 |
| Flori. Poză din arhiva personală. |
Am citit mai multe cărți semnate de Murakami, iar impresia generală
este că acesta scrie de parcă ar picta cu niște culori inexistente o lume pe care o vedem de la fereastra din
tramvai. Nici nu știu cum aș putea exprima acea senzație pe care ți-o creează
cufundarea în lecturarea cărții de față... este o senzație de parcă ai nimeri
într-un cub de sticlă și ai observa acțiunile personajelor dintr-un alt unghi,
tu fiind totuși prezent acolo, total invizibil.
Deși Dans dans dans este a patra carte din ciclul Șobolanul,
am citit-o fără să mă interesez de acest lucru. Totuși, nu cred că e chiar
necesară lectura în ordine cronologică; în Dans dans dans este menționat un
personaj care apare în cărțile precedente, dar nu influențează acțiunea și nici
nu reprezintă o verigă pierdută pentru cei care nu au citit primele trei
volume; deci saltul la a patra carte nu este o problemă.
În Dans dans dans cititorul îl întâlnește pe personajul
principal care narează acțiunea, interacționând cu alte personaje foarte diferite: o
recepționistă de la hotel, cu un nume ciudat - Yumiyoshi; o copilă de 13 ani,
fiică de oameni celebri, rebelă și complet neglijată; tatăl acesteia, pentru
care banii cumpără totul; mama ei, un fotograf cu capul în nori, de care are
grijă un poet cu o singură mână; un fost coleg de școală, actor chipeș, dar
blestemat să joace mereu doctori și profesori de liceu.
Acțiunea se desfășoară în jurul personajului fără nume, care revine în
Sapporo pentru a căuta hotelul Dolphin, unde petrecuse o perioadă frumoasă
alături de o femeie a cărui nume adevărat nu îl cunoaște. Ajuns la hotel,
descoperă că acesta nu mai este o clădire veche și dărăpănată, ci un hotel de
lux. Totuși, între pereții acestuia, la etajul 16, uneori se întâmplă lucruri
cunoscute doar câtorva; de aici, începe căutarea.
Romanul tratează mai multe subiecte: căutarea iubirii pierdute,
participarea în creșterea și dezvoltarea unui individ, evoluția unui caracter,
dar și visul în care spiritul încearcă să se regăsească în ochii altora... Lectura
a fost, cum am menționat mai sus, o plonjare lentă într-un univers care se
întretaie cu realitatea, dar în același timp se întâmplă undeva departe.
Personajul principal m-a făcut să-l urmăresc peste tot, să-i citesc gândurile
și să trec prin aceleași stări de spirit, lucru ce se întâmplă mai rar.
Prin atmosfera ei mistică,
vârtejul de evenimente într-un timp indefinit, Dans dans dans rămâne
să fie una dintre cărțile ce m-a
impresionat și s-a clasat pe raftul operelor preferate. Nu am reușit încă să
parcurg toate titlurile din biografia lui Murakami, dar până acum, Dans dans dans este romanul meu favorit.