Bilanț literar: Martie 2020

Salutare!

Luna martie a durat cât un an, datorită evenimentelor ce au loc în lume... iar în astfel de clipe, te întrebi ce este cu adevărat important pentru tine, încerci să te ascunzi de realitate în tot felul de activități și contemplezi ideea că nimic nu va mai fi la fel.

Am încercat să rămân pozitivă și să merg mai departe, să-mi păstrez o rutină și să mă țin de aceasta. Mă număr printre acei oameni care se duc în continuare la muncă, pentru că profesia mea nu-mi permite să muncesc de acasă, deci nu am avut mai mult timp pentru citit decât în alte luni. În plus, nu prea am avut spor, așa că am citit puțin, dar s-a nimerit să citesc volume care mi-au plăcut foarte mult.

 Am început luna prin a termina al doilea volum din seria Witcher, Sabia destinului de Andrzej Sapkowski. Voi fi sinceră, nu mi-a plăcut la fel de mult ca primul volum, dar destul cât să vreau să continui seria. Suspicionez că de vină a fost atmosfera din viața reală și nu acțiunea din carte.

Pene, morminte și flori de M. K. Lynn - un Urban Dark Fantasy semnat de un autor român (o autoare, de fapt). Acest volum mi-a fost recomandat și m-am bucurat când m-a contactat autoarea să-mi propună să-l citesc. Este primul volum dintr-o serie și aduce în atenția cititorului o realitate în care există și altfel de creaturi - Îngeri, Demoni, Gardieni. Am scris mai multe despre impresiile mele despre lectură într-un articol pe blog.

Mai țineți minte când mi-am propus să citesc 100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă? Nu am renunțat la idee, deși progresul este unul foarte foarte lent. Anul acesta mi-am zis să citesc mai mulți clasici, inclusiv pe cei din listă, așa că m-am oprit la Vraciul de Tadeusz Dolega-Mostowicz, despre care voi vorbi în curând pe canal.

Acest volum mi-a reamintit de ce am iubit atât de mult literatura clasică în liceu.

Dansul privighetorii de primăvară de Kyung-sook Shin a fost o carte de 4 stele din 5: o poveste despre un popor și un trecut pe care nu l-am cunoscut, personaje deosebit de sensibile, subiecte dure, prezentate într-o formă neobișnuit de frumoasă.

Am citit destul de lent acest volum, dar a meritat tot timpul meu. Voi mai citi cărți semnate de Kyung-sook Shin, mai am destule în wishlist. În plus, acesta este un volum din biblioteca mea, așa că #citescceam decurge bine.

Ultima carte pe care am savurat-o în martie a fost Pământ american de Jeanine Cummins. Și nu exagerez când zic că am savurat-o: e o carte dură, cu un subiect cât se poate de sensibil. Este vorba despre fuga unei femei din Mexic în momentul în care cartelul îi ucide toată familia.

 Romanul explorează probleme precum societatea săracă, cartelurile, visul american, iubirea maternă.  Urmează să vă spun mai multe despre ce impresii mi-a creat cartea... până atunci, voi ce ați citit în martie?

Bilanț literar: Noiembrie 2019

A mai trecut o lună, s-a terminat toamna, a venit perioada în care suntem în căutarea cadourilor, a magiei sărbătorilor de iarnă și a planurilor pentru anul nou care bate la ușă. Decembrie urmează să fie o lună aglomerată, dar până atunci, aș vrea să vă spun ce am reușit să citesc în noiembrie și care sunt impresiile mele.

Voi începe în ordinea în care am citit cărțile, dar pot să mă laud că am reușit să termin câteva care erau de ceva timp pe noptiera mea.

O zi mai lungă decât veacul de Cinghiz Aitmatov - o poveste care mi-a plăcut mai puțin decât alte cărți semnate de acest autor. Explorează două lumi, cea a nomazilor și a tradițiilor lor și a unei societăți imaginare, care-și duce existența undeva în viitorul îndepărtat. Ciudată combinație și care nu m-a impresionat.

Kitchen de Banana Yoshimoto - o carte ce nu s-a tradus la noi, dar pe care voiam să o citesc de foarte mult timp. Un pic ciudățică, înfățișând un grup de oameni ce formează o familie nu chiar obișnuită. Ceva i-a lipsit acestei cărți, pentru că a fost o lectură ușoară, dar nu și memorabilă.

Prin intermediul volumului Carrie l-am descoperit pe Stephen King. Atunci când aud despre un scriitor foarte lăudat, mi-e oarecum frică să încep să-l citesc, din dorința de a nu rămâne dezamăgită. De aceea, am ales să citesc una dintre cele mai apreciate cărți ale scriitorului, să văd dacă e pe placul meu.

Și pentru că a fost noiembrie, o lună în care genurile horror și thriller au mers ca pe roate, Carrie s-a adeverit a fi o alegere inspirată. Impresiile mele le aflați din filmulețul de mai sus :)

Toate numele de Jose Saramago a fost genul acela de carte statică, unde nu se întâmplă nimic, dar se dă impresia că, de fapt, se decide soarta lumii. Poate nu a fost timpul potrivit pentru ea, dar m-a plictisit enorm viața unui bărbat care lucrează într-o arhivă a numelor și decide să cerceteze trecutul unei femei misterioase. Nici stilul lui Jose Saramago nu m-a imporesionat atât de mult încât să vreau să-l recitesc cât de curând.

Puterea de Naomi Alderman e un alt volum pe care-l aveam în bibliotecă și l-am citit în cadrul #CitescCeAm. A stat mult timp neatins și am zis că i-a venit timpul. Este o distopie care prezintă o lume unde femeile dețin Puterea și societatea este modelată după regulile femeilor.

Pe lângă faptul că e comparată mereu cu Povestea slujitoarei și eu nu sunt deloc fana volumului semnat de Atwood, Puterea a fost o carte mult prea fragmentată, cu mult prea multe povești băgate în aceeași oală cu personaje variate, dar a căror esență nu a fost destul dezvoltată.

Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr a fost una dintre cele mai bune cărți citite în noiembrie. Explorează viața a două personaje - o fetiță oarbă din Franța și un băiat orfan din Germania în timpul celui de al Doilea Război Mondial.  

Anthony Doerr are un stil de a scrie plin de metafore și figuri de stil, am văzut că volumul de față e deseori comparat cu Hoțul de cărți, pentru că au teme comune și anumite fire narative care seamănă. Cu toate acestea, mie mi-a plăcut mai mult Toată lumina pe care nu o putem vedea; personajele mi-au fost mai aproape decât acelea din volumul lui Zusak.

Abia anul acesta m-am apucat de thrillere și s-a nimerit să dau peste un volum nepretențios, cu un mister bine dezvoltat, cu o protagonistă ce are multe neajunsuri, dar anume acestea te fac să o placi.

Cu siguranță voi mai citi cărți semnate de Guillaume Musso, poate chiar în viitorul apropiat. Dacă vreți un thriller mai vesel, Central Park e un volum potrivit.

Manuscript Screening Boy and Manuscript Submitting Girl de Mizuki Nomura - o poveste adolescentină despre o fată care vrea să scrie light novels și un băiat care în timpul liber se ocupă cu recenzarea manuscriselor. Un volum fără pretenții, cu un fir narativ previzibil, destul de multe clișee, dar care e tocmai potrivit când sunteți în căutarea unei lecturi relaxante.

Micuțele doamne de Louisa May Alcott cred că a fost cea mai lungită lectură a anului. Am început volumul în august, dar abia spre sfârșitul lui noiembrie am reușit să-l termin. Pe de o parte, povestea era când plictisitoare, când interesantă. Pe de altă parte, stilul în care este scrisă solicita mai multă atenție decât aveam chef să-i ofer. Drept urmare, nu pot să spun că a fost cea mai bună carte despre maturizarea fetelor pe care am citit-o, dar cred că de vină este și vârsta: am citit-o prea târziu.

Am încheiat luna, în schimb, cu o altă carte despre maturizarea și formarea femeilor tinere - Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert. E un volum care mi-a plăcut mult datorită personajelor inedite, a poveștii alerte, a protagonistei care, ajunsă la onorabila vârstă de 90 de ani, povestește fără filtru despre cum și-a petrecut ea tinerețea în New Yorkul anilor 40.

Cu siguranță nu este o lectură pentru copii sau citori ofensați de scene picante, dar dacă aceste aspecte nu vă deranjează, eu zic să faceți rost de volum.

Acestea sunt cărțile citite în ultima lună de toamnă din acest an. Ale voastre care au fost?

Drumul spre minimalism - Săptămânile 39-46

Hello!

Pe principiul mai bine mai târziu decât niciodată, vine și un update pentru Drumul spre minimalism. Dacă săptămâna trecută vă spuneam despre o carte ce m-a motivat să continui, săptămâna acasta m-am gândit să vă spun ce rezultate am avut în luna iunie.

Sunt studentă (încă), iar în iunie am fost prinsă cu sesiunea, ceea ce înseamnă mai puțin ieșit afară, mai mult învățat, mai mult timp pentru a observa lucrurile din casă. Unul dintre țelurile mele pentru 2018 în privința minimalismului a fost să nu cumpăr nimic (cosmetice, haine, cărți) măcar 3 luni din an. Abia în iunie am reușit să ating acest țel, deși sunt sigură că dacă m-aș ambiționa, aș putea renunța la multe tentații materiale care costă și în alte luni ale anului.

Suntem la mijlocul lunii iulie, și în afară de o rochie ( sunt domnișoară de onoare la nunta unei colege :D), un tricou și câteva lucruri legate de acest eveniment, nu am cumpărat (încă) nimic. Sper să rămân la această performanță și până la sfârșitul lunii. Deși recunosc că este greu - să renunți la a-ți cumpăra o apă micelară nouă, pentru că cea veche s-a terminat - deși am alte produse care pot face aceeași chestie. Cred că mă repet, dar versatilitatea obiectelor din jur este foarte importantă, trebuie observată și trebuie neapărat să profitați de acest aspect. Nu mă refer neapărat la cosmetice, ci la orice vă înconjoară. 

Când vine vorba de minimalism, se trezește latura de creativitate - asta am observat la mine. Am început să folosesc lucruri pe care le aveam în casă, dar cărora nu le puteam găsi un rost anume. De exemplu, am cumpărat acum o mie de ani o agendă foarte drăguță, dar care ocupa spațiu în biblioteca mea, eu păstrând-o pentru o ocazie specială. Ocazia a venit - am început să-mi notez idei legate de cărți în ea. O altă agendă, un planner, l-am cumpărat pentru că mi-a plăcut ideea și abia recent am început să-l folosesc. fiind o persoană uitucă de felul meu, îmi este mult mai ușor acum să îmi notez lucruri pe care trebuie să le fac și să am mereu în față planul pentru o săptămână. Vă recomand să încercați și voi.

Nu e neapărat să fie o agendă specială pentru așa ceva - puteți folosi caiete vechi de prin casă, caiete începute dar care știți că nu vor fi niciodată terminate, post-it, foi albe, orice. Și nu uitați de reciclat liste, bonuri, hârțogăraie de care nu mai aveți nevoie - dacă aveți un centru de colectare în zonă, e perfect.

Datorită minimalismului, dar și a literaturii despre acest subiect, am început să observ că nu mai vreau lucruri. Că nu mi se mai aprind ochii când văd ceva drăguț într-o vitrină. Că nu mai sunt tentată să intru într-un magazin să-mi iau o pereche de blugi. Pur și simplu am început să văd achizițiile mele din punct de vedere al utilității: am nevoie de așa ceva? mai am acasă ceva similar? voi purta/folosi acest articol?

Proiectul meu pe care mi-am propus să-l urmez timp de un an se apropie de sfârșit, dar asta nu înseamnă că mă voi opri aici. Voi continua să urmez anumite principii, pentru că deși nu mă pot considera un minimalist ca la carte, cu siguranță nu mai sunt un maximalist. Deși, cum zic cei ce adoptă acest stil de viață, minimalismul este un concept diferit pentru fiecare om în parte. Nu am ajuns încă în punctul în care să fiu complet mulțumită de deciziile mele, dar mă îndrept într-acolo.

Voi ce planuri aveți pentru viitorul apropiat?

Drumul spre minimalism - Săptămânile 32-38

Hello!

Nu știu de când nu am mai scris legat de proiectul meu, Drumul spre minimalism. De fapt, ultimul update a fost acum 6 săptămâni, deci a trecut ceva timp.

Sunt o persoană căreia atunci când îi vine o idee, se aprinde și e gata pe loc să lase totul și să pună în aplicare ideea respectivă. Avânt am din plin, dar acesta începe să se risipească pe parcurs. Ceea ce s-a întâmplat și cu acest proiect.

Am senzația că la început am făcut totul ce trebuia - am sortat hainele, obiectele din casă, lucrurile mele în general. Apoi, procesul a stagnat, ca în momentul de față să fie oprit. Nu în totalitate, pentru că zilnic mai găsesc câte ceva ce este în plus, câte ceva ce nu-mi trebuie. Dar la scară largă, nu am mai făcut nimic.

Nu știu dacă am menționat undeva, dar pentru mine, minimalismul este un concept individual. Nu mă văd renunțând la 90% din garderoba mea sau cosmetice sau alte obiecte. Nu mă văd locuind într-o cameră unde există doar un pat și un șifonier, deși ideea de a avea pereți albi și mobila albă mă încântă. Pentru mine, minimalismul înseamnă să am exact atâtea obiecte/lucruri de câte am nevoie.

În momentul de față, că tot am trecut la sezonul cald, garderoba mea nu mă mulțumește. Cu hainele de iarnă a fost foarte simplu - îmi plac toate, se asortează toate între ele. Cu hainele de vară e altă poveste - am încercat să triez lucrurile pe care nu le mai vreau, dar am rămas cu multe umerașe ocupate. Pentru că port ceea ce am lăsat, dar nu știu exact de unde vine discomfortul legat de șifonierul meu. Mi-am zis că las sortarea drastică pentru sfârșitul verii, ca să văd ce exact nu a fost purtat și de ce.

La capitolul încălțăminte, stau ceva mai bine. Voi dona o pereche de balerini care-mi plac foarte mult, dar care mă bat îngrozitor. Am încercat să-i port 3 ani la rând, m-au bătut de fiecare dată, așa că nu are sens să-i păstrez. Am aruncat o pereche de sandale ce aveau fermoarul din spate rupt și care mă frustrau de fiecare dată când trebuia să mă încalț sau descalț. Le-am purtat doi ani și consider că și-au îndeplinit menirea. Pentru sezonul cald, am destul de multă încălțăminte, parcă aș mai renunța la o pereche-două, dar problema este că nu am o pereche de sandale care să îmi placă atât de mult încât să renunț la a mai purta altceva. Așa că le iau prin rotație și văd la sfârșitul verii dacă renunț la ceva.

La capitolul cosmetice, lucrurile merg lent, dar în direcția potrivită. Încerc să consum produsele care sunt mai vechi, care nu îmi plac în mod special și care sunt testate pe animale - vreau să trec, pe cât de mult posibil, la a folosi produse cosmetice și de îngrijire netestate pe animale, Cruelty Free. Tot ce am cumpărat în ultima perioadă este CF, majoritatea produselor fiind achiziționate din dm - Ebelin, Balea și Alverde sunt mărci CF, la prețuri bunicele și cu o gamă largă de produse de tot felul. Machiajele le am de pe Pink Panda sau de la firme ce pot fi găsite și în magazinele fizice. Dacă vă interesează subiectul, lăsați-mi un comentariu aici și scriu o postare separată. Adevărul este că atunci când cauți, găsești tot ce-ți trebuie.

Ultima perioadă mi s-a pus pata pe a urmări diferiți youtuberi care fac declutter, care fac curat în casă sau organizează obiectele/lucrurile pe care le au. Este ceva fascinant în a urmări pe cineva cum își face curat în haine sau în cămara din bucătărie, cel puțin pentru mine. M-am și inspirat de câteva ori și am aplicat unele lucruri în „gospodăria” mea. La fel, dacă vă interesează subiectul, pot vorbi mai mult despre într-o postare separată.

Cam asta se întâmplă în viața mea acum. De săptămâna aceasta îmi începe sesiunea - de fapt, colocviile, sesiunea e abia din iunie, dar ideea e că voi avea mai mult timp pentru mine și pentru blog. Poate și pentru Drumul spre minimalism, cine știe. Voi ce planuri aveți?

Drumul spre minimalism - Săptămânile 28-31

Salut!

De foarte mult timp nu v-am mai ținut la curent cu ce se mai întâmplă în viața mea la capitolul Drumul spre minimalism, dar uite că mi-a venit inspirația.

Luna ce a treut a fost plină de evenimente - am fost plecată o săptămână la Vatra Dornei să fac practică cu facultatea și am fost al naibii de mândră de mine că, față de data trecută, am luat mai puține lucruri cu mine și am purtat toate hainele pe care le-am avut, așa că la întoarcere nu am rămas cu supărarea că aș fi cărat cu mine o haină pe care nu am mai ajuns să o port. Am învățat să mă dau cu snowboardul - mă rog, cât poți învăța în două zile, dar pentru mine asta a fost o experiență frumoasă pentru că nu m-aș fi crezut în stare să mă dau cu placa și să fiu încântată de această activitate.

În ceea ce privește my spending habits, aici am cam dat-o-n bară: am cumpărat lucruri care nu îmi erau strict necesare, dar pe care le voiam neapărat. Aici mă refer la cosmetice. Le folosesc, dar nu zilnic, așa că oarecum sunt împăcată cu ideea că am dat bani pe acestea și că în timp, le voi utiliza complet. Urmează să scriu despre aceste produse pe blogul meu de beauty, dar nu știu când.

Și dacă tot a venit primăvara de-a binelea (deși încă mă adaptez la schimbarea orei), m-am decis să schimb garderoba de iarnă cu cea de primăvară. V-am menționat ceva legat de această activitate într-un articol precendent și uite că mă țin de cuvânt. Sunt al naibii de mulțumită de mine că odată ce am făcut curat în haine, am văzut că absolut tot ceea ce se încadrează în categoria haine de iarnă a fost purtat. Vă arăt mai jos ce am purtat în sezonul rece din acest an:

2 rochii mai grosuțe + un cardigan

1 pulover împletit de mama, 2 bluze mai grosuțe, 1 bluză cu imprimeu

4 bluze mai subțiri + o maletă-body

2 bluze același model, culoare diferită + o cămașă

o fustă și o pereche de pantaloni scurți mai grosuți

3 perechi de blugi

O parte dintre haine - bluzele mai subțiri și blugii mai rămân la vedere, pentru că merg purtate în zilele mai reci de primăvară. Hainele mele pentru sezonul cald sunt cam numeroase și acest lucru nu îmi place, dar le voi da răgaz până la finele lui mai să văd care e intrusul ce ocupă spațiu și nu este purtat. Oricum, vă țin la curent :)

V-am mai spus că m-am ambiționat să citesc măcar trei cărți pe lună din biblioteca mea sub hashtag-ul #citsescceam și am reușit în martie să citesc titlurile propuse. În aprilie nu știu dacă voi avea același succes, dar vedem.

Cam asta a fost pentru ultimele patru săptămâni. Voi ce ați mai făcut?

Drumul spre minimalism - Săptămâna 25, 26, 27

Salut dragi cititori!

Știu că nu am mai scris nimic despre proiectul meu Drumul spre minimalism, care, recunosc, a cam stagnat.

Săptămânile care au trecut nu au adus nimic nou în ceea ce privește dorința mea de a deveni o persoană cât mai minimalistă. Curățenia de primăvară nu a venit încă, în februarie am cam cumpărat lucruri - majoritatea cosmetice - am ieșit pe minus în ceea ce privește raportul produse consumate-produse cumpărate.

Dar, ca orice drum, acesta spre minimalism are și suișuri, și coborâșuri. Am reușit să fac un fel de meal plan, pe care nu l-am respectat cu strictețe, dar după care mă luam atunci când mergeam să fac cumpărături. Voi încerca totuși să fiu mai organizată la acest capitol. Continui să citesc cărțile pe care le am în bibliotecă (#citescceam), pe acelea citite le dau mai departe. Am reușit să citesc 4 titluri în cea mai scurtă lună a anului, așa că sunt mulțumită de mine.

Bullet journalul pe care mi-am propus să-l fac cam stă în paragină - și mă bucur că nu m-am repezit să cumpăr o agendă special pentru acesta. Cunoscându-mi firea și avântul pe care mi-l iau când încep un proiect nou, dar care (avntul) scade lamentabil odată cu trecerea timpului, mă bucur că am economisit ceva bănuți, fără a-i da pe o agenda nouă (și așa am dat mai departe vreo 5 acum câteva săptămâni).

Pentru această lună îmi propun să mă mai potolesc în ceea ce privește cumpărat cafea la facultate (ar trebui să mă oblig să mă trezesc mai devreme ca să-mi fac singură cafea/ceai, că nu degeaba am un termos de 1 litru), să fac curățenie zilnic în câte un colțișor din casă, cutii și ce mai am - mă cam simt sufocată de cele câteva recipiente de depozitare pe care le-am păstrat în primă instanță.

Nu tind să devin minimalistă ca la carte - adică 3 bluze și o periuță de dinți, pentru că nu pot să mă lipsesc (de fapt nu vreau) de anumite chestii, dar consider că mai am de lucrat la capitolul obiecte-din-jurul-meu-pe-care-le-păstrez-cine-știe-de-ce. Urați-mi succes!

Și termințnd pe o notă ceva mai abstractă, simt că nu-mi ajunge timp să fac tot ceea ce vreau. Orarul meu de la facultate e așa cum mă așteptam - multe ore de stat degeaba, mai fac un curs (despre care voi vorbi după ce-l termin), vreau să ajung să-mi fac abonament la sală și tot nu găsesc un interval de timp pe care să-l dedic acestei activități. Așa că viitorul apropiat va însemna gândit la cum să-mi împart mai eficient timpul pentru activități, fără a pierde timpul destinat oamenilor dragi.