Bine v-am găsit la finalul primei luni din această toamnă!
A fost o lună... mai dificilă. La început, am abandonat două cărți aproape la foc automat, apoi cheful meu de citit și-a luat zborul cine știe încotro... dar unele perioade sunt mai bune, altele mai puțin productive, așa că să purcedem la bilanțul pentru septembrie.
Drawn to Him este o antologie de povestiri romance, 18+, dar nu am putut trece de prima povestire, cea semnată de Willow Winters. Personajele au niște ieșiri cel puțin dubioase, scriitura e foarte cringe și mi-am pierdut orice interes pentru povestirile ce urmau în volum. Ce înseamnă o primă povestire ce nu a mers la cititor!
Cu Ne răspândim de Iain Reid chiar am tras de mine să nu o abandonez, pentru că auzisem despre carte de la Loredana, Bookinista08, și cum avem gusturi similare, eram sigură că povestea o să-mi placă. Dar nu a fost cazul - urmărim o bătrână ce ajunge într-un azil, toți îi spun că defunctul ei soț, împreună cu ea, a luat decizia asta, dar femeia nu-și amintește. Cu cât se întâmplă mai multe lucruri, cu atât e mai neclar dacă evenimentele ce se perindă chiar au loc, sau mintea femeii joacă feste. Am citit cam 30-40 % din poveste și am simțit că pur și simplu nu mă pot împăca cu stilul de scriere. Capitolele au fost scurte, dialogurile interesante, dar nu am putut rezona cu vocea narativă.
Art Nouveau de Cynthia Orzsag e un titlu pe care-l aveam pe listă de foarte mult timp și l-am și vânat (e sold out peste tot) pe Vinted, așa că atunci când l-am văzut, l-am și cumpărat instant. Premisa e tare simpatică: Leon e un vântură-lume, nepotul unui bogătan, care-l trimite în România, mai exact în Constanța, să-i aducă un tablou. Despre acesta se spune că a fost distrus, dar bătrânul afirmă că se află în Cazinou și că trebuie să-l aibă. Îi promite lui Leon, tânăr, chipeș și falit, să-i asigure viitorul din punct de vedere financiar dacă îi aduce acel tablou, iar Leon, care nu se dă la o parte de la nicio afacere, oricât de curată sau necurată ar fi, purcede la drum. Însă în Constanța este luat un pic prin surprindere de Zoe, o chelneriță și actriță la Cazinou, care-l întrigă. Leon nu știe care-i treaba cu fata - care pare acum naivă, acum misterioasă, acum dă dovadă de o maturitate deloc potrivită cu vârsta ei. În plus, în jurul Cazinoului încep să plutească zvonuri despre bărbați ce s-au îndrăgostit iremediabil și și-au pierdut inima mării, auzind un cântec venit din adâncuri...
Mi-a plăcut romanul, limbajul a fost natural, iar autoarea a transmis în puține pagini o poveste plină de evenimente. Relația dintre protagoniști se conturează foarte bine, complex și veridic. Misterul din jurul Cazinoului și a tabloului e ca un ghem de ață - se încâlcește acolo unde nu te aștepți. Mi-ar fi plăcut să fie un pic mai clar în ce perioadă istorică suntem - uneori aveam impresia că e 1920, uneori că e 2000. Finalul... înțeleg de ce a fost cum a fost, dar mi-ar fi plăcut să fie ceva mai dezvoltat, în mai multe capitole.
Per total, Art Nouveau m-a ținut în priză, m-a imersat în poveste, a construit personaje complexe în puține pagini, iar dialogul a fost punctul forte.
Fabule moderne de Tatiana Țîbuleac este primul volum semnat de autoare, și e „doar” o colecție de povestiri scurte, dar ce povestiri! În doar o pagină, maxim trei, Tatiana Țîbuleac deapănă o viață de om, arătând realitatea pentru o femeie, un bătrân, un copil din spațiul post-sovietic, ce încearcă să ducă o viață bună. Autoarea are un fel de a-și alege cuvintele care atinge în mine corzi despre care nici nu știam că sunt acolo și efectiv mă face să trăiesc stările și emoțiile personajelor sale. Am citit cele două romane semnate de autoare înainte de volumul ei de debut, și simt că stilul a rămas același - dur, tranșant, care ajunge până în cele intime colțuri ale sufletului cititorului. Abia aștept să-i citesc romanul ce tocmai s-a lansat.
Jasper de Lulu Moore este primul volum dintr-o serie de povești romance stand alone, despre jucători profesioniști de hochei. Simțeam nevoia să citesc ceva ușurel, un contemporary sports romance fără prea multă dramă, iar cartea lui Lulu Moore a fost perfectă. Ușor puerilă pe alocuri, Jasper urmărește cum se construiește relația de dragoste între două personaje foarte diferite. Protagonista are 38 de ani și e dezamăgită în dragoste - bărbatul ce i-a fost alături mulți ani a dat-o la o parte, iar ea se simte pierdută. Protagonistul dă peste tânără la o cafenea și se îndrăgostește pe loc, iar după ce cei doi se reîntâlnesc, Jasper decide că trebuie să o cucerească. Ce mi-a plăcut în carte este faptul că atracția dintre cei doi este palpabilă și protagoniștii nu ajung în pat în al doilea capitol. E destul de credibil felul în care navighează prin propriile frici și traume și cum ajung să fie împreună. Au fost momente în care am zis că e puțin probabil ca x să se comporte într-un fel în situația y, dar nu au fost deranjante. Per total, dacă vreți un sports romance drăguț, cu personaje mature și cu slow burn, vă recomand cartea asta.
Povestiri din garaj de Goran Mrakic este a doua întâlnire a mea cu autorul, și mi-a plăcut să regăsesc stilul de scriere, umorul și dialogul colorat a personajelor lui Mrakic. Deși mi-a plăcut volumul, cred că pentru cineva din Timișoara, sau care a trăit în Timișoara în perioada revoluției și a anilor 90, cartea asta ar fi ca o întoarcere în trecut. Vă recomand cartea dacă vreți să știți ce simțea, cânta, plângea și respira Timișoara, de la cartierele mărginașe până la buricul orașului, prin intermediul unor tineri prinși între două lumi opuse.
Cum să crești copii puternici mental de Dr. Daniel G. Amen și Dr. Charles Fay a început promițător, dar m-a pierdut foarte repede pe parcurs. Multe informații îmi erau cunoscute deja, problema nu a fost asta, ci modul arogant și ipocrit de abordare a unor situații. Nu am rezonat cu mentalitatea de americani, unde autorii spun ceva de genul „ te vom învăța cum să crești copii puternici și independenți ca să nu te trezești în situația că ai un copil de 18-24 de ani și încă stă cu tine,” ”dacă copilul tău e lent de dimineață și pierde autobuzul spre școală, pune-l să plătească benzina dacă trebuie să-l duci tu la școală,”, etc, etc.
La un moment dat, sunt descrise tipurile de părinți (elicopter, permisiv, instructor militar etc.) și autorii afirmă că nu e ok să faci x sau y, nu e ok să faci chestii „pentru că tu știi mai bine”, ci trebuie și explicat - potrivit vârstei copilului - de ce faci așa și nu altfel. Mai târziu, la capitolul despre limite, unul dintre autori prezintă o situație în care nu își lasă copilul adolescent să meargă la concert DOAR PENTRU CĂ POATE, pentru că el impune limite, nu pentru că e periculos/nu își permite/etc. Am mai răsfoit cartea, am dat de niște „sfaturi” cu care eu nu rezonez deloc (printre acestea - în capitolul privind educația sexuală a adolescentului, autorii propun metoda abstinenței drept a fi cea corectă, când sunt nșpe mii de situații ce demonstrează că nu e deloc eficientă). Poate cărțile de parenting nu sunt de mine, poate am idei foarte diferite de ce propun autorii, cert este că am simțit pe parcursul lecturii o deviere mai mult spre spiritual decât spre științific, sfaturile oferite fiind de multe ori de tipul old school, ambalate diferit. Să nu mai spun de situațiile ipotetice create, unde nu a fost deloc credibil cum reacționa o tabără sau alta (situații de tipul and then everyone clapped).
Asleep de Banana Yoshimoto e un volum ce pur și simplu nu m-a implicat afectiv în poveste, stilul autoarei plictisindu-mă instant. Urmărim o tânără ce vorbește despre fratele ei, ce a murit acum un an, iar ea găsește o scrisoare pe care i-a scris-o unei foste iubite de-ale fratelui său. Am citit 10% din carte și m-am plictisit teribil, așa că am abandonat lectura.
Fractured Kiss de L.M. Dalgleish este ultima carte din seria Fractured Rock Star, dar cărțile se pot citi separat, fiecare concentrându-se pe povestea de dragoste a unuia dintre membrii trupei rock Fractured. Premisa din acest volum e singura care m-a atras și, ca să fiu sinceră, cred că asta e una dintre cele mai bune cărți romance din câte am citit recent. Îl urmărim pe Zac, basistul trupei, un bărbat foarte închis în sine, care nu crede în relații de durată și, din cauza unor traume, refuză să își deschidă inima. Dar baricadele lui încep să cedeze atunci când tehniciana lui, Cassie, este trădată de logodnicul ei și din circumstanțe, e nevoită să stea în apropierea lui Zac. Volumul ne prezintă ambele perspective, iar narațiunea e la persoana a 3-a - ceva mai rar întâlnit în cadrul acestui gen, dar cumva acest aspect mi se pare că a contribuit la a transforma povestea în ceva atât de frumos și profund. Ambele personaje au traume și ambele navighează prin ceea ce simt unul pentru celălalt, și am adorat modul în care au evoluat atât Zac, cât și Cassie. Unele momente au fost ușor grăbite, iar altele ar fi fost slabe în concepția mea, dacă ar fi avut loc în circumstanțe diferite, drept urmare, am fost implicată în totalitate în poveste și am empatizat mult cu emoțiile și trăirile personajelor. Cu siguranță voi mai citi și alte cărți de la autoare - m-a cucerit.
Acestea au fost lecturile lunii septembrie. Cum a început toamna literară la voi?
Salutare! Să aveți un an cât mai plin de lecturi frumoase și nu numai!
În 2025, până în octombrie, cel puțin, planul e următorul: să citesc titlurile care se află pe lista mea de TBR, rămâne de văzut dacă reușesc să mă țin de marele plan. Nu mă ambiționez să citesc exclusiv din această listă - sigur vor fi cărți ce vor fi alese la bookclubul la care particip și care nu sunt pe lista mea, sau vor apărea titluri pe parcursul anului ce-mi vor face cu ochiul, sau voi dori să continui serii începute. Cum s-ar zice, vom trăi și vom vedea :)
Am început anul în forță - cu un titlu abandonat =))). Străinul de la nuntă de A.E. Gauntlett este cartea aleasă pentru luna ianuarie la clubul de carte la care particip și am simțit din prima că nu e ceva ce e pe gustul meu, dar am vrut să-i dau o șansă. Este vorba despre Annie, care se căsătorește cu Mark și e foarte încântată în ziua nunții, dar atunci când ajunge la altar, descoperă o față necunoscută printre invitați - un bărbat cu trăsături ascuțite și acesta îi strică toată buna dispoziție. Am tras de mine patru capitole, sau 10%, ca să mă conving că noi două nu ne vom înțelege. Nu mi-a plăcut stilul de scriere, personajul principal nu e simpatic, în patru capitole s-au făcut patru salturi în timp și e neclar unde e trecutul, unde e prezentul, ce s-a întâmplat înainte de nuntă și ce - după. Cartea e un thriller, dar elementul de suspans este integrat forțat în poveste - cel puțin mie mi-a luat două zile să trag de mine să citesc patru capitole.
Aveam acest titlu pe listă de când a apărut - sau cam pe acolo - și m-am bucurat că l-am găsit pe Vinted la un preț bun. Apă, praf și soare de Adriana C. Grigore este o carte despre iubire - cea frățească, scrisă într-un mod duios. Deși la început textul mi s-a părut ușor greoi (volumul e destinat unui public tânăr, pre și adolescenți, în principal), pe parcurs m-am obișnuit și nu m-a mai deranjat acest fapt.
Volumul are foarte multe elemente inspirate din mitologia română și din folclorul nostru și mi-a plăcut enorm cum autoarea a portretizat personajele și cum a introdus anumite creaturi în narațiune.
Un alt titlu abandonat - cu tristețe - este Secretele Nilului de Isabel Ibanez. Am văzut cartea lăudată în bula mea de bookstagram, de oameni ce-mi împărtășesc gusturile literare, așa că a fost o mare dezamăgire când am început să citesc cartea și mi-am dat seama că noi două nu ne vom înțelege. Povestea o urmărește pe Inez, fiica unor oameni bogați, ce jumătate din an și-o petrec în Egipt și de fiecare dată când fata îi roagă să-i ia cu ei, părinții o refuză. Aproape de cea de-a nouăsprezecea aniversare, Inez primește o scrisoare de la unchiul ei din Egipt, care o anunță că părinții ei au murit. Devastată de veste și cu o multitudine de întrebări în minte, fata decide să călătorească până la fața locului pentru a afla toate detaliile.
Nu am avansat decât două capitole, dar cert este că m-am plictisit teribil, personajul principal feminin nu este deloc genul de persoană despre care aș vrea să citesc ceva, iar felul în care este adusă în discuție magia mi se pare extrem de abstract și deloc explicat. Am citit opiniile altor cititori ce nu au rezonat cu volumul ulterior abandonării acestuia și am văzut că nu am pierdut nimic. Drept urmare, nu voi continua seria - deși suna promițător.
Se pare că am început anul cu lecturi nu tocmai potrivite stării mele de spirit. După ce am parcurs cam o treime din Beauty and the Baller de Ilsa Madden-Mills, am realizat că nu-mi plac deloc nici personajele, nici povestea. Este vorba despre Ronan - fost jucător profesionist de fotbal american, ce într-un accident oribil își pierde logodnica și rămâne cu sechele, ceea ce-l oprește din a mai juca profesionist. Ronan ajunge să aibă o aventură de o noapte cu o străină seducătoare în cea mai urâtă perioadă din viața sa. Doi ani mai târziu, Ronan este antrenorul echipei de fotbal american dintr-un oraș mic din Texas, iar aici o cunoaște pe Nova. Tânăra revine în orașul natal după moartea mamei, pentru a avea grijă de sora ei, și descoperă că vecinul lor este fix bărbatul pe care vrea să-l evite - cel care i-a oferit o noapte de neuitat acum noi ani, în cel mai oribil sens al cuvântului.
Volumul este un small town romance, prevalând trope-ul Second Chance, pe care eu nu-l caut neapărat în cărțile mele de romance, dar aici nu e prima mea întâlnire cu autoarea, așa că mă așteptam să îmi placă povestea. Și totuși, am tras de mine până la o treime din carte ca să mă decid, într-un final, să las volumul la o parte. Personajele, deși au în jur de 30 de ani, gândesc și se comportă ca niște adolescenți, sunt multe drame inutile, iar chimia dintre personaje - complet inexistentă. Atât Nova, cât și Ronan jelesc pe cineva din trecut, dar cumva sunt atrași unul de celălalt, dar cumva nu se poate decide nici unul, nici celălalt, să treacă peste și să o ia de la capăt. Indecizia asta comună, dar și personalitățile lor complet inexistente, m-au făcut să nu vreau să aflu cu ce se termină povestea lor.
Ion Minulescu se numără printre poeții mei preferați și i-am adorat poezia în liceu, așa că eram absolut sigură că volumul de față, Romanțe pentru mai târziu, va fi exact de ce am nevoie în materie de literatură în perioada asta. Volumul cuprinde poezii simboliste din mai multe perioade ale vieții poetului, și mi-a plăcut enorm felul în care au fost abordate teme precum singurătatea, moartea, iubirea față de sine, dar și elogiul adus naturii și lumii în care trăim.
Medalionul domniței de K.J. Mecklenfeld este un roman polițist cu elemente de thriller și multe referințe istorice, urmărind două morți suspecte și cum protagonistul, colaborând și interacționând cu măicuțele, polițistul din zonă și alte personaje misterioase, încearcă să afle cine i-a omorât pe cei doi - Magdalena și Frantz, dacă morțile lor sunt legate una de alta, ce caută o persoană precum Ruxandra printre măicuțe, și ce legătură are totul cu Safta Brâncoveanu, un personaj istoric despre care aflăm foarte multe lucruri pe parcursul romanului.
Volumul de față a fost, din păcate, dezamăgitor. Conține cinci povestiri, dintre care mi-au plăcut doar două, The Bowl (urmărește un jucător de fotbal american ce e bun la joc, dar urăște acest sport) și Berenice Bobs Her Hair (rivalitate între două verișoare și o răzbunare foarte feminină la final :D). The Diamond as Big as the Ritz de F. Scott Fitzgerald cred că va fi și ultima mea întâlnire cu autorul - am mai citit de la el Blândețea nopții (am adorat povestea) și Marele Gatsby (un clasic, dar nu mi-a plăcut la fel de mult precum Blândețea nopții).
Ariciul în ceață, de Sergei Kozlov și Iuri Norstein, cu ilustrații de Francesca Iarbusova, este una dintre acele cărți pe care vrei să le păstrezi în bibliotecă și să le recitești/răsfoiești periodic, atât de minunată e! Relatează povestea unui arici plecat la prietenul său, ursulețul, dar ariciul se pierde în ceață, iar această călătorie e plină de peripeții și de necunoscut. Tare minunată e cartea - absolut fidelă desenului animat care stă la baza poveștii. Îl găsiți pe Youtube, e în rusă, dar are subtitrări. Ariciul în ceață a fost votată drept cea mai bună animație din lume la două festivaluri diferite, vă propun să o urmăriți și să trageți propriile concluzii. Pentru mine, e unul dintre acele desene animate din copilărie pe care-l revăd cu drag de fiecare dată, iar încântarea este aceeași, copilărească, pură, atemporală.
Goran Mrakic are un stil de a așterne pe hârtie impresiile și amintirile de altă dată într-un mod ce te face melancolic, chiar dacă nu ai copilărit nici în acele timpuri, nici pe acele meleaguri. Micile plăceri ale morții oferă o viziune nu doar despre satul bănățean din anul revoluției, ci și despre oamenii care formau comunitatea respectivă, dincolo de religia pe care o aveau, locul de proveniență a strămoșilor sau viziunea despre scena politică a timpului. M-am distrat copios urmărind ciondănelile dintre vecini, prostiile pe care le făceau elevii și cum erau pedepsiți, desfășurarea unui meci de fotbal local și cât de tare puteau să se încingă spiritele din cauza unei mingi. Și nelipsitele sindrofii bahice, care duceau la niște decizii sau evenimente comice și memorabile.
Deși nu e deloc o carte stufoasă, Domnișoara Brodie în floarea vârstei de Muriel Spark aduce o multitudine de informații despre pulsul academic din Scoția anilor 1930, despre intrigile din cadrul profesoral, despre viziunea elevelor despre lume și pune accent pe admirația trupei lui Brodie pentru această domnișoară, aflată în floarea vârstei. Pe parcursul romanului, acțiunea căruia nu e deloc cronologică, se urmărește felul în care influența domnișoarei Brodie ajunge să dicteze deciziile pe care le iau fostele ei eleve, legătura strânsă dintre acestea, dar și modul în care învățătoarea este percepută de-a lungul timpului și impactul acesteia asupra viitorului fetelor.
O furtună de ceai de Hafsah Faizal este un volum fantasy cu o idee foarte atractivă și cu o construcție interesantă a societății în care are loc acțiunea. Regatul este condus de un individ mascat, Berbecul, despre care nimeni nu știe nimic, acesta având două obiective majore: mai întâi, să colonizeze cât mai multe țări și continente, iar la nivel local, să eradicheze vampirii.
Deși oamenii și vampirii învață să trăiască într-un echilibru oarecum stabil, deciziile suveranului creează tensiune în inima populației, iar banda lui Arthie profită din plin de asta.
Aceasta a fost luna ianuarie pentru mine. Voi ce ați mai citit?
Micile plăceri ale morții de Goran Mrakic este un volum care, odată ce-l începi, nu te lasă până nu-i afli toate secretele. Vocea narativă este captivantă și te imersează în ce povestește, zici că faci parte din întâmplarea redată sau că-l cunoști personal pe un personaj sau pe altul. Autorul creionează o lume plină de contraste, arătând realitatea pe care o trăiau oamenii pe atunci: colectivizarea, cenzura, contrabanda, pasiunea aflată la limită cu fanatismul pentru fotbal, certurile dintre vecini, politica internă, nelipsitele bârfe și conflictele dintre generații.
Goran Mrakic are un stil de a așterne pe hârtie impresiile și amintirile de altă dată într-un mod ce te face melancolic, chiar dacă nu ai copilărit nici în acele timpuri, nici pe acele meleaguri. Prin intermediul acestui volum, oferă o viziune nu doar despre satul bănățean din anul revoluției, ci și despre oamenii care formau comunitatea respectivă, dincolo de religia pe care o aveau, locul de proveniență a strămoșilor sau viziunea despre scena politică a timpului. M-am distrat copios urmărind ciondănelile dintre vecini, prostiile pe care le făceau elevii și cum erau pedepsiți, desfășurarea unui meci de fotbal local și cât de tare puteau să se încingă spiritele din cauza unei mingi. Și nelipsitele sindrofii, tradițional bahice, care duceau la niște decizii sau evenimente comice și memorabile.
