Recenzie literară: Flowerheart de Catherine Bakewell (2023)

Flowerheart este un fantasy destinat unui public mai tânăr, abordând subiecte destul de serioase, dar într-o manieră potrivită pentru pre și adolescenți. Lumea pe care o construiește Catherine Bakewell este plină de magie, care coexistă cu viața cotidiană. Oamenii de rând apelează la ajutorul magicienilor, fie că e vorba de un leac, de un obiect care să le ușureze munca sau capacitatea de a călători rapid dintr-un loc în altul. Magicienii, la rândul lor, se supun Consiliului, și urmează un set de reguli bine stabilite. Orice abatere este pedepsită, iar cei care trăiesc în afara legii sunt vânați și aduși în fața Consiliului pentru a fi judecați.

Pentru Clara, care și-a dorit de mică să devină tămăduitoare, magia ei sălbatică îi închide toate ușile, punând-o într-o lumină proastă în fața consiliului. Deși nu are niciodată tendința să facă rău, magia pe care nu o controlează ia decizii în locul ei, așa că tânăra devine o problemă pentru echilibrul ce domnește în comunitate. Atunci când se reîntâlnește cu Xavier, de data aceasta, ca ucenic și profesor, Clara este mai mult decât dornică să învețe să-și stăpânească puterea și să-și salveze tatăl, chiar dacă asta înseamnă ca viața ei să se schimbe pentru totdeauna.

Recenzie literară: Slaying the Vampire Conqueror (Coroanele Nyaxiei) de Carissa Broadbent (2023)

Slaying the Vampire Conqueror de Carissa Broadbent este un volum de romantasy unde acțiunea are loc în universul din seria Coroanele Nyaxiei, dar pe alt continent și cu personaje ce nu apar în povestea principală. Sylina și Atrius mi-au plăcut foarte mult, autoarea conturându-i cu mare migală și oferindu-le personalități puternice și interesante.

Carissa Broadbent are un talent deosebit de a împleti o poveste de dragoste cu intrigi politice și cu o dezvoltare complexă a universului în care are loc ațiunea. În Slaying the Vampire Conqueror urmărim o națiune de oameni ce este sortită pieririi, condusă de niște monștri însetați de avuție, urâțenia și perfidia naturii umane fiind arătată cu lux de amănunte în volum. Pentru Sylina, realitatea în care a crescut și în care încă trăiește este revoltătoare, iar Atrius pare să aducă cu el un nou val de vărsare de sânge și de suferință, dar, odată ce tânăra ajunge în compania acestui cotropitor, începe să afle lucruri care o fac să pună sub semnul întrebării tot ce a știut până atunci.

Recenzie literară: Două coroane înlănțuite (Regele păstor, #2) de Rachel Gillig (2023)

Volumul semnat de Rachel Gillig intră direct în pâine, ceea ce mi-a plăcut foarte mult. Nu avem parte de tergiversare a evenimentelor, acțiunea pleacă direct de unde a fost lăsată în primul volum. Personajele au niște țeluri foarte clare, autoarea nu le schimbă personalitatea de la un volum la altul, sunt constante, ceea ce am apreciat. Deși în mod normal nu-mi place artificiul când într-o poveste grupul principal este împărțit în mai multe, pentru a îndeplini misiuni diferite, aici am iubit felul în care autoarea s-a concentrat separat pe diferite personaje. Am avut ocazia să le cunosc mai bine, mai în detaliu, în clipa în care trebuiau să ia decizii fără a avea nevoie de aprobarea conducătorului grupului.

În Două coroane înlănțuite aflăm, în sfârșit, cine e Regele Păstor și ce legătură are acesta cu blestemul din Blunder, Coșmarul capătă trăsături noi și multe lucruri despre magie în general ies la iveală într-o manieră potrivită pentru firul narativ. Totuși, a fost un element care nu mi-a plăcut în mod special în acest volum, și anume accentul ce se pune pe dezvoltarea unei relații romantice. Povestea celor două personaje și cum acestea ajung împreună mi-a plăcut, dar parcă mi-aș fi dorit să am parte de mai multe momente cu Elspeth și Ravyn, mi s-a creat impresia că aceștia nu au mai fost cuplul principal din narațiune.

Dacă vă plac romanele fantasy cu un sistem magic complex, personaje bine conturate și mult mister, vă recomand această serie.

Recenzie literară: Go Tell It on the Mountain de James Baldwin (1953)

Go Tell It on the Mountain de James Baldwin are foarte multe elemente autobiografice, prezentând realitatea populației de afro-americani din Harlemul din 1930. Această perioadă de tranziție este portretizată amănunțit, fără însă ca personajele să discute activ despre trăirile lor. John copilărește într-o epocă a schimbării majore, făcând parte dintr-o generație nouă. Dacă bunicii copiilor de vârsta lui John s-au născut în sclavie și au trăit pe plantație, iar părinții au fost prima generație de afro-americani liberi, care au plecat în masă din Sud pentru a veni în statele din Nord, John este generația care s-a născut la oraș, care nu a văzut ororile de pe moșiile oamenilor albi, prima generație care privește spre viitor ca spre ceva bun, un drum deschis, cu multe posibilități.

Go Tell It on the Mountain e un volum în care se dezbat cu iscusință, fără a fi obositoare, teme precum religia și credința, familia și sexualitatea, dar și rasa și violența domestică în toate formele sale. Deși povestea urmărește în principal conflictul lăuntric pe care-l are John - dorința lui de a nu fi pastor și de a duce o viață simplă, nu dependentă de biserică, prin intermediul gândurilor personajelor cititorul are acces la portretizarea realității pe care au trăit-o afro-americanii în acea perioadă istorică. Scriitura lirică oferă o notă aparte narațiunii, e imposibil să nu treci prin o multitudine de stări împreună cu personajele sau să fii indiferent la poveștile lor de viață.

Recenzie literară: O fereastră întunecată (Regele păstor, #1) de Rachel Gillig (2022)

Elspeth Spindle este o tânără ce locuiește într-un regat ciudat - Blunder, locul în care ceața este periculoasă și persistă de secole, iar magia este acceptată doar dacă vine din utilizarea Cărților Providenței. Blestemul ce planează asupra Blunderului este străvechi, și doar reîntregirea Pachetului Providenței poate duce la ridicarea acestuia. Până atunci, oamenii ce sunt atinși de febră - în general copiii - și ajung să posede niște puteri foarte periculoase, sunt vânați și izgoniți, iar cei ce se ocupă de așa ceva sunt Destrierii - armata personală a regelui.

Personajele din O fereastră întunecată mi-au plăcut pentru că au avut voci distincte de la bun început și Rachel Gillig a creat niște conexiuni tare interesante între ele. Relația lui Elspeth cu Coșmarul e deosebită și a fost intrigant să urmăresc modul în care fata navighează prin viața de zi cu zi având încă o voce în capul ei, o voce nu tocmai prietenoasă. Elspeth are o relație foarte complicată cu familia ei, iar acest lucru de multe ori o pune în tot felul de situații jenante. Felul în care se construiește relația tinerei cu Ravyn este și acesta memorabil, pentru că nu e tipul clasic de s-au văzut/s-au urât/s-au plăcut, ci sunt foarte multe nuanțe în ceea ce privește sentimentele pe care le nutresc cei doi unul față de celălalt.

Recenzie literară: Adio, iubito! (Philip Marlowe, #2) de Raymond Chandler (1940)

Adio, iubito! de Raymond Chandler este un roman polițist savuros, unde acțiunea are loc în Los Angelesul din anii 1930, accent punându-se pe coruptibilitatea polițiștilor și pe lacunele din sistemul juridic. Deși Philip Marlowe e un simplu detectiv particular, luat în derâdere de către polițiști și considerat de aceștia drept un individ de cea mai joasă speță, bărbatul dă dovadă de perspicacitate și o inteligență mai rar întâlnită între oamenii de aceeași profesie.

Pe parcursul romanului te întrebi care e legătura între cazurile la care lucrează - voit sau nu - Philip Marlowe, pentru că rețeta autorului pentru această serie este una standard. Raymond Chandler introduce mai multe cazuri și mai multe crime, iar Philip Marlowe pare să fie singurul om capabil să afle adevărul, chiar dacă metodele lui sunt uneori jalnice sau penibile.

Recenzie literară: Strania viață a unui poștaș singuratic de Denis Theriault (2005)

Strania viață a unui poștaș singuratic de Denis Theriault este un roman ce pare să înceapă destul de sec, însă odată cu evenimentul ce declanșează conflictul principal, nu te mai poți opri din citit. Bilodo, deși este protagonistul acestei povești, e un personaj nu tocmai plăcut. Lăsând la o parte faptul că citește corespondența altor oameni, e un individ retras și secretos, care își tratează cu indiferență prietenii și refuză să iasă în lume pentru a se distra dintr-o încăpățânare irațională. Cu toate acestea, e un personaj care intrigă, trecând printr-o serie de transformări pe parcursul narațiunii.

Povestea în roman se învârte în principal în jurul rutinei lui Bilodo, dar pune accent și pe cultura japoneză, prin intermediul poeziei haiku. Bilodo este un ins impulsiv și cu tendința de a transforma o plăcere în obsesie, acest lucru întâmplându-se și cu descoperirea haikuurilor. De la a le citi pe acelea schimbate între Segolene și Gaston, Bilodo ajunge să le compună el însuși, fapt ce îi schimbă în totalitate viața și modul de operare.

Recenzie literară: În partea dinspre Swann (În căutarea timpului pierdut, #1) de Marcel Proust (1913-1917)

Primul volum din opera lui Proust este format din două părți - Partea I. Combray, scrisă în 1913 și Partea a II-a: O iubire a lui Swann, scrisă în 1917. În prima parte a cărții urmărim copilăria naratorului, un băiat dintr-o familie cu stare, ce este foarte intrigat de vecinul lor, domnul Swann, despre care în familie se vorbește când în șoaptă, când cu admirație. În cea de-a doua parte a cărții, accentul se pune pe însuși domnul Swann și pe viața lui personală, absolut toate detaliile acesteia fiind discutate în amănunt de către vocea narativă.

În partea dinspre Swann este doar începutul lungii călătorii pentru narator în viață, în acest volum fiind rememorate cu o multitudine de amănunte evenimentele cheie din copilările și mai ales sentimentele aparent trecătoare, dar ce au lăsat o amprentă adâncă în sufletului personajului. Deși naratorul, prin intermediul informațiilor pe care le oferă, conturează foarte bine atmosfera și structura nobilimii aflate la hotarul dintre veacuri, accentul principal este pus pe ce simte naratorul și pe emoțiile pe care le trăiește și retrăiește înperpetuitate rememorând evenimente din copilărie și mai târziu din perioada maturizării.

Recenzie literară: Enigmele Enolei Holmes: Cazul buchetelor bizare de Nancy Springer (2008)

Cazul buchetelor bizare de Nancy Springer este cea de-a treia carte din seria Enigmele Enolei Holmes și de data aceasta, cititorul este aruncat în lumea pasionaților de limbajul florilor din perioada victoriană. Încă din volumele anterioare știm că mama fetei, un personaj misterios despre care se crede că nu mai e printre cei vii, a învățat-o pe Enola limbajul florilor, ulterior protagonista beneficiind de pe urma acestuia. În volumul de față, alături de tânără, cititorul este aruncat în fascinanta lume a mesajelor subtile transmise prin forma și compoziția buchetelor de flori, iar modul în care autoarea a legat firul narativ și limbajul florilor mi s-a părut antrenant de-a binelea.

Mi-ar fi plăcut ca povestea să urmărească un pic și alte personaje implicate în acțiune, să am ocazia să le cunosc mai bine motivele sau modul de operare. Per total, felul în care Enola Holmes dezleagă misterul principal din volum a fost ingenios gândit și acțiunile fetei m-au ținut în priză pe tot parcursul romanului.

Recenzie literară: Incredibila şi trista poveste a candidei Erendira şi a bunicii sale fără suflet de Gabriel Garcia Marquez (1972)

Incredibila şi trista poveste a candidei Erendira şi a bunicii sale fără suflet de Gabriel Garcia Marquez este genul de carte în care să te pierzi atunci când vrei să descoperi povești dintr-o altfel de realitate. Deși personajele autorului par a fi, la prima vedere, oameni simpli, cu vise nepretențioase și cu vieți anoste, li se întâmplă lucruri ieșite din comun ce le declanșează transformarea și îi aruncă în niște aventuri nemaipomenite.

G.G. Marquez reușește, în formatul unei povestiri scurte, să creioneze foarte bine decorul în care are loc acțiunea, fie că este vorba despre un oraș bogat, un sătuc pitoresc de pe malul mării sau o localitate sărăcăcioasă din inima deșertului. Deși personajele din povestiri trăiesc niște vieți neinteresante, la început, lucrurile care li se întâmplă le scot din anonimitate, transformîndu-le în niște protagoniști plini de lucruri de spus și aventuri de trăit.

Recenzie literară: Loveboat Forever (Loveboat, Taipei, #3) de Abigail Hing Wen (2023)

Loveboat Forever urmărește modul în care, într-o singură vară, protagonista ajunge să se maturizeze și să vadă viața cu alți ochi, în mare parte datorită faptului că iese din mediul ei obișnuit și face cunoștință cu o comunitate pe care în mod normal ar fi ignorat-o. Marea pasiune a fetei este muzica, iar în tabăra Loveboat descoperă un instrument tradițional chinez, asta făcând-o să-și reconsidere viziunea despre ce înseamnă muzica adevărată. Autoarea screionează foarte frumos călătoria fizică și emoțională a lui Pearl în ceea ce privește descoperirea și aprecierea muzicii tradiționale chineze și cum fata dezvoltă un interes major pentru strămoșii săi, viața cărora e legată într-un mod neașteptat de muzică.

În volum nu lipsesc prietenii noi și vechi sau construirea relațiilor romantice. Loveboat îi aduce lui Pearl atât prieteni de nădejde, oameni care o apreciază și o iubesc pentru ceea ce este ea, nu pentru titlurile pe care le-a obținut de-a lungul timpului, cât și un tânăr, Kai, ce-i arată că muzica nu se limitează doar la pian sau la compozitorii europeni. Abigail Hing Wen face o treabă minunată dezvoltând cele două fire narative principale - explorarea muzicii și maturizarea emoțională a lui Pearl - în tandem într-o formă atractivă. Mi-a plăcut și faptul că, deși există o relație romantică care se dezvoltă într-o formă realistă și înduioșătoare, aceasta nu a acaparat ideea principală a cărții.

Recenzie literară: Crenshaw de Katherine Applegate (2015)

Crenshaw de Katherine Applegate este o carte middle grade ce explorează trăirile unui copil care vede cum viața nu este doar despre cadouri și dulciuri, ci și greutăți și cuvinte nespuse. Deși volumul este destinat unui public mai tânăr, mie, ca adult, mi s-a părut destul de depresiv. Jackson dă dovadă de un spirit de observație bine dezvoltat și de o tărie de caracter mai rar întâlnită la un copil. Nevoit să se maturizeze mult prea devreme, Jackson încearcă să o ferească de intemperiile vieții pe sora lui mai mică, Robin, totodată inițiind discuții cu părinții săi despre situația lor actuală, însă aceștia refuză să-l vadă pe Jackson mai mult decât pe un copil care trebuie ținut în întuneric.

Volumul semnat de Katherine Applegate explorează o situație delicată prin care trece o familie, aceasta fiind văzută prin ochii unui copil mult prea matur pentru vârsta sa. Limbajul e simplu, dar plin de farmec și este imposibil să nu te atașezi de protagonist sau de sora lui mai mică. Vă recomand Crenshaw dacă vă plac poveștile ce au în prim plan relațiile din cadrul unei familii și dacă apreciați personajele ce mereu încearcă să găsească o explicație logică la tot ce-i înconjoară.

Recenzie literară: William și secretele Universului. Povești științifice pentru copii de Gertrude Kiel (2018)

William și secretele Universului. Povești științifice pentru copii de Gertrude Kiel este un volum ce explică, într-o manieră accesibilă și prietenoasă pentru micul cititor, tot ceea ce înseamnă explorarea universului, începând din antichitate până în prezent. Deși mătușa Gunvor nu e deloc o fire comunicativă, William reușește să pună întrebările potrivite la timpul potrivit, astfel încât femeia nu se mai oprește din a-i povesti despre primele notițe păstrate în istorie despre spațiu. Mai exact, bătrâna acoperă subiecte precum felul în care oamenii au început să se ghideze după stele, cum au reușit, cu ajutorul unor sisteme primitive sau calcule incomplete, să realizeze că pământul nu este plat și că se rotește în jurul soarelui, nu invers. Prin intermediul vocii calme și a discursului științific, dar într-un limbaj simplu, micul cititor, alături de William, află despre ce înseamnă, de fapt, cosmosul, cum a fost văzut de oameni în preistorie și cum a evoluat percepția rasei umane despre acesta pe parcursul timpului.

Mi-a plăcut foarte mult acest volum, pentru că familiarizează cititorul cu personalități istorice precum Johannes Kepler, Nicolas Copernic, Iisac Newton, Albert Einstein, dar și cu tot felul de concepte, cum ar fi: funcționalitatea unei lentile convexe sau concave, primele telescoape, cum funcționează o prismă și cum se măsoară traiectoria unui obiect. Deși aceste subiecte sunt de felul lor complexe, mătușa Gunvor le prezintă lui William pe limba lui, astfel încât îi trezește interesul și îi alimentează curiozitatea.

Recenzie literară: Strigă-mă pe numele tău de Andre Aciman (2007)

Strigă-mă pe numele tău urmărește modul în care se construiește relația dintre două personaje ce provin din lumi diferite. Narațiunea are loc strict din perspectiva lui Elio, astfel încât cititorul cunoaște alte personaje așa cum acestea sunt văzute de către protagonist, fără a avea acces la partea lor de poveste. Elio este tânăr și plin de vise, timid și tăcut, dar o companie plăcută pentru cei care ajung să-l cunoască cu adevărat. Oliver e un american despre care mama lui Elio spune că e ca o vedetă de cinema - atrage atenția tuturor, strălucește în orice anturaj ar ajunge și reușește să fure inima tuturor celor prezenți în cameră.

A fost totuși un moment care nu mi-a plăcut. Prezența a câtorva scene destul de grafice și suspicios de specifice mi-a creat impresia că sunt acolo doar de dragul de a șoca cititorul, pentru că, în cazul meu, nu au avut efectul de a potența trăirile personajelor.

Recenzie literară: Nu-i ușor să spui adio (Philip Marlowe, #6) de Raymond Chandler (1953)

Nu-i ușor să spui adio de Raymond Chandler este un roman polițist foarte bine ancorat în realitatea Americii din ani 50 ai secolului trecut, autorul reușind să transmită prin intermediul limbajului personajelor atmosfera ce domnea în acea perioadă în anumite cercuri sociale. Philip Marlowe, aparent un flecar fără pereche, cu un simț absent al autoconservării, pare să dea dovadă de prostie de fiecare dată când dă nas în nas cu tot felul de indivizi - gangsteri, miliardari lipsiți de scrupule, pungași sau polițiști corupți, dar, cumva, reușește să iasă relaitv teafăr din orice încurcătură. Este un personaj foarte interesant de urmărit, pentru că modul în care operează este inedit, autorul creionând un personaj realist, deloc atotputernic, dar cu o minte ascuțită. Philip Marlowe gândește cu mai mulți pași în față și dacă în unele momente acțiunile lui par lipsite de sens, pe parcurs apar detalii legate de cazurile pe care le cercetează  care plasează acțiunile detectivului în sfera ingeniosului.

Nu-i ușor să spui adio este a șasea carte din seria Philip Marlowe și urmărește modul în care detectivul particular rezolvă două cazuri ce, la suprafață, nici nu au vreun iz criminal, dar totodată, lui Marlowe i se tot pun bețe în roate. În cazul lui Lennox, Marlowe refuză să creadă că totul e atât de simplu și că scenariul clasic - soțul e cel care-și omoară nevasta - e valabil și-n cazul soției lui Terry. În cazul lui Roger Wade, un rol important îl joacă soția acestuia, Eileen Wade - de o frumusețe rară și de o gingășie aparte, Eileen își dorește să-și ajute soțul într-o chestiune delicată și apelează la Marlowe.

Recenzie literară: Trei zile namaipomenite de Ioana Pârvulescu (2023)

Trei zile nemaipomenite de Ioana Pârvulescu este o lectură tare simpatică, iar personajele - memorabile și haioase. Emi e tare neîndemânatică atunci când se trezește în corpul lui Vevi, dar totodată începe să iasă din zona sa de comfort și descoperă că lumea e mult mai mare decât credea că e. Vevi, la rândul ei, se lasă purtată de val și trăiește aventura vieții sale la școală, iar interacțiunile ei cu alți copii sunt amuzante. Pe lângă cele două protagoniste, mi-a plăcut enorm de veverițoiul-moșuleț ce locuiește la parterul copacului în care stă Vevi, și anume domnul Țuparu. Deși e un personaj secundar, apariția lui în narațiune mi-a adus de fiecare dată zâmbetul pe buze.

Acțiunea este dinamică, plină de evenimente haioase, dar și de lecții de viață spuse într-o formă accesibilă micului cititor. Ioana Pârvulescu creionează niște personaje memorabile și pe care le îndrăgești din prima, iar povestea din carte e deseori haioasă și te binedispune. Trei zile nemaipomenite este încărcată cu umor, dar explorează și teme relevante pentru copii - identitatea, integrarea într-un grup nou, dar și importanța familiei și a oamenilor care te acceptă așa cum ești.

Recenzie literară: The Echo of Old Books de Barbara Davis (2023)

The Echo of Old Books de Barbara Davis este un volum în care acțiunea are loc pe două planuri. Primul este planul prezentului, unde Ashlyn încearcă să afle cine sunt cele două personaje misterioase și de ce volumele care ajung la ea sunt atât de contradictorii în ceea ce privește aceleași situații prin care trec Belle și Hemi. Celălalt plan este trecutul, pe care cititorul, alături de Ashlyn, îl trăiește prin intermediul lecturării volumelor misterioase, unde același eveniment este descris complet diferit de Belle față de cum îl prezintă Hemi.

The Echo of Old Books este o carte despre destin și despre cum timpul și anturajul social pot juca pe degete cele mai frumoase și sincere sentimente. Totodată, volumul semnat de Barbara Davis este despre familie și importanța acesteia în viața unui individ, identitatea unui om dincolo de condiția lui socială, vastitatea lumii interioare și despre puterea iubirii.

Recenzie literară: Wind Daughter (Echo North, #2) de Joanna Ruth Meyer (2022)

Wind Daughter de Joanna Ruth Meyer este al doilea volum din seria Echo North, dar poate fi citit separat de prima poveste. Lumea pe care o creionează autoarea este plină de magie întunecată și de legende străvechi, de personaje mitice și povești demult uitate, iar Satu este prinsă în mijlocul acestui vârtej, fiind singura care poate să refacă țesătura lumii.

Am reîntâlnit câteva personaje din primul volum și legende din mitologia nordică ce au fost reinterpretate și mai bine explicate în Wind Daughter, iar cel mai mult mi-a plăcut de Lordul Iernii - o creatură antică și misterioasă, ce deține cunoașterea, dar care nu poate fi de încredere. Joanna Ruth Meyer l-a conturat foarte bine și abia așteptam în poveste să apară în peisaj, să o ajute pe Satu să evolueze și să meargă mai departe.

Recenzie literară: Toate regretele lui Clover de Mikki Brammer (2023)

Toate regretele lui Clover de Mikki Brammer e un volum ce portretizează viața interioară a unui om singuratic, adâncit în trecut, incapabil să se dezlipească de conceptul morții, lipsit de dorința de a ieși din zona de confort. Volumul este foarte frumos scris, cu o multitudine de povești de viață și personaje inedite, pasaje ce îndeamnă la introspecție și pun accent pe relația omului cu timpul.

În privința lui Clover am nutrit sentimente contradictorii. Pe alocuri îmi plăcea de ea - seriozitatea ei, gândirea logică, respectul pentru viața umană și pentru experiențele pacienților ei. Deseori însă nu puteam rezona cu modul ei de gândire atunci când decidea cum să-i trateze pe oamenii noi care voiau să se apropie de ea. Clover nu e neapărat un personaj pe care să-l înțelegi sau să-l placi, dar e bine conturată și oferă o perspectivă inedită asupra modului în care un om introvertit aproape patologic gândește și vede lumea.

Recenzie literară: Half a Soul (Regency Faerie tales, #1) de Olivia Atwater (2020)

Half a Soul de Olivia Atwater este un roman lejer, cu o protagonistă amuzantă și o poveste dinamică. Mi-a plăcut enorm de Dora - spune ce gândește, e sinceră și directă, deseori amuzantă, mereu dornică să-și ajute verișoara și pe cei aflați la ananghie. Dă dovadă de o minte ageră și de solidaritate acolo unde alte femei de rangul ei s-ar preface că nu văd ce se petrece. Relațiile pe care Dora le construiește cu cei din jur sunt variate și pline de farmec, replici amuzante și interacțiuni pe alocuri neobișnuite. Mi-a plăcut mult de dinamica dintre protagonistă și Elias Wilder - ea, directă și onestă, el departe de a fi familiarizat cu modul în care trebuie să socializezi cu o doamnă. Ambii au un comportament considerat scandalos în societate, însă acest lucru nu-i oprește din a fi niște personaje simpatice.

Half a Soul este o poveste simpatică despre o protagonistă ce merge zâmbind prin viață, chiar dacă îi lipsește o jumătate de suflet; despre un Lord Vrăjitor care nu știe cum să se comporte în societate, deși intră în atribuțiile sale să interacționeze cu regele și curtenii; despre o aventură în lumea zânelor, unde oamenii trebuie să dea dovadă de inteligență și perspicacitate pentru a ieși învingători.