The Divine and the Cursed de J.E. Reedeste povestea unui continent distrus de războaie, popoare însetate de sânge, care luptă pentru supremație. O poveste despre dorința de a deține puterea supremă, riscând și sacrificând totul. O poveste despre cum un secret foarte bine păzit poate schimba soarta lumii dacă ajunge în mâinile nepotrivite.
Mi-a plăcut de Arianna, care a avut o creștere frumoasă și interesantă pe parcursul poveștii. Prinsă într-o lume crudă, tânăra nu uită să rămână umană și să arate milă și solidaritate față de cei slabi. Rion, chiar dacă inițial apare în ipostaza răului întruchipat, ascunde un trecut plin de fantome și motive care-l duc spre drumul pe care-l urmează. Între cei doi se creează o alianță imposibilă, dar care poate aduce pacea în lume, prețul care trebuie plătit fiind imens și pe parcursul romanului mereu apare întrebarea dacă vreunul dintre ei este dispus să-l plătească în totalitate.
Am început luna - și anul - în forță și am avut o mare poftă de citit, drept urmare, am mai multe titluri despre care vreau să vă vorbesc în cadrul acestui bilanț literar.
Invizibilii de Ioana Pârvulescu a fost prima carte terminată în 2023, dar din păcate, nu a fost așa cum mă așteptam. Mi-a plăcut ideea și unele replici, foarte amuzante, de altfel, dar stilul a fost ușor greoi pentru mine.
The Divine and the Cursed de J.E. Reed mi-a atras atenția prin intermediul premisei sale: o prințesă care devine sclavă și își ascunde adevărata față în spatele unei măști și un comandant brutal, care ajunge să devină stăpânul tinerei.
Relația dintre cei doi se dezvoltă interesant, iar lumea magică, viața creaturilor și principiile după care se ghidează acestea m-au captivat.
Phantom de Greer Rivers este o carte din categoria dark romance, o repovestire a Fantomei de la operă, dar aici fantoma este cea care câștigă inima sopranei. Romanul m-a convins, încă o dată, că genul dark romance nu e de mine. Pe lângă faptul că personajele sunt foarte slab conturate (protagonista e definită strict de problema ei medicală plus faptul că are o voce angelică, în rest e o domnișoară deloc interesantă și de-a dreptul proastă în unele situații. În cazul protagonistului, acesta cu siguranță nu este genul de om pe care ai vrea să-l ai vreodată în preajma ta în viața reală), povestea e plină de evenimente banale, iar „intriga” este slabă. De la bun început știi cine este răufăcătorul (da, există și așa ceva pe lângă celebra fantomă), iar felul în care unele personaje tratează situația este de-a dreptul jenant. Scenele de amor (ghebos) nu sunt niciodată consensuale, dar cumva totul e ok, pentru că deh, protagonistul este chipeș și bogat, i se iartă. Nu am simțit adevărata atracție între personaje, totul se întâmplă pur și simplu. Drept urmare, voi evita acest tip de literatură de azi înainte.
10 povești și rețete pierdute prin Deltă de Teodor Hossu-Longin este acel tip de volum de care nu știai că ai nevoie. Este un album-poveste, prin intermediul căruia trăiești istoria unei zone despre care știi doar că e plină de pește și păsări, dar adevărul este că e mult mai mult de atât. M-au încântat pozele, dar mai ales, poveștile culese de la oamenii de rând, care sunt ei înșiși niște monumente din mijlocul Deltei Dunării.
Cartea aceasta, dacă nu aş fi citit-o cu Farrahale, ar fi fost abandonată de pe la un 40%. Piatră, hârtie, foarfecă de Alice Feeney cu siguranță nu a fost pe placul meu.
Nu sunt mare cititoare de thrillere de felul meu, dar nimic în povestea asta nu a avut sens. Nici acțiunile personajelor, nici motivele lor, dar mai ales, premisa în sine - promițătoare din synopsis, la capitolul execuție, în schimb...
Nu mi-a plăcut de vreun personaj. Retrospectiv, niciunul nu a fost complex, iar motivele care i-au făcut pe cei implicați să ajungă unde au ajuns nu aveau sens.
Mi-a plăcut primul plot twist, a fost puternic, a avut impact. Dar frumusețea acestuia a pălit o dată cu celelalte n plot twisturi, care au curs ca o ploaie torențială după marele moment de tensiune, astfel încât toată povestea a căpătat o tentă comică, deloc credibilă.
Ultimul capitol a fost fix ca nuca de perete - irelevant şi cu un element de paranormal scos de nicăieri.
Plusul lecturii a fost că a mers destul de repede (dar nu a zburat, cum te aştepți de obicei de la thrillere) şi am discutat mult cu Farrhale pe baza textului, a acțiunilor personajelor şi am desfăcut firul în patru la fiecare eveniment „relevant” din poveste.
Twisted Emotions de Cora Reilly este un mafia romance drăguț prin modul în care protagonistul are grijă de protagonistă după ce află despre o traumă majoră din copilăria ei. S-a pus mai mult accent pe relația lor decât pe partea întunecată a „meseriei” și m-am distrat urmărind evoluția căsniciei celor doi.
Urletul gheții de Diana Boitor a fost o lectură plină de evenimente, răsturnări de situații și conflicte interioare. Am apreciat vastitatea lumii create de autoare și faptul că oamenii sunt rasa care aduce distrugerea.
După ce anul trecut am citit ciclul The Illuminae Files, am știut că vreau să mă reîntorc la poveștile țesute de Amie Kaufman și Jay Kristoff, așa că am citit The Aurora Cycle, serie formată din volumele Aurora Rising, Aurora Burning și Aurora`s End. Dacă vreți să savurați o operă spațială ca la carte, vă foarte recomand această trilogie.
Din păcate, am și abandonat o carte - Violet Made of Thorns de Gina Chen după un singur capitol parcurs. Am o prietenă ce a citit cartea și m-a ținut la curent cu ce se întâmplă în carte și o admir pentru determinarea de care a dat dovadă pentru a termina lectura :) Protagonista, Violet, este o râzgâiată și doar într-un capitol au ieșit la suprafață atâtea lucruri negative despre ea, încât nu am simțit absolut nicio conexiune cu fata și nu m-a convins să fiu de partea ei.
Twisted Pride de Cora Reilly mi-a plăcut și mai mult decât Twisted Emotions. Aici este vorba despre Remo, cel mai mare dintre frații Falcone și ideea lui de a o răpi pe Serafina în ziua nunții ei, pentru a stârni un conflict în clanul mafiot rival. Doar că Serafina se adeverește a fi mai mult decât o tânără speriată, crescută pentru a deveni soție devotată și mamă iubitoare. Dinamica dintre cei doi mi-a plăcut mult, iar întunericul din sufletul lui Remo a fost foarte bine construit.
Acestea au fost cărțile lui ianuarie. Voi ce ați mai citit?
