Bilanț literar: Septembrie 2025

Bine v-am găsit la finalul primei luni din această toamnă!

A fost o lună... mai dificilă. La început, am abandonat două cărți aproape la foc automat, apoi cheful meu de citit și-a luat zborul cine știe încotro... dar unele perioade sunt mai bune, altele mai puțin productive, așa că să purcedem la bilanțul pentru septembrie.

Drawn to Him este o antologie de povestiri romance, 18+, dar nu am putut trece de prima povestire, cea semnată de Willow Winters. Personajele au niște ieșiri cel puțin dubioase, scriitura e foarte cringe și mi-am pierdut orice interes pentru povestirile ce urmau în volum. Ce înseamnă o primă povestire ce nu a mers la cititor!

Cu Ne răspândim de Iain Reid chiar am tras de mine să nu o abandonez, pentru că auzisem despre carte de la Loredana, Bookinista08, și cum avem gusturi similare, eram sigură că povestea o să-mi placă. Dar nu a fost cazul - urmărim o bătrână ce ajunge într-un azil, toți îi spun că defunctul ei soț, împreună cu ea, a luat decizia asta, dar femeia nu-și amintește. Cu cât se întâmplă mai multe lucruri, cu atât e mai neclar dacă evenimentele ce se perindă chiar au loc, sau mintea femeii joacă feste. Am citit cam 30-40 % din poveste și am simțit că pur și simplu nu mă pot împăca cu stilul de scriere. Capitolele au fost scurte, dialogurile interesante, dar nu am putut rezona cu vocea narativă.

Art Nouveau de Cynthia Orzsag e un titlu pe care-l aveam pe listă de foarte mult timp și l-am și vânat (e sold out peste tot) pe Vinted, așa că atunci când l-am văzut, l-am și cumpărat instant. Premisa e tare simpatică: Leon e un vântură-lume, nepotul unui bogătan, care-l trimite în România, mai exact în Constanța, să-i aducă un tablou. Despre acesta se spune că a fost distrus, dar bătrânul afirmă că se află în Cazinou și că trebuie să-l aibă. Îi promite lui Leon, tânăr, chipeș și falit, să-i asigure viitorul din punct de vedere financiar dacă îi aduce acel tablou, iar Leon, care nu se dă la o parte de la nicio afacere, oricât de curată sau necurată ar fi, purcede la drum. Însă în Constanța este luat un pic prin surprindere de Zoe, o chelneriță și actriță la Cazinou, care-l întrigă. Leon nu știe care-i treaba cu fata - care pare acum naivă, acum misterioasă, acum dă dovadă de o maturitate deloc potrivită cu vârsta ei. În plus, în jurul Cazinoului încep să plutească zvonuri despre bărbați ce s-au îndrăgostit iremediabil și și-au pierdut inima mării, auzind un cântec venit din adâncuri...

Mi-a plăcut romanul, limbajul a fost natural, iar autoarea a transmis în puține pagini o poveste plină de evenimente. Relația dintre protagoniști se conturează foarte bine, complex și veridic. Misterul din jurul Cazinoului și a tabloului e ca un ghem de ață - se încâlcește acolo unde nu te aștepți. Mi-ar fi plăcut să fie un pic mai clar în ce perioadă istorică suntem - uneori aveam impresia că e 1920, uneori că e 2000. Finalul... înțeleg de ce a fost cum a fost, dar mi-ar fi plăcut să fie ceva mai dezvoltat, în mai multe capitole.

Per total, Art Nouveau m-a ținut în priză, m-a imersat în poveste, a construit personaje complexe în puține pagini, iar dialogul a fost punctul forte.

Fabule moderne de Tatiana Țîbuleac este primul volum semnat de autoare, și e „doar” o colecție de povestiri scurte, dar ce povestiri! În doar o pagină, maxim trei, Tatiana Țîbuleac deapănă o viață de om, arătând realitatea pentru o femeie, un bătrân, un copil din spațiul post-sovietic, ce încearcă să ducă o viață bună. Autoarea are un fel de a-și alege cuvintele care atinge în mine corzi despre care nici nu știam că sunt acolo și efectiv mă face să trăiesc stările și emoțiile personajelor sale. Am citit cele două romane semnate de autoare înainte de volumul ei de debut, și simt că stilul a rămas același - dur, tranșant, care ajunge până în cele intime colțuri ale sufletului cititorului. Abia aștept să-i citesc romanul ce tocmai s-a lansat.

Jasper de Lulu Moore este primul volum dintr-o serie de povești romance stand alone, despre jucători profesioniști de hochei. Simțeam nevoia să citesc ceva ușurel, un contemporary sports romance fără prea multă dramă, iar cartea lui Lulu Moore a fost perfectă. Ușor puerilă pe alocuri, Jasper urmărește cum se construiește relația de dragoste între două personaje foarte diferite. Protagonista are 38 de ani și e dezamăgită în dragoste - bărbatul ce i-a fost alături mulți ani a dat-o la o parte, iar ea se simte pierdută. Protagonistul dă peste tânără la o cafenea și se îndrăgostește pe loc, iar după ce cei doi se reîntâlnesc, Jasper decide că trebuie să o cucerească. Ce mi-a plăcut în carte este faptul că atracția dintre cei doi este palpabilă și protagoniștii nu ajung în pat în al doilea capitol. E destul de credibil felul în care navighează prin propriile frici și traume și cum ajung să fie împreună. Au fost momente în care am zis că e puțin probabil ca x să se comporte într-un fel în situația y, dar nu au fost deranjante. Per total, dacă vreți un sports romance drăguț, cu personaje mature și cu slow burn, vă recomand cartea asta.

Povestiri din garaj de Goran Mrakic este a doua întâlnire a mea cu autorul, și mi-a plăcut să regăsesc stilul de scriere, umorul și dialogul colorat a personajelor lui Mrakic. Deși mi-a plăcut volumul, cred că pentru cineva din Timișoara, sau care a trăit în Timișoara în perioada revoluției și a anilor 90, cartea asta ar fi ca o întoarcere în trecut. Vă recomand cartea dacă vreți să știți ce simțea, cânta, plângea și respira Timișoara, de la cartierele mărginașe până la buricul orașului, prin intermediul unor tineri prinși între două lumi opuse.

Cum să crești copii puternici mental de Dr. Daniel G. Amen și Dr. Charles Fay a început promițător, dar m-a pierdut foarte repede pe parcurs. Multe informații îmi erau cunoscute deja, problema nu a fost asta, ci modul arogant și ipocrit de abordare a unor situații. Nu am rezonat cu mentalitatea de americani, unde autorii spun ceva de genul „ te vom învăța cum să crești copii puternici și independenți ca să nu te trezești în situația că ai un copil de 18-24 de ani și încă stă cu tine,” ”dacă copilul tău e lent de dimineață și pierde autobuzul spre școală, pune-l să plătească benzina dacă trebuie să-l duci tu la școală,”, etc, etc.

La un moment dat, sunt descrise tipurile de părinți (elicopter, permisiv, instructor militar etc.) și autorii afirmă că nu e ok să faci x sau y, nu e ok să faci chestii „pentru că tu știi mai bine”, ci trebuie și explicat - potrivit vârstei copilului - de ce faci așa și nu altfel. Mai târziu, la capitolul despre limite, unul dintre autori prezintă o situație în care nu își lasă copilul adolescent să meargă la concert DOAR PENTRU CĂ POATE, pentru că el impune limite, nu pentru că e periculos/nu își permite/etc. Am mai răsfoit cartea, am dat de niște „sfaturi” cu care eu nu rezonez deloc (printre acestea - în capitolul privind educația sexuală a adolescentului, autorii propun metoda abstinenței drept a fi cea corectă, când sunt nșpe mii de situații ce demonstrează că nu e deloc eficientă). Poate cărțile de parenting nu sunt de mine, poate am idei foarte diferite de ce propun autorii, cert este că am simțit pe parcursul lecturii o deviere mai mult spre spiritual decât spre științific, sfaturile oferite fiind de multe ori de tipul old school, ambalate diferit. Să nu mai spun de situațiile ipotetice create, unde nu a fost deloc credibil cum reacționa o tabără sau alta (situații de tipul and then everyone clapped). 

Asleep de Banana Yoshimoto e un volum ce pur și simplu nu m-a implicat afectiv în poveste, stilul autoarei plictisindu-mă instant. Urmărim o tânără ce vorbește despre fratele ei, ce a murit acum un an, iar ea găsește o scrisoare pe care i-a scris-o unei foste iubite de-ale fratelui său. Am citit 10% din carte și m-am plictisit teribil, așa că am abandonat lectura.

Fractured Kiss de L.M. Dalgleish este ultima carte din seria Fractured Rock Star, dar cărțile se pot citi separat, fiecare concentrându-se pe povestea de dragoste a unuia dintre membrii trupei rock Fractured. Premisa din acest volum e singura care m-a atras și, ca să fiu sinceră, cred că asta e una dintre cele mai bune cărți romance din câte am citit recent. Îl urmărim pe Zac, basistul trupei, un bărbat foarte închis în sine, care nu crede în relații de durată și, din cauza unor traume, refuză să își deschidă inima. Dar baricadele lui încep să cedeze atunci când tehniciana lui, Cassie, este trădată de logodnicul ei și din circumstanțe, e nevoită să stea în apropierea lui Zac. Volumul ne prezintă ambele perspective, iar narațiunea e la persoana a 3-a - ceva mai rar întâlnit în cadrul acestui gen, dar cumva acest aspect mi se pare că a contribuit la a transforma povestea în ceva atât de frumos și profund. Ambele personaje au traume și ambele navighează prin ceea ce simt unul pentru celălalt, și am adorat modul în care au evoluat atât Zac, cât și Cassie. Unele momente au fost ușor grăbite, iar altele ar fi fost slabe în concepția mea, dacă ar fi avut loc în circumstanțe diferite, drept urmare, am fost implicată în totalitate în poveste și am empatizat mult cu emoțiile și trăirile personajelor. Cu siguranță voi mai citi și alte cărți de la autoare - m-a cucerit.

Acestea au fost lecturile lunii septembrie. Cum a început toamna literară la voi?

Recenzie literară: Grădina de sticlă de Tatiana Țîbuleac (2018)

Cât de ascuns trebuie să fie un gând ca să învingă frumosul din jur?

Era mereu o luptă între urechi și gură, arareori câștiga gura. Cuvintele rusești îmi păreau mai lungi și însemnau mai multe deodată. O literă greșită te arunca dintr-o lume în alta. Chiar și tăcerile aveau ceva de spus. Dacă e scurt cuvântul, taie ca în carne vie! Dacă e lung, nu-l pierde, mergi în rând cu el. 

Rusa devenise un chip mereu încruntat. Frumos, nepământesc de frumos, însă plin de cruzime. Când îmi zâmbea, în jurul meu înfloreau până și spinii. 

E destul să treci dimineața un prag ca ceilalți să spună că ești plecat. Dar să treci o graniță? În Moldova sunt plecată, în România sunt venită. Uneori îmi pare că trăiesc doar la mine în cap, și acolo cu chirie. 

Inima, Lastocika, nu-i unghie, doare. Clar lucru că e mai bine fără inimă, dar cum s-o arunci? Dacă ar arunca omul tot ce îl doare, ar rămâne pe dinăuntru gol ca o păstaie.

Bilanț literar: Ianuarie 2020

Uite că s-a și terminat prima lună a lui 2020 :)

Din punct de vedere a lecturilor, a fost o lună tare ciudată: în prima jumătate, deși am început mai multe cărți greluțe, pe care le aveam pe lista mea de foarte mult timp, nu am reușit să citesc prea mult din ce mi-am propus. În schimb, am început un roman de dragoste și după am ținut-o numai în acest gen literar până pe la mijlocul lunii. Dar să vă spun despre lecturile mele în ordine cronologică:

Cum să furi o inimă cu un sărut de L. J. Shen: un fel de Frumoasa și Bestia a zilelor noastre. Ea, fiica unui mafiot italian. El, un senator pus pe făcut curățenie în oraș. Deși ea este „vândută” de către familia sa pentru a-i fi soție și-l urăște de moarte, pe parcursul cărții lucrurile între cei doi se schimbă. Romanul are destule porțiuni clișeice, dar a fost o lectură ușoară. Autoarea poate crea personaje destul de complexe și aș mai citi cărți semnate de L. J. Shen.

S-a întâmplat într-o toamnă, Diavolul în iarnă, Scandal în primăvară, Un bărbat îndrăgostit de Lisa Kleypas: sunt 4 cărți din seria Wallflowers. Primul volum din serie, Secretul unei nopți de vară, l-am citit în iunie și mi-a plăcut, iar în ianuarie, după volumul semnat de L. J. Shen, mi s-a deschis pofta pentru romanele de dragoste. Seria Wallflowers urmărește destinul a patru fete numai bune de măritat din Anglia victoriană. Fiecare volum urmărește o altă fată și cum aceasta îl cunoaște pe bărbatul predestinat. Seria este una amuzantă, ușor de urmărit și o recomand dacă sunteți în căutarea unei lecturi nepretențioase.

Sala de bal de Anna Hope: un roman dureros, un roman plin de lirism, de adevăruri crude despre viață, de sentimentul de deznădejde. Urmărește viața la un azil pentru sărmani și oameni bolnavi mintal la începutul secolului trecut prin ochii a trei personaje: Ella Fay, o tânără internată de curând, John Mulligan, un irlandez ce e de ceva timp pacient în spital și doctorul Fuller, pasionat de muzică și eugenetică.

Am vorbit mai multe despre carte pe canal; dacă v-a plăcut Zbor deasupra unui cuib de cuci, cred că e cartea potrivită pentru voi.

Sorcery of Thorns de Margaret Rogerson: un YA Fantasy ce urmărește o fată deosebită, Elizabeth Scrivener, care a crescut într-o bibliotecă fermecată. Cărțile din biblioteci sunt niște entități aparte, arma potrivită în mâinile potrivite - dacă intră în posesia vrăjitorilor (care le pot citi și le pot folosi deseori în scopuri nu tocmai nobile). Se întâmplă ceva, cărțile o iau razna, iar Elizabeth este prinsă într-un război despre care nu știe nimic alături de unul dintre cei mai temuți vrăjitori, Nathaniel Thorn și ajutorul acestuia, Silas.
Deși mi-a plăcut lumea pe care a construit-o autoarea și acțiunea, partea de relații între personaje mi s-a părut slăbuță, iar pe alocuri forțată. Mi-a plăcut mai mult volumul de debut a lui Margaret Rogerson.

Pe pământ suntem strălucitori o clipă de Ocean Vuong: una dintre cele mai așteptate cărți ale anului, pentru mine. Romanul este scris sub forma unui set de scrisori, unde protagonistul se confesează mamei sale incapabile să citească.

Am avut anumite dubii cât citeam cartea; unele pasaje mi s-au părut pur și simplu excepționale, altele - seci, dar la finalul zilei, Pe pământ suntem strălucitori o clipă a fost o lectură plină de poezie, trăire și mi-a oferit multe subiecte de gândire.

The Darkest Part of the Forest de Holly Black: seria Făpturile Văzduhului, care este una dintre cele mai populare YA Fantasy în momentul de față, m-a inspirat să citesc și alte lucrări mai vechi de-ale autoarei.
Romanul de față urmărește o comunitate dintr-un oraș mic, unde în pădure este un sicriu de sticlă, în care doarme o făptură a văzduhului - fae - de ani buni. Hazel și Ben, doi frați care în copilărie vânau tot felul de creaturi prin pădure, sunt îndrăgostiți de băiatul din sicriu de când se țin minte, însă acesta dispare într-o bună zi. Cam în aceeași perioadă, lucruri deloc bune se întâmplă oamenilor din oraș, iar frații sunt dispuși să descopere ce forță stă în spatele tuturor relelor și a dispariției băiatului din sicriul de sticlă.
A fost o carte ușor de urmărit, cu o lume fantastică, bine construită și o recomand fanilor autoarei.

Ultima carte a lunii și prima carte de 5 stele pe acest an este Grădina de sticlă de Tatiana Țîbuleac. După ce am citit Vara în care mama a avut ochii verzi, mi-am dat seama că am nevoie de scriitura autoarei în viața mea; scrie dur, scrie sincer, scrie într-un fel aparte.

În romanul de față, cititorul urmărește copilăria unei fetițe, Lastocika, o orfană adoptată de o rusoaică în Chișinăul anilor 80 din secolul trecut. Alături de femeia care a adoptat-o, Lastocika strânge sticle și învață limba rusă, cunoaște firea omului și trăiește evenimentele bulversante ale vremii. Mi-a plăcut nespus de mult volumul: aerul de melancolie, recunoașterea locurilor din Chișinău pe care le-am prins și eu, structura societății din acea perioadă.

Acestea au fost cărțile lunii ianuarie. Voi ce ați reușit să citiți? Ce v-a plăcut?

Recenzie literară: Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac (2017)

Acest roman a venit în viața mea într-un moment potrivit: nu mă așteptam să găsesc acele cuvinte crude, realitatea înfățișată atât de brut, furia personajului principal aparent ilogică. Dar Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țâbuleac a trezit în mine lucruri pe care nu le cunoșteam, sentimente despre care nu știam că sunt capabilă să le trăiesc. Romanul are un subiect sumbru și totdată uman, iar acțiunea este bine ancorată în universul cărții, astfel încât dă impresia că te afli acolo, cu personajele, le vorbești și trăiți împreună unele momente.