Recenzie literară: Cenușa și regele blestemat de stele (Coroanele Nyaxiei, #2) de Carissa Broadbent (2023)

După evenimentele din primul volum, cititorul este aruncat direct în miezul acțiunii. Relația dintre Oraya și Rhain, atât de atent construită pe parcursul Șarpelui și aripilor nopții, se transformă în ceva fragil și aparent ireparabil, iar autoarea transmite realist această senzație. Războiul este iminent, iar facțiunile ce luptă între ele dispun de o multitudine de resurse - despre o parte dintre acestea personajele și cititorul știu, dar despre altele se află pe parcurs, protagoniștii deseori fiind luați prin surprindere.

Cenușa și regele blestemat de stele de Carissa Broadbent este un romantasy unde accentul se pune în egală măsură și pe conflictul ce are loc în lumea din afară, cât și pe conflictul interior al personajelor - nu doar a protagoniștilor. Relația dintre Oraya și Rhain trece prin multe transformări, și felul în care cei doi navighează prin războiul vampirilor, în care au roluri-cheie, este unul inițiatic pentru un sentiment măreț și periculos, dar totodată minunat și demn de multe sacrificii.

Recenzie literară: Six Scorched Roses (Coroanele Nyaxiei, #1.5) de Carissa Broadbent (2023)

Six Scorched Roses de Carissa Broadbent este o nuvelă unde povestea se axează pe o relație de dragoste, între un om și un vampir, acțiunea având loc în universul seriei Coroanele Nyaxiei, dar pe un continent diferit față de cel unde are loc acțiunea principală. Deși firul narativ este reprezentat de construcția unei relații amoroase, autoarea nu neglijează decorul - orașul și mentalitatea societății umane, relațiile tensionate dintre oamenii de rând și nobilime, puterea pe care o are cultul religios ce încă venerează zeul care i-a abandonat și bandele de rebeli ce vandalizează tot ce prind. Autoarea conturează foarte bine lumea în care are loc povestea și, deși în acest volum acțiunea vizează mai mult rasa umană decât vampirii, acest aspect a ajutat la întregirea imaginii despre universul în care se întâmplă povestea principală.

Personajele din acest volum au fost bine conturate, cu personalități puternice, și mi-a plăcut faptul că autoarea i-a făcut să iasă din zonele lor de confort. Lilith, deși e om, este conștientă de propria mortalitate și prețuiește fiecare zi, fiecare oportunitate de a învăța ceva, dând dovadă de un curaj pe alocuri nesăbuit, dar deseori bazat pe convingerea ei că trebuie să ia de la viață tot ce poate cât încă mai are timp. Vale, deși este o creatură ce a trăit sute de ani, vede altfel curgerea timpului, dar modul în care apare Lilith în viața lui și cum cei doi trec prin o multitudine de evenimente îl fac să-și revizuiască opiniile despre ce este existența, de fapt, și care-i sunt adevăratele dorințe.

Recenzie literară: Șarpele și aripile nopții (Coroanele Nyaxiei, #1) de Carissa Broadbent (2022)

Șarpele și aripile nopții de Carissa Broadbent este un romantasy unde se pune accent în egală măsură și pe acțiune, și pe dezvoltarea relației romantice. Autoarea conturează în detaliu universul în care are loc acțiunea, astfel încât e clar de la bun început cine împotriva cui luptă și de ce, care este sursa magiei și de ce există atâta ură și vărsare de sânge între cele trei mari Case. Vampirii se împart în cei născuți din noapte, cei născuți din umbră și cei născuți din sânge, iar Carissa Broadbent îi construiește cu lux de amănunte, așadar e foarte clar cine cine-i și ce urmărește, în general.

Atât protagoniștii, cât și personajele secundare sunt construite treptat, autoarea punând accent pe ce îi face să lupte, ce idealuri au, dar și care sunt slăbiciunile ce le pun existența în pericol. Oraya e un personaj puternic prin încăpățânarea de care dă dovadă, dar și prin combinația de prudență și inventivitate. Este un om crescut printre vampiri, a trăit cu frica toată viața sa, iar turneul este șansa ei de a deveni mai mult decât o sursă de hrană pentru cei din jur. Rhain este aparent un vampir neînfricat și chiar nesăbuit pe alocuri, dar odată cu avansarea narațiunii cititorul începe să descopere foarte multe lucruri despre acest participant din turneu.

Recenzie literară: O magie de neîmblânzit de Allison Saft (2022)

O magie de neîmblânzit de Allison Saft este un volum întunecat și liric ce urmărește atât lupta omului împotriva naturii, cât și lupta cu proprii demoni. Nici Margaret și nici Weston nu sunt oameni fericiți sau împliniți, ambii purtându-și doliul și durerea în felul său. Margaret suferă enorm din cauza singurătății, relația ei cu mama fiind un catalizator în ceea ce privește interacțiunile defectuoase cu alți oameni. Tânăra este și marginalizată pe baza religiei tatălui său, un aspect care se discută amplu pe parcursul romanului. Weston pare a fi, la prima vedere, un ratat fără viitor și un vântură-lume, dar în spatele măștii sale de băiat lipsit de griji se ascunde anxietatea și frica față de un viitor anost.

Romanul are o scriitură lirică și plină de frumusețe, blândețe și durere, accentul punându-se foarte mult pe ceea ce înseamnă firea umană și mult mai puțin pe partea fantastică a universului în care are loc acțiunea. Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre hala, despre sistemul magic și despre Vânătoarea Semilunii și mai puțin despre structura societății din orășelul în care locuiește Margaret.

Recenzie literară: Hoții de fum de Sally Green (2018)

Hoții de fum de Sally Green este un roman alert, unde evenimentele se desfășoară cu rapiditate și unde autoarea oferă voci distincte personajelor ei. Locuitorii fiecărei țări au propria modă, propriile idei despre lume, organizare a societății și mentalitate, astfel încât este ușor să observi care dintre personaje e străin, incapabil să se dizolve în peisaj. Romanul se împarte în trei fire narative principale, iar autoarea construiește povestea în așa fel încât nu se simte trecerea de la un fir narativ la altul și de fiecare dată când te întorci la un personaj ții minte foarte bine unde l-ai lasăt.

Pe parcursul romanului am urmărit cu interes ce se întâmplă cu fiecare personaj în parte, modul în care acestea încep să se întâlnească și să colaboreze sau să devină pe loc dușmani. Sally Green construiește niște regate bine conturate, cu o politică bine stabilită, cu legi clare. Tiranii pe care-i creează autoarea sunt veridici și mi-a plăcut portretizarea acestora, a modului în care operează și a motivelor care-i motivează să facă anumite lucruri. Personajele nobile și corecte sunt și ele bine construite și din poveste nu lipsesc personajele amuzante sau misterioase.

Recenzie literară: Suntem bine de Nina LaCour (2017)

Marin, o adolescentă ce abia intră în primul an de facultate, este fugită de acasă. A crescut alături de bunicul ei în California, fără a ști cum a fost mama ei, care a murit într-un mod tragic când fata avea doar trei ani. În vara în care Marin termină liceul, bunicul ei dispare, lăsând în urmă un secret care o tulbură nespus.

Pentru Marin, două relații în viața ei sunt definitorii: cea cu Tataie, care o crește și se asigură că fata are toate cele necesare și cea cu Mabel, cea mai bună prietenă a lui Marin, relația celor două fete transformându-se în ceva nou în acel ultim an de liceu.

Mi-au plăcut personajele, în special Tataie, deși este un om pe care-l cunoaștem prin intermediul amintirilor lui Marin. Un bărbat care își pierde singura fiică și rămâne cu nepoata pe care o crește cu toată dragostea și dăruirea de care e capabil, Tataie rămâne a fi un personaj pe care nu reușești să-l deslușești până la capăt, pentru că amintirile lui Marin sunt singurele semne că acest om a existat. Mabel, pe de altă parte, mi-a creat impresia unui personaj secundar care ar fi trebuit să însemne mai mult pentru Marin, dar protagonista cumva reușește să ajungă singură la anumite decizii și să stabilească ce să facă cu viața sa mai departe.

Recenzie literară: Pe urmele flăcării (Nisipurile din Arawiya, #1) de Hafsah Faizal (2019)

Cândva, cele cinci regate din Arawiya erau îmbelșugate, iar magia domnea peste tot, pacea și liniștea oamenilor fiind vegheată de către Cele Șase surori Ai Veșniciei. O luptă aprigă s-a dat între acestea și o putere nouă, malefică, iar rezultatul nu a întârziat să influențeze regatele Arawiyei. Magia a dispărut, la fel cum a dispărut și traiul liniștit. A venit vremea întunericului și a foametei și a ținutului Arz, o pădure care înghite, puțin câte puțin, viața.

Pe urmele flăcării este un fantasy despre călătoria unui om spre a salva lumea și lupta altui om pentru a-și depăși condiția. Deși romanul începe extraordinar de lent și în prima treime din carte nu se întâmplă nimic notabil, autoarea recuperează pe parcurs. Mi-a plăcut foarte mult lumea pe care o creează Hafsah Faizal, deși recunosc că mi-a fost un pic greu la început să mă obișnuiesc cu numeroasele cuvinte în arabă strecurate pe ici, pe colo în text. I-au oferit autenticitate și m-au făcut să mă simt într-o altă lume.