- Lucrurile sunt foarte simple: o persoană poate să fie nepunctuală sau dezordonată, însă dacă vrea să se descurce în viață, în mod cert nu poate să aibă ambele metehne.
Dansul ar trebui să fie la fel de natural ca inspirația și expirația. Ar trebui să fie ca cititul unei cărți; nu citești fiecare cuvânt pe litere, ci te pierzi printre propoziții, paragrafe și capitole, până când te transpui cu totul într-un alt loc.
Ne grăbim mereu să ajungem undeva, ne gândim la ce urmează, fără să observăm ce ni se întâmplă acum. Viața nu ni se întâmplă, dragule, trebuie să o facem noi să se întâmple. Nu sta acolo să te întrebi „ți ce fa vi dacă”. Uneori, visurile noastre devin realitate. Alteori, ne înspăimântă și ne frâng inimile. Alteori trebuie să le dăm drumul. Acesta este mersul lucrurilor. Aceasta este calea celor care pleacă în căutarea aventurilor.
Teddy spunea cândva că viața este la fel de fragilă precum aripa unui fluture și că trebuie să ne purtăm cu grijă cu ea. Uneori stă de bună voie în mâinile noastre, alteori zboară pe lângă noi, dar în cele din urmă - indiferent de distanță și de complicațiile care se ivesc - lucrurile pe care le iubim cu adevărat se vor întoarce întotdeauna.
S-a terminat un alt an, s-a terminat un deceniu și parcă abia ieri scriam primul Bilanț literar. Dar iată-ne, într-un an deosebit, 2020, pe care vreau să-l celebrez, printre altele, cu lecturi dosebite.
Contrar altor ani, când mă ambiționam să citesc cel puțin 100 de cărți - și, de obicei, reușeam - în 2020 îmi propun să citesc 53; 53, dar care să merite tot timpul meu. Să revenim însă la ultimile lecturi ale lui 2019.
Regina fără regat de Holly Black - volumul care a încheiat trilogia Făpturile Văzduhului. Am avut așteptări foarte mari, dar care nu s-au adeverit. E vina mea că m-am ambalat atât, voind să aflu cu ce se termină povestea unei muritoare, Jude Duarte, și a unui nemuritor - Regele Cardan.
Dacă primele două volume - Prințul Nemilos și Regele Malefic - au avut o poveste bună și o dezvoltare a personajelor credibilă, în volumul de față totul pare grăbit, ceea ce a atenuat din plăcerea lecturii. Voi adăuga recenzia completă aici când va fi postată pe canalul meu de YouTube.
Mâna stângă a întunericului de Ursula K. Le Guin - mi-am dorit de o veșnicie să citesc ceva semnat de autoare. Romanul de față descrie călătoria unui muritor în spațiu și întâlnirea acestuia cu membrii unei societăți unde limita dintre bărbat și femeie este ștearsă; unde individul nu se identifică drept reprezentantul unui sex, ci o ființă integră, capabilă să ia forma pe care și-o dorește. Deși mi-a plăcut premisa, pe la jumtatea cărții mi-am dat seama că acțiunea se îndreaptă spre nicăieri - că nu se va întâmpla nimic extraordinar, că totul va fi o poveste ce a stagnat. Deși dezamăgită de volumul de față, nu vreau să renunț încă la această scriitoare, așa că în anul care tocmai și-a făcut apariția voi mai citi neapărat ceva semnat de Le Guin.
Colonelului n-are cine să-i scrie de Gabriel Garcia Marquez- mi-a fost nespus de dor să mă reîntâlnesc cu acest autor. Micro-romanul urmărește viața unui colonel căruia i se promite o pensie ce tot întârzie să apară, iar omul trăiește într-o sărăcie crasă.
Deși nu e o lucrare ce cuprinde prea multe elemente de realism magic, mi-a plăcut și o recomand fanilor lui Marquez.
O zi de decembrie de Josie Silver - o lectură mai mult decât potrivită pentru această perioadă. Laurie e o femeie ce se îndrăgostește la prima vedere de un necunoscut, ca peste un an să-l cunoască drept noul iubit a celei mai bune prietene.
Un roman de dragoste cu o poveste ce durează mai mulți ani, O zi de decembrie nu te pune pe gânduri și nu-ți dă lecții de viață, dar te distrează.
Love Her Wild de Atticus Poetry, un volum de poezie pe care l-am ales pentru Goodreads Choice Awards 2019. Nu sunt fana poeziei moderne, dar mi-au plăcut câteva idei apărute în aceste pagini.
The Railway Children de Edith Nesbit - o poveste pentru copii, singura - din volumul meu preferat din biblioteca mea - pe care nu am citit-o. Este vorba despre copiii unei familii și modul în care aceștia se împrietenesc cu anumiți oameni după ce tatăl lor este învinuit de o faptă pe care nu a comis-o. Dacă eram mai mică, poate că lectura m-ar fi încântat mai mult, dar la vârsta asta, nu am putut să o apreciez la adevărata ei valoare.
Basic Korean. A Grammar and Workbook de Andrew Byon - am început să studiez coreeana din curiozitate și din dorința de a fi capabilă să citesc caracterele din alfabetul lor. Mica mea escapadă în lumea unei limbi străine s-a soldat cu lecturarea acestui manual, foarte util, de altfel, și exerciții în aplicația Duolingo. Deși nu acoperă neapărat toată partea de gramatică a limbii coreene, manualul de față este perfect pentru cineva care vrea să învețe limba, fără a fi presat de timp sau de împrejurări.
Împărăteasa Orhidee de Anchee Min - o carte tulburătoare despre viața unei fete simple devenită împărăteasă. Greutățile prin care trece, impedimentele venite din partea acelora mai sus poziționați decât ea, dar și voința de fier de care dă dovada protagonista sunt esența acestei cărți.
O recomand dacă vă interesează China Imperială.
Fata de la Savoy de Hazel Gaynor, un volum pe care l-am primit cadou de la Act și Politon, este volumul ce încheie lista mea de lecturi din 2019. Cu o poveste fascinantă despre anii 20 ai secolului trecut, vise devenite realitate, răni vechi și greu de tămăduit, Fata de la Savoy este volumul pe care l-aș recomanda firilor romantice și sensibile.
Așa arată lecturile lui decembrie din 2019. Voi ce ați mai citit? Care au fost cărțile ce v-au impresionat? Care au fost lecturile ce nu v-au dat pe spate în 2019? Un an minunat să aveți, din toate punctele de vedere!
