Legendarii de Tracy Deonn este un volum YA Fantasy captivant, cu o multitudine de elemente inspirate din legenda Reglui Arthur și a Cavalerilor Mesei Rotunde. Mi-a plăcut felul în care autoarea construiește Societatea Legendarilor, istoricul acestei societăți secrete, felul în care protagonista navighează prin această lume. Bree evoluează destul de mult - de la o fată care duce un trai obișnuit, Bree este aruncată în lumea unor forțe pe care inițial nu le înțelege și sub nicio formă nu le poate controla. Totodată, descoperă despre puterile din interiorul ei, fapt ce-i dă peste cap viața de zi cu zi.
Un aspect ce diferențiază acest volum de altele din gen este modul în care Tracy Deonn pune accent pe rasism, pe felul în care personajele de culoare suferă de-a lungul istoriei și sunt marginalizate. Construcția magiei se diferențiază și ea în funcție de rasă, fiecare având o altă rădăcină și cultivându-și puterile și în funcție de situația geo-politică a vremii.
Volumul semnat de John Fowles este un bildungsroman, urmărind viața protagonistului din fragedă copilărie până în prezentul acțiunii, protagonistul rememorând și retrăind evenimentele vitale din trecut ce l-au modelat și l-au adus în punctul curent al vieții. Daniel Martin se confruntă cu trecutul său - relația rece pe care a avut-o cu tatăl său, dar care l-a definit ca om. Legăturile pe care le-a creat în timpul facultații, rememorând Oxfordul anilor 1940 și oamenii pe care i-a întâlnit în acea perioadă. Relațiile amoroase din tinerețe, puternice și eșuate, acoperite de regret. Întors în Anglia, protagonistul începe să-și redescopere adevărata identitate, dorindu-și să-și organizeze viața și să încheie toate socotelile lăsate în aer, fie că e vorba de ceva material sau de relațiile pe care le are cu oamenii.
Daniel Martin de John Fowles este un roman filosofic, în care descoperim încetul cu încetul personajul principal și aflăm cele mai ascunse gânduri ale acestuia. Pentru Martin, realitatea este o povară, iar fuga lui de responsabilitate i-a definit, ani la rândul, relațiile pe care i-a avut cu oamenii dragi. Pe lângă călătoria fizică în care pornește, Daniel Martin se aventurează și într-o călătorie lăuntrică, menită să scoată la suprafață cele mai intime frici și cele mai tainice dorințe.
Salutare în noul an și la cât mai multe lecturi faine!
Ianuarie a început binișor - m-am axat mai mult pe a termina cărțile începute anul trecut (în decembrie), dornică să mă lămuresc dacă am făcut o pauză de la citit pentru că intram în reading slump sau pentru că titlurile respective nu mă atrăgeau.
Când am devenit oameni. Incredibila poveste a evoluției noastre de Michael Bright, cu ilustrații de Hannah Bailey și în traducerea lui Matei-Măceșaru-Szorenyi este un volum absolut superb despre istoria omului - evoluția acestuia, locurile unde s-au găsit urme ale oamenilor primitivi și a predecesorilor acestora, cât și paragrafe informative despre antropologie. Mi-a plăcut enorm acest volum, i l-am citit lui Bebuț și dacă momentan e absorbit doar de imagini, sunt sigură că în următorii ani va aprecia și informațiile relatate.
The Echo of Old Books de Barbara Davis e o ficțiune istorică ce a început destul de lent, dar cam după 1/3 povestea și-a luat avânt. Ashlyn este o tânără ce se ocupă cu restaurarea cărților vechi și în posesia ei ajung două volume nesemnate, care abordează aceeași poveste, dar din două puncte diferite, iar cei doi autori necunoscuți se învinuiesc reciproc de anumite lucruri. Dornică să afle cine sunt autorii și cât de veridică este povestea, Ashlyn începe să sape în trecut.
Foarte frumoasă, lirică, emoționantă și tristă narațiunea, atât cea dintre paginile volumelor misterioase, cât și cea a lui Ashlyn. Scriitura este accesibilă și înflorată pe alocuri, mi-a făcut plăcere să lecturez povestea așternută de autoare.
După volumul precedent am vrut să citesc ceva lejer, un romance, alegând Reign de Cassandra Robbins, dar experiența a fost un fiasco și am abandonat lectura. Povestea urmărește o protagonistă ce-și prinde iubitul cu cea mai bună prietenă în pat (în casa ei). Fiind solista unei trupe rock, protagonista decide să îmbrățișeze o carieră solo, iar pentru asta are nevoie de un mentor, și astfel intră în scenă protagonistul - un geniu al muzicii, masculul alfa, cuceritorul tuturor inimilor și a altor părți din corpul femeilor. De obicei nu mă deranjează exagerările astea, dar m-am oprit din lectură în clipa în care protagonistul intră peste protagonistă și o forțează să întrețină relații intime pentru a o „învăța minte să-l respecte” și ”inspira să creeze muzică de calitate”, evident ei brusc îi place să fie abuzată și i se pare normal ce se întâmplă. În mod normal nu citesc dark romance, dar volumul nu era prezentat drept fiind asta, așa că mi-am luat țeapă strict din descriere. Cum nu sunt adepta unor astfel de personaje și nu-mi place să citesc despre relații toxice, am abandonat cartea.
Aveam Amintiri din casa morților de F. M. Dostoievski pe TBR din 2013 (de altfel, e cea mai veche carte de pe TBR pe Goodreads) și mă bucur că am ajuns să o citesc, fie și datorită unui maraton de lectură, unde una dintre cerințe era să citești cartea pe care o ai de cel mai mult timp în lista de TBR.
Romanul este un pic diferit față de la ce mă așteptam să citesc - este un jurnal al unui fost deținut din Siberia, viața în temniță și dificultatea traiului atât cauzată de clima deloc prietenoasă, cât și de contingentul de oameni alături de care protagonistul își petrece zece ani - ucigași cu sânge rece, hoți, tâlhari, escroci, criminali. Volumul este puternic autobiografic, iar vocea narativă încearcă să transmită cât mai veridic și detașat trăirile din inima Siberiei, să ofere portrete cât mai detaliate a oamenilor alături de care se află protagonistul, să transmită, sub forma unui reportaj complex, atmosfera vieții de deținut. Este un volum pe care să-l savurezi în doze mici pe timp de iarnă, cu un ceai cald alături.
Secretul din pădure de Kate Alice Marshall - absolut fascinantă şi dinamică povestea asta! Nu sunt mare cititoare de thrillere, aproape că nu am ghicit cine e the bad guy, am presupus care e adevărata identitate a unui personaj, dar per total a fost plină de răsturnări de situații şi protagonista a avut o evoluție credibilă.
Clar mai citesc și alte cărți scrise de autoare, o recomand.
Două furnici și un elefant de Augustin Cupșa, ilustrată de Andreea Dobreci, urmărește șase călătorii în care se aventurează cele trei personaje. Protagoniștii mi s-au părut plictisitori, pe alocuri vocea narativă încerca să fie amuzantă, dar parcă forțat.
Ultima carte terminată în ianuarie este Ruthless Vows de Rebecca Ross, volum ce încheie duologia Scrisori fermecate. Mi-a plăcut nespus de mult - primul volum, Rivali divini, a fost una dintre cele mai bune cărți citite în 2023 și abia așteptam să ajung la deznodământul poveștii.
Voi vorbi mai multe într-o recenzie pe canal, dar până atunci tot ce pot spune este că am urmărit cu sufletul la gură evenimentele și foarte multe lucruri au fost realiste și exemplar executate.
Acestea au fost cărțile din ianuarie. Voi ce ați mai citit?
Deși este un roman destinat publicului tânăr, am văzut Radio Popov și Copiii Uitați ca pe o poveste ce abordează subiecte suficient de mature, cum ar fi abandonul, singurătatea, chiar și depresia printre copii. Relația lui Alfred cu părintele său m-a întristat și revoltat de fiecare dată când tatăl băiatului era menționat sau apărea în peisaj. La polul opus se află relația copilului cu Amanda, o relație frumoasă de prietenie, bazată pe respect mutual, înțelegere și dorința de a face lumea mai bună.
Radio Popov și Copiii Uitați de Anja Portin e o lectură ce te îndeamnă la reflectare și apreciere a oamenilor de calitate din viață, dar oferă și o fereastră spre o categorie vulnerabilă, cea a copiilor uitați și neglijați, care deseori se comportă în societate de parcă acasă totul este în regulă.
Deși Pământul făgăduinței nu surprinde ororile războiului la fața locului, urmările acestuia se pot vedea în destinele oamenilor pe care-i cunoaște Ludwig Somer. Deși America este o țară vastă, New Yorkul se adevrește a fi un cuib al emigranților, unde toți se cunosc între ei. Astfel, Ludwig are ocazia să se întâlnească cu ruși ce fac parte din faimoasa familia Romanov, evrei, polonezi, cunoscându-le povestea venirii pe pământul făgăduinței, ororile prin care au trecut, dar și existența curentă într-o țară relativ tânără, unde totul pare să fie posibil.
Erich Maria Remarque creionează, în stilul său inconfundabil, personaje realiste, oferindu-le destine care se întrepătrund, protagonistul fiind totodată și observatorul care transmite povestea cititorului prin intermediul interacțiunilor pe care le are cu cei din jur. Deși acțiunea romanului nu are loc pe câmpul de luptă, războiul curge prin venele personajelor, fie și la mii de km de bătrâna Europă. Somer îl cunoaște astfel pe Lachmann, un bărbat afemeiat, care aproape că a fost castrat cu foarfeca de către naziști, iar această experiență l-a lăsat traumatizat. Un alt om calea căruia se intersectează cu cea a lui Ludwig este Rosenthal, un soț devotat, care rămâne lângă soția sa până la ultima suflare, relația aceasta definitivându-l în ochii celorlalți.
Elantris de Brandon Sanderson este o poveste high fantasy care are de toate: intrigi politice, lupta între religii, originea magiei și căutarea motivului dispariției acesteia. Autorul construiește cu lux de amănunte decorul: regatele, orașele, structura acestora, situația politică și socială din Arelon, Teod și Fjordell, atmosfera ce planează asupra populației de rând, discuțiile ce se duc în spatele ușilor închise.
Volumul este perfect pentru cititorii care vor să facă cunoștință cu opera lui Sanderson, fiind o poveste stand alone și nu parte dintr-o serie. Universul în care are loc acțiunea e bine descris și mi-a plăcut felul în care se împletește politica cu magia, cea din urmă fiind ingenios structurată și introdusă în narațiune. Elantris, ca oraș, e complex și pe alocuri simțeam că e o forță vie, ca un al patrulea protagonist în poveste, ceea ce a oferit lecturii un farmec aparte și m-a făcut să nu las cartea din mână.
Am perceput Saint de Adrienne Young ca pe o carte scrisă mai mult pentru fanii personajului, pe care-l întâlnim pentru prima dată în duologia Fable. Un personaj misterios și despre care se vorbește mult, dar care nu prea apare în scenă, Saint devine protagonist în propria carte - un lucru pe care sunt sigură că l-au aclamat o parte dintre fanii seriei.
Mie personal nu mi-a plăcut de Saint nici în Fable, nici în acest volum. Deși cartea are menirea de a arunca lumină asupra personalității lui Saint - a trecutului său, a experiențelor care l-au format să fie cel mai temult și bogat comerciant, nu am fost convinsă de motivele și deciziile care-l ghidează pe Saint în viață. L-am perceput drept un om alunecos și un tată departe de a fi o figură părintească demnă de admirat, iar volumul de față nu a făcut altceva decât să-mi consolideze opiniile.