Recenzie literară: Păsările galbene de Kevin Powers (2012)

Hello!

În această săptămână vă vorbesc despre un roman citit de curând, care m-a surprins în mod plăcut. Modul în care este descrisă acțiunea și atmosfera redată sunt exact pe placul meu. Mai multe am spus în filmulețul de mai jos:

Recenzie literară: Eleanor Oliphant se simte excelent de Gail Honeyman (2017)

Salutare!

Astăzi vă prezint una dintre cele mai bune cărți citite în acest an și anume Eleanor Oliphant se simte excelent de Gail Honeyman. M-am îndrăgostit de multe personaje din carte, iar povestea lui Eleanor este una foarte interesantă. Vă invit să vizionați recenzia de pe canalul meu:

Recenzie literară: Luni de fiere de Pascal Bruckner (1981)

Am ajuns să citesc acest titlu datorită unui eveniment, despre care, spre rușinea mea, tot nu am apucat să scriu și e deja prea târziu. Dar poate dacă va mai fi o ediție, vă anunț cu siguranță. Vreau cartea ta! a fost o experiență interesantă, pentru că am făcut schimb de cărți cu oameni pe care nu-i cunoșteam neapărat, iar volumul de față mi-a fost împrumtat de către o doamnă profesor de limbă română de la liceul pe care l-am absolvit acum cinci ani.

Luni de fiere de Pascal Bruckner mi-a captat atenția nu datorită titlului, ci a prezentării oferite de către doamna D. Mi s-a părut interesantă premisa, așa că am ridicat mâna, ca la școală, am rostit un vreau cartea ta! și astfel volumul a ajuns în biblioteca mea.

Luni de fiere aduce în prim plan cuplul modern și ce este acesta. Acțiunea este prezentată din perspectiva lui Didier, un tânăr profesor de la o școală pariziană care, împreună cu logodnica sa, Beatrice, decide să descopere misterul Orientului înainte de a se căsători. Cei doi petrec cinci zile la bordul Truvei, un vas turcesc ce urmează să le fie casă în noaptea dintre ani.

Aici, Didier face cunoștință cu un cuplu ciudat - Franz, un bărbat în scaun cu rotile și soția acestuia, Rebecca, o femeie frumoasă și enigmatică. Fără a-și dori acest lucru, Didier este ademenit de către Franz în cabina sa, unde ologul îi expune toată povestea vieții sale împreună cu Rebecca, fără a omite un detaliu, oricât de intim n-ar fi. Didier devine martorul unei căsnicii deloc obișnuite, unde rolurile se schimbă abrupt, iar printre povestirile lui Franz, pe care tânărul le găsește odioase, senzuala Rebecca îl ademenește să petreacă o noapte împreună.

Luni de fiere a fost o lectură pe care am lungit-o din simplul motiv că nu puteam să citesc prea multe pagini într-o repriză. În prima treime, acțiunea m-a cam plictisit, deși m-a amuzat mult cum Franz, dornic de a-i împărtăși absolut totul lui Didier, descrie, în două pagini, cât de minunat este posteriorul neveste-sii și cât de perfectă este această femeie. La prima vedere, este vorba doar despre adorarea unui bărbat pentru o tânără exotică, dar povestea lui Franz ia câteva întorsături neașteptate, astfel încât am ajuns să las cartea la o parte pentru câteva zile.  Reluând-o, lectura a mers ceva mai lin, pentru că m-am obișnuit cu stilul lui Bruckner și m-am familiarizat cu personajele.

Cele două cupluri, Didier-Beatrice și Franz-Rebecca sunt diferite, dar în același timp la fel. Dacă primii sunt ca o apă lină, ce curge molcom printre pietre, ceilalți doi sunt o cascadă ce se lovește furios de fundul apei. Dacă primii sunt o pereche cu mici tabieturi și o rutină pusă la punct, unde există respect, înâelegere și susținere, ceilalți doi au o relație bazată pe hazard, un adevărat haos în care este greu să nu te adâncești din ce în ce mai mult.

Franz m-a dezgustat nespus, de la bun început până la sfârșit, dar în aclași timp, mi s-a părut cel mai interesant personaj. Crud, sadic și laș, el este cel ce trage de toate sforile și tot el este cel care îi schimbă viața lui Didier pentru totdeauna. Învățătorul, un naiv care visează la măreția Orientului și la o căsnicie liniștită alături de Beatrice, nu vede la timp pânza de păianjen ce se țese în jurul său. Rebecca, o fire rebelă și plină de surprize, ajunge să creeze propriul joc, păstrând distanța. Beatrice, un personaj mai mult absent, dar important în anumite momente, m-a uimit prin metamorfoza ei.

În Luni de fiere, Bruckner șochează cititorul prin narațiunea pe care o construiește, prin descrierea vieții amoroase a unui cuplu deloc obișnuit, detaliind fiecare lucru și eveniment. Relația dintre Franz și Rebecca este una bazată pe principiul sclavă-stăpân, unde scatofilia și urofilia sunt elemente complet la locul lor, iar ura este cel mai puternic sentiment care poate uni și dezbina două suflete. Didier, care în câteva zile își schimbă complet percepția asupra relațiilor interumane, suferă o transformare radicală, fără a fi însă conștient de faptul că sâmburele nu a fost niciodată plantat de către Franz ci a stat în stare dormantă în el toată viața. Pentru deținătorii unui stomac mai sensibil sau nervi mai puțin pregătiți pentru scene dure, romanul acesta este de evitat.

Finalul este cel ce m-a făcut să îndrăgesc Luni de fiere. Până pe la jumătate, eram sigură că acest volum nu este pentru mine, că îl citesc doar ca să-l termin și abia așteptam să închid cartea. Ultimile pagini mi-au schimbat complet percepția; mi-a plăcut nespus de mult întorsătura de situație, soarta de care a avut parte fiecare personaj și întrebarea rămasă suspendată în aer: cât de inofensivă este dragostea?

Recenzie literară: Trilogia Culorile dragostei de Kerstin Gier

Salutare!

Astăzi vă prezint o trilogie Young Adult, Culorile dragostei, formată din volumele Roșu de rubin, Albastru de safir și Verde de smarald, unde o descoperiți pe adolescenta Gwendolyn Shepherd, secretul ei, călătoria în timp și, evident, dragostea în persoana misteriosului Gideon de Villiers. Ați citit aceste volume? Ce impresii v-au creat?

Recenzie literară: Aviatorul de Evgheni Vodolazkin (2016)

Bună!

În această săptămână vă prezint părerea mea despre romanul lui Evgheni Vodolazkin, Aviatorul, pe care am vrut să-l citesc de ceva timp. Cum mi s-au părut personajele, dacă m-am regăsit în acestea, dar și ce părere am despre acțiune și soarta protagonistului, aflați din filmuleț. Mulțumesc pentru vizionare!

Blogs To Follow: Colțul de literatură

La mulți ani de ziua copiilor! Sunt multe motive pentru a sărbători această zi, dar eu una mă bucur ca un copil atunci când văd că Mirabela a publicat o recenzie nouă.

Cine este Mirabela? E persoana care pune cultura la colț pe unul dintre blogurile ei, Colțul de literatură. Nu îmi amintesc cum am descoperit-o exact, dar știu că în acea seară am stat și am răsfoit blogul cu mult interes.

Îmi plac recenziile literare ale Mirabelei pentru că sunt dure, prin faptul că nu încearcă să ambaleze o piatră într-un ambalaj strălucitor de bomboană. Și nici nu se abține atunci când vrea să laude un volum. Sinceritatea care se vede în recenziile ei este cea care m-a cucerit. Nu avem foarte multe lecturi - sau autori - în comun, excepție Haruki Murakami, deși la acest scriitor apreciem cărți diferite. Și totuși, îmi place mult să văd câte un articol nou apărând pe blog.

Mirabela este o inspirație pentru mine, deoarece prin intermediul blogului ei descopăr titluri pe care poate le-am văzut, dar nu le-am luat cu mine pentru că nu m-au convins. Și apoi citesc o recenzie și mi se aprind beculețele, că vreau acel volum neapărat, că trebuie să-l citesc. E și o prezență plăcută pe Facebook prin statusurile uneori acide, exact pe gustul meu :)

Dacă vă plac blogurile literare, vă îndemn să treceți pe la Mira, să vedeți ce cărți comune găsiți pe pagina ei, pentru că citește diferite genuri cu multă dedicație în a înțelege și analiza mesajul volumului. Și dacă vă place stilul ei de a scrie, o puteți găsi pe Blog de ifose, unde sunt dezbătute alte subiecte. 

Vouă ce bloguri/bloggeri de literatură vă plac?

Recenzie literară. Pollyanna. Jocul bucuriei de E. H. Porter (1913)

Salutare!

Recenzia din această săptămână este dedicată copilăriei și a  dorinței de a vedea frumosul în lume prin ochii Pollyannei. Dacă vreți să aflați în ce constă esența jocului bucuriei, vă invit să vizionați videoclipul de mai jos :)