Bună!
Luna aceasta am început-o cu restanțele din luna aprilie; v-am mai spus în bilanțul anterior că în mai am avut un reading slump destul de serios, de aceea, nu am mai apucat să citesc mai mult din cele două cărți pe care le voi menționa mai jos.
Prima carte începută în aprilie și terminată abia în iunie este Ceva în apă de Catherine Steadman. Este considerată a fi cartea verii (cel puțin, e cartea verii ce vine de la editura Nemira) și se axează pe povestea unui cuplu, care merg în luna de miere în Bora Bora și acolo găsesc ceva în apă, acest ceva punându-le la încercare nu doar relația, ci și viziunea asupra lumii și valorile morale.
I-am făcut o recenzie pe blog unde puteți citi ce impresii mi-a creat această carte și care aspecte au fost mai evidente.
Căderea uriașilor de Ken Follett. Romanul acesta l-am citit foarte încet, pe de o parte, datorită reading slumpului, pe de altă parte, pentru că este o cărămidă de carte și este scris într-un stil destul de greoi. Căderea uriașilor este primul volum din Trilogia Secolului și înfățișează perioada Primului Război Mondial, cum a izbucnit acesta, cum s-a desfășurat și cu ce s-a terminat. Această relatare are loc prin intermediul a mai multor personaje, de origine diferită: englezi, germani, ruși, americani, ruși americanizați, făcând parte din pături sociale diferite, arătând atât perspectiva nobililor și a celora aflați la conducere, dar și a oamenilor din pătura de mijloc, muncitori și croitorese, indivizi cu o moralitate bine pusă la punct sau lichele. Romanul urmărește soarta acestor personaje și a familiilor lor în contextul conflictului principal, războiul, dar și a conflictelor de interese, ambiții, orgolii, dragoste și ură. Căderea uriașilor este un roman care nu merge citit reprede, dar care prin complexitatea sa oferă diferite perspective asupra societății vremii și a evenimentelor ce au avut loc. Nu știu dacă voi citi și celelalte două cărți, dar aceasta mi-a plăcut și multe dintre personaje au fost interesante.
Comoara din insulă de Robert Louis Stevenson este un volum pe care l-am ales datorită provocării literare despre care v-am vorbit aici. Vedeți în articol despre ce exact este vorba.
În Comoara din insulă, un adolescent se trezește cu un pirat la ușa casei sale; după câteva secrete împărtășite, omoruri meschine și comploturi eșuate, un grup de gentlemani se aventurează pe mare, în căutarea comorii ascunse de pirați pe o insulă. Este o carte-aventură, foarte captivantă, un clasic de care mi-a fost dor. Am avut cartea audio de aici, mi-a plăcut vocea naratoarei și vă recomand să vă uitați prin colecția lor, au destul de multe titluri clasice bune.
The Seven Husbands of Evelyn Hugo de Taylor Jenkins Reid este povestea vedetei de cinema ai anilor 50-80, Evelyn Hugo. Aceasta are o poveste a vieții interesantă, fiind căsătorită de șapte ori. Totuși, nimeni nu a reușit să afle adevărul din spatele acestor decizii până în clipa în care Evelyn, o doamnă în vârstă de 79 de ani, nu solicită să fie intervievată de Monique Grant, o jurnalistă puțin cunoscută.
Mi-a plăcut mult cartea pentru că lucrurile iau o întorsătură la care nu mă așteptam. Evelyn are o voce caldă, însă nu omite niciun detaliu important din viața ei, chiar dacă acesta nu o pune în cea mai bună lumină. Vă voi vorbi mai multe despre acest roman pe canal și voi lăsa linkul aici când voi posta recenzia.
The Eyes of a Blue Dog de Gabriel Garcia Marquez. Acest autor este unul dintre preferații mei din toate timpurile și mi s-a făcut dor să citesc ceva semnat de el. The Eyes of a Blue Dog este o serie de povestiri scurte, unde tema principală este moartea. Mi-a plăcut să regăsesc stilul inconfundabil a lui Marquez în aceste pagini, personajele rupte dintr-o altă lume și jocul etern al irealului în realitatea de zi cu zi.
Romanul acesta l-am citit pentru că mi-am propus să citesc în fiecare lună câte un titlu mai vechi din lista mea de to-read; s-a adeverit a fi un roman din categoria Historical Fiction și Romance, însă acest lucru nu m-a deranjat. Relațiile dintre personaje se construiesc credibil, e bine reprezentată Anglia anilor 1840, când Vechea Anglie începe să cedeze normelor Noii Anglii și felul în care societatea percepe aceste schimbări. Seria Wallflowers este compusă din cinci volume, fiecare urmărind soarta unei domnișoare necăsătorite din anturajul de prietene a lui Annabelle, așa că iau în considerare posibilitatea de a continua seria atunci când vreau să citesc ceva ușor, drăguț și nepretențios.
Stoner de John Williams era pe lista mea de to-read de foarte mult timp. Și pentru că în luna aceasta mi-a venit pofta de cărți clasice, am ales acest titlu. Mi-a plăcut povestea - viața unui om și toate lucrurile banale care se întâmplă în jur - chiar dacă acțiunea a fost destul de lentă.
Este o carte despre muncă, despre pasiune și despre eșecul ce nu lipsește din viața omului. Voi vorbi pe canal despre roman în curând și voi adăuga aici recenzia la timpul potrivit.
Am citit și un volum de poezii de Evgheni Evtușenko, citite de către autor. Simțeam nevoia să citesc poezie și mi-au plăcut. Nu se numără printre poeții mei preferați, dar are o voce foarte indignată și puternică în versurile sale și dacă asta căutați în poezie, vă recomand.
Se pare că iunie este luna nostalgiilor - pe lângă dorul de clasici, s-a adăugat și dorul de Haruki Murakami. Am citit Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj și dacă la început eram sceptică cu privire la subiect, spre final mi-a plăcut foarte mult acel sentiment de lipsă de finalitate a unei acțiuni.
Romanul urmărește viața lui Tsukuru Tazaki și povestea prieteniei lui cu patru colegi din liceu, despre care nu mai știe nimic și decide să reia legătura. Stilul lui Murakami s-a regăsit și în acest volum, chiar dacă nu au fost la fel de multe elemente de ireal.
Rămânem la scriitori japonezi și de data aceasta, am citit un roman semnat de Kazuo Ishiguro, Un artist al lumii trecătoare.
La fel ca Stoner, este un roman în care firul narativ aproape că nu se mișcă din loc, însă oferă o imagine de ansamblu asupra lumii din jur - Japonia anilor 40, imediat după război, atmosfera și gândurile oamenilor de rând cu privire la viața de zi cu zi și schimbările care au modelat națiunea. Kazuo Ishiguro are un stil de a scrie un pic mai greoi, însă merită să-l citiți.
La fel ca Stoner, este un roman în care firul narativ aproape că nu se mișcă din loc, însă oferă o imagine de ansamblu asupra lumii din jur - Japonia anilor 40, imediat după război, atmosfera și gândurile oamenilor de rând cu privire la viața de zi cu zi și schimbările care au modelat națiunea. Kazuo Ishiguro are un stil de a scrie un pic mai greoi, însă merită să-l citiți.
Am citit și o povestire - Prima iubire de Ivan Turgheniev. Sunt familiarizată cu opera acestui scriitor, dar am vrut o lectură ușoară și scurtă și am ales acest volum de povestiri.
Am citit doar Prima iubire, unde este vorba despre un adolescent de 16 ani și o tânără de 21 de ani și dacă vreți să începeți să citiți literatura clasică rusă, vă recomand să începeți cu acest volum.
Un alt volum scurt pe care l-am citit luna aceasta este Cititorul de la 6:27 de Jean-Paul Didierlaurent, un volum destul de ciudățel. Este vorba despre un bărbat care muncește la o tipografie și tratează mașinăria de acolo ca pe o creatură vie. În fiecare dimineață, el merge cu transportul public și citește pagini răzlețe pe care le culege din acea mașinărie.
Prima jumătate mi-a plăcut, dar spre final mi s-a părut o carte nefinisată; nu se întâmplă nimic excepțional, personajul principal nu crește, bate pasul pe loc. Totuși, i-am dat 3 stele pentru idee și prima jumătate a cărțuliei.
Am citit și Evgheni Oneghin de Alexandr Pușkin. Este povestea vieții a lui Evgheni Oneghin și dragostea pe care i-o poartă Tatiana Larina, o tânără nobilă. Relația dintre cei doi este imposibilă, dar mi-a plăcut modul în care este reprezentată atmosfera și societatea din care cei doi fac parte.
Persuasiune de Jane Austen a fost un roman care m-a cam plictisit. Deși îmi era dor de niște clasici, stilul autoarei nu m-a convins.
În această lună, am reușit să abandonez o lectură de care mă țineam cu dinții - este vorba despre Cimitirul din Praga de Umberto Eco. Cu acest autor am o relație ciudată; fie-mi place o carte, fie nu. Am citit Pendului lui Foucault și mi-a plăcut nespus de mult; am citit Numele trandafirului și a fost o carte tare plictisitoare. În Cimitirul din Praga este vorba despre un bărbat care-și dă seama că e posibil să fie cineva care duce o viață dublă, însă nu-și amintește deloc momentele când se schimbă dintr-o persoana în alta. Din fericire, are un jurnal unde scrie despre aceste lucruri. Totuși, am abandonat lectura pentru că majoritatea acțiunii este, de fapt, un monolog al personajului despre anturajul său, despre iezuiți și masoni, conspirații, membri ai familiei cel puțin abuzivi, evenimente istorice ascunse în spatele unor persoane anonime. Cimitirul din Praga nu m-a captivat și am abandonat lectura; nu avea sens să mă privez de plăcerea de a citi altceva din cauza unei cărți care nu mă fascinează.
Acestea au fost lecturile lunii iunie. Voi ce ați mai citit?
