Căutătorii vulpii de Kevin Sands este un volum dinamic, punând accent în egală măsură pe dezvoltarea personajelor și pe dezvoltarea lumii magice în care acestea trăiesc. Vechile povești, care până recent erau doar niște povești, ies la suprafață, iar studiosul Garreth începe să găsească indicii și adevăruri noi în acestea. Coadă de vulpe, după un anumit eveniment, devine și mai enigmatică pentru Callan, acesta încercând să înțeleagă care este secretul fetei. Meriel continuă să fie distantă și acidă în vorbe, dar pe parcursul romanului cititorul începe să vadă frânturi din trecutul ei, ceea ce o face un personaj cu propriile secrete. Callan este mereu în alertă, mereu caută ieșiri din situații, dar mai ales, caută înșelăciunea în tot și toate, iar asta deseori îl face să vină cu idei noi. Kevin Sands dezvoltă atât personajele principale, oferind cititorului frânturi din trecutul acestora, făcându-le și mai enigmatice, cât și personajele secundare, ce întregesc imaginea unei societăți unde cel care deține magia deține și puterea.
Partea de fantastic s-a împletit abil cu partea de evoluție a personajelor, la finalul volumului am avut și mai multe întrebări cu privire la un personaj sau altul, dar am și înțeles anumite aspecte legate de trăirile și experiențele protagoniștilor și ce exact i-a modelat să devină ceea ce sunt. Cartea nu se simte deloc ca un volum de tranziție, evenimentele ce au loc nu sunt de prisos sau de umplutură și abia aștept să văd cu ce se va termina aventura lui Callan și a celorlalți Hoți din umbră.
Copiii vulpii de Kevin Sands este un volum antrenant, dinamic și cu o lume complexă. Originea magiei e foarte bine explicată, la fel și cum e construită societatea din care fac parte cei cinci copii, categoriile sociale și locul acestora, importanța țesătorilor și a obiectelor pe care aceștia le dețin.
Kevin Sands scrie foarte cinematografic și nici nu-ți dai seama cum zboară timpul citind această carte. Personajele sunt bine conturate, povestea fiecăruia e ingenios introdusă în narațiune, dialogurile sunt amuzante, pline de ironii abil plasate și sarcasm cât cuprinde. Cei cinci sunt firi foarte diferite, obișnuite să lucreze pe cont propriu, iar felul în care ajung să formeze o echipă mi-a plăcut enorm. Se completează reciproc, învață să colaboreze și să aibă încredere unul în celălalt și până la finalul romanului dinamica dintre cei cinci este una îmbucurătoare.
Luna aceasta a fost plină de evenimente în viața mea personală, așa că nu am avut prea mult timp pentru citit, și totuși, am reușit să lecturez câteva cărți ce m-au încântat.
Legendborn de Tracy Deonn am citit-o în cadrul unui club de carte, pentru că altfel nu aș fi ajuns la ea. Urmărește viața lui Bree, o fată de culoare ce și-a pierdut mama și câteva luni după asta ajunge la o școală care se adeverește a fi mai mult decât o instituție de învățământ. Bree descoperă că magia există, că legenda lui Arthur și a cavalerilor mesei rotunde este mai mult decât o poveste din trecut, iar în interiorul fetei se ascunde o putere despre care Bree habar nu avea.
Mi-a plăcut cum e scrisă cartea - personajele, dar mai ales felul în care gândește protagonista și cum face față faptului că e singura fată de culoare din școală. Nu mi-a plăcut triunghiul (?) amoros, dar asta e o chichiță de-a mea - aș prefera să nu dau de acest trope în cărți. Volumul face parte dintr-o duologie și cu siguranță voi citi cândva și volumul doi.
A Favor for a Favor de Helena Hunting e genul de carte pe care o citești când ești între lecturi serioase, fiind un sports romance. Nu e deloc o poveste pretențioasă - o tânără este trădată de iubitul ei, ajunge să locuiască în apartamentului fratelui său, care e jucător profesional de hochei, iar vecinul ei se adeverește a fi coechipierul fratelui său și totodată cel mai mare rival al acestuia. Povestea e una simplă, cu multe lacune logice, dar personajele au fost bine construite și mi-a plăcut evoluția relației lor.
Copiii vulpii de Kevin Sands a fost o aventură pe cinste - cinci copii proscriși, tâlhari, renegați și escroci sunt angajați de un Mare Țesător să fure un artefact.
Desigur, artefactul este ceva mai mult decât o piatră nestemată, iar gașca condusă de Cal, protagonistul, trebuie să afle care este adevărul. Mi-a plăcut mult cum e scrisă cartea și cu siguranță voi citi continuarea.
Cartea asta a făcut ravagii pe Instagramul românesc atunci când a fost tradusă și m-am lăsat și eu purtată de val. A patra aripă de Rebecca Yarros este un fantasy cu puternice accente de romance, de obicei tind să nu aleg astfel de lecturi, dar autoarea a făcut o treabă minunată îmbinând elementele de magie, politică și romance. Totuși, nu mi-au plăcut acele aproximativ 10 pagini (din aproape 700) unde s-a pus accent pe scene explicite de sex. Cred că m-aș fi putut lipsi de ele și relația care se construiește între protagoniști nu ar fi pălit sub nici o formă.
De-a puia-gaia de Vlad Mușatescu e un volum care m-a cucerit prin comicul și umorul de care dă dovadă vocea narativă, dar am abandonat lectura - acțiunea bătea pasul pe loc și mi-am pierdut interesul, deși am tras de mine să ajung la 20% din poveste.
Sâmbăta când vine Sambo de Paul Maar a fost o lectură rapidă, nepretențioasă - traducerea e la înălțime, limbajul m-a amuzat copios, dar povestea în sine nu m-a dat pe spate. Sambo este o creatură ce apare în viața unui om șters și începe să facă numai prostii, care mie personal nu mi s-au părut drăgălașe sau glumițe nevinovate. Personajul meu preferat rămâne a fi domnul Boubătrân :))
Acestea sunt cărțile pe care le-am citit în iulie. Luna voastră cum a fost?
