Recenzie literară: Biblioteca invizibilă (The Invisible Library, #1) de Genevieve Cogman (2014)

Am început lectura fără să știu despre ce e - doar că e în genul fantasy și că implică cărți. La noi, sunt traduse primele trei volume, ceea ce m-a indus în eroare - credeam că e o trilogie și, cum era „terminată”, mă puteam apuca lejer de poveste fără să sufăr până apare următorul volum. Vestea bună? E o serie terminată. Vestea proastă? Nu e trilogie, e o serie formată din opt volume. Deși am înțeles că poveștile pot fi citite ca stand-alones, și cum eu citesc și în engleză, nu e o problemă că nu e tradusă toată seria în română, doar că se va adeveri o serie pe care nu o voi citi foarte repede.

Revenind la subiect, Biblioteca invizibilă de Genevieve Cogman o urmărește pe Irene, care este Bibliotecar. Undeva într-un spațiu nedefinit, există Biblioteca, singurul scop al existenței acesteia fiind acela de a colecționa cărți rare, în general de ficțiune, din toate universurile posibile. Practic, un Bibliotecar de rang mic, cum este Irene, e trimis de superiorii săi în misiuni - să aducă un anumit volum dintr-un univers alternativ, pentru a întregi colecția bibliotecii. Biblioteca nu încearcă să salveze lumea (sau lumile), nu intervine acolo unde sunt conflicte, iar în ceea ce privește universurile infectate cu haos, pe acestea le lasă în grija dragonilor, creaturi ce nu au treabă cu Biblioteca, dar care sunt entitățile din universul cărții ce se ocupă de echilibrul dintre bine și rău, ordine și haos.

Deși Irene este trimisă de obicei în misiuni simple - să fure o carte dintr-o școală particulară sau să cumpere un volum dintr-o băcănie, de data aceasta, superiorii ei o trimit să recupereze un volum rar semnat de frații Grimm dintr-un univers afectat de haos. Pe lângă asta, Irene se trezește pe cap cu Kai - noul ei ucenic, un tânăr atractiv și enigmatic, ce pare uneori extrem de naiv și alteori dă dovadă de o experiență de viață suspicioasă pentru vârsta lui.

Lucrurile decurg prost de la bun început - vampirul la care se afla volumul este găsit mort, cartea e dispărută, e căutată nu doar de către autorități, care vor să-l găsească și pe ucigașul vampirului, ci și de facțiunea Neamului Frumos (aka Fae). Pe lângă asta, un Bibliotecar răzvrătit și foarte periculos, care a devenit un mit printre tinerii Bibliotecari, apare și el în peisaj, făcând misiunea extrem de periculoasă.

Misiunea lui Irene se complică de la o pagină la alta, apar noi detalii legate de carte, dar și de toți cei care o caută, iar tânăra trebuie neapărat să găsească exemplarul înaintea tuturor. Faptul că-l are pe Kai cu ea nu e mereu de ajutor, și sunt multe situații în care Irene trebuie să gândească repede și să iasă din încurcătură fără să își murdărească mâinile.

Mi-a plăcut Biblioteca invizibilă, poate și pentru că am citit-o imediat după o lectură foarte grea și aveam nevoie de ceva ușor, rapid, dar și pentru că nu aveam așteptări de la poveste și aceasta m-a surprins într-un mod plăcut. Personajele sunt variate și suficient conturate cât să îți pese de viața lor, deși nu pot să spun că am rezonat cu modul de a gândi a lui Irene de fiecare dată. E o protagonistă ceva mai rece și calculată, și sper ca autoarea să o dezvăluie mai mult în volumele ce urmează. Nu mi se pare că a avut vreo evoluție - la final, pare să fi rămas același personaj pe care l-am întâlnit la începutul volumului. M-a intrigat Kai, și revelația despre el care vine pe la mijlocul cărții a fost perfectă, abia aștept să descopăr și alte secrete pe care le ascunde Kai în continuarea seriei. Mi-a plăcut mult și de Bradamant - fosta mentoră a lui Irene, actuala ei „inamică”. Am intuit care va fi parcursul acestui personaj și, la fel ca în cazul lui Kai, abia aștept să văd de ce e în stare în cărțile următoare. Alte personaje nu mi s-au părut memorabile, nici antagoniștii, nici un anumit detectiv - care pare să fie relevant pentru protagonistă, cel puțin, își va face apariția și în volumul următor. Mi s-a părut foarte neinteresant și extrem de previzibil. 

Sistemul magic este slab conturat, mai mult ni se spune cum funcționează magia și nu ni se arată, iar faptul că fiecare univers paralel are propriile reguli nu e de mare ajutor. Nu mi-a fost clar de ce puterile lui Irene nu pot fi considerate magie (cel puțin, ea afirmă că nu poate folosi magia), când protagonista e capabilă de niște lucruri imposibile din punct de vedere fizic sau biologic în realitate. Sper ca autoarea să elaboreze aspectul ăsta în următoarele cărți.

Biblioteca invizibilă este, în primul rând, un roman polițist, cu o anchetă ce se tot complică la fiecare pas, iar elementul de fantasy este mai degrabă companionul poveștii, nu forța care ghidează desfășurarea evenimentelor. E primul volum din serie și se întrezărește și o relație romantică, dar tare îmi e că până acum autoarea dă impresia că va fi un triunghi amoros pe undeva, un trope ce mie îmi displace mult de tot. Sper să nu fie cazul și să mă înșel.

Recomand cartea iubitorilor de romane polițiste și a poveștilor cu și despre cărți, dar și iubitorilor de fantasy cu lumi paralele, vârcolaci, vampiri și zâne.

Recenzie literară: Instant Karma de Marissa Meyer (2020)

Instant Karma de Marissa Meyer explorează teme precum maturizarea și înțelegerea lumii din jur. De la început, nu mi-a plăcut deloc de Prudence - obsedată de note și de a controla pe toți și pe toate, Prudence deseori este irațională și se comportă urât cu cei din jur, prin prisma sindromului ei de superioritate. Totuși, pe parcursul verii în care ajunge voluntar la centrul de salvare și devine un fel de semi-zeu, împărțind în stânga și în dreapta mici pedepse sau recompensări pentru acțiunile oamenilor, Prudence începe să se schimbe și deschide ochii.

Instant Karma e un roman simpatic, foarte informativ pe partea de salvare a habitatelor marine și importanța acestei acțiuni, dar și povestea unei transformări și maturizări. Evenimentele care au loc în micul orășel de pe malul oceanului sunt deseori lipsite de dramatism, dar conturează foarte bine viața liniștită a unei comunități și a adolescenților ce cresc în acest mediu.

Recenzie literară: Castelul din nori de Kerstin Gier (2017)

Castelul din nori este o lectură potrivită pentru iarnă, magică și plină de aventuri. Hotelul ascunde multe secrete, angajații din cadrul acestuia sunt oameni cât se poate de diferiți, o adunătură pestriță de caractere, care oferă suflet hotelului. Oaspeții, la rândul lor, sunt persoane influente, oameni de vază, politicieni sau actori, iar interacțiunea dintre aceștia oferă o imagine amplă despre înalta societate.

Aventura și misterul sunt la ordinea zilei în această poveste, pe fundalul unei ierni elvețiene superbe. Acțiunea e alertă și te acaparează în totalitate. Romanul nu este lipsit de momente de tensiune, dar acestea sunt credibile și felul în care personajele ies din încurcătură este realist. Elementul de romance apare și el în Castelul de nori, dar nu este forțat, nu este cireașa de pe tort în poveste și am apreciat mult acest lucru.

Recenzie literară: Surorile Hollow de Krystal Sutherland (2021)

Surorile Hollow de Krystal Sutherland e un roman întunecat, plin de mistere de-a dreptul lugubre. Autoarea știe să creeze suspansul și să construiască atmosfera - una malefică, întunecată. Am apreciat cum a fost construit firul narativ, dar și felul în care se desfășoară căutările lui Gray.

Am apreciat versatilitatea de care dă dovadă autoarea, demonstrând că poate scrie nu doar o carte despre depășirea fricilor, cât și o carte despre secrete de familie, blesteme vechi, mistere bine păzite, inimi negre și pline de răzbunare.

Recenzie literară: Loveboat, Taipei (Loveboat, Taipei, #1 ) de Abigail Hing Wen (2020)

Loveboat, Taipei este, în primul rând, un volum despre identitate și despre regăsire. În America, Ever este o chinezoaică și părinții ei, care ar fi avut cariere bine privite în China, sunt nevoiți să muncească pe brânci pentru a o întreține pe ea și pe sora ei mai mică. În Taipei, Ever este văzută ca o americancă, pentru că nu vorbește limba și e clar că nu e din partea locului. Deși toată viața a fost privită ca o străină, în tabără Ever poate respira în liniște, pentru că nu e singura chinezoaică și are ocazia să cunoască tot felul de oameni ce sunt în aceeași poziție socială.

Frământându-se între datorie și vis, Ever încearcă să-și înțeleagă părinții și motivațiile lor, dar gustă și din libertatea oferită de o vară departe de casă, descoperind pe parcurs ce-și dorește, de fapt, cât de adânci îi sunt rădăcinile și ce își dorește de la viață.