elfi.

Recenzie literară: Pene, morminte și flori (Pene, #1) de M. K. Lynn (2019)

O lume în care Lumina și Întunericul sunt într-un război continuu care se desfășoară chiar sub nasul rasei umane. O lume în care londonezii se intersectează pe stradă cu un Înger sau un Demon, undeori cu un Vampir, o Nimfă sau un Gardian. O lume în care o familie de Îngeri ascunde mai multe secrete decât s-ar crede.

Fleur Brown este fata cea mai mare și iese pe ascuns din casă, la jogging. Într-o zi, salvează un Înger și astfel ajunge să-l cunoască pe Ben, un Gardian care în scurt timp devinde gardianul familiei Brown.
Klauss Brown este un tânăr pictor care cu trei ani în urmă a pierdut dragostea vieții sale - pe Adaya. În prezent, întâlnește o nimfă, pe Loreley, care seamănă izbitor cu iubita lui moartă.
Benjamin Hart este un Gardian care face parte dintr-o echipă ce folosește Magia Luminii pentru a lupta împotriva Demonilor. Ajunge să o cunoască pe Fleur și mai târziu, să devină Gardianul familiei ei.
Între timp, în Leeferion, Sirin, cea de-a doua regină, decide să detroneze regina de drept și să ofere libertate sufletelor prinse în acel loc. Prețul pe care trebuie să-l plătească omenirea este mult prea mare, dar Sirin a luat deja decizia.

Nu era nevoie să le strige în gura mare, volumul nu ajutase niciodată ca o vrajă să se realizeze mai bine. Conta doar tonalitatea și concentrarea, sensul. Fiecare sunet avea un sens. Fiecare silabă avea un rost. Cel ce avea putere asupra numelor putea controla Lumea.

Pene, morminte și flori de M. K. Lynn este un Urban Dark Fantasy cu o multitudine de personaje, explorând lumea magiei în mediul urban, relațiile complicate din sânul unei familii, dorința de a evada din propria piele, lupta pentru idealuri și umanitate.
Mi-a plăcut construcția universului, a relațiilor care se leagă între Îngeri și Gardieni, dar și Leeferionul - un tărâm plasat undeva între lumi, pe care aș vrea să-l revăd în următoarele volume. Pene, morminte și flori este prima carte din seria Pene și cu siguranță voi continua să o citesc.

Al treilea lucru de care își dădu seama fusese durerea. Ea veni treptat, coborând ca o pană pe suprafața apei, atingând ușor luciul, ca mai apoi să se scufunde pentru totdeauna în adâncuri.