FILIT 2018 - program, evenimente, invitați

Toamna și-a făcut simțită prezența - această zi de sâmbătă este una sumbră, rece, înghițind orice strop de culoare. Chiar dacă vremea în weekend nu ține cu noi, soarele urmează să apară săptămâna viitoare, când în intervalul 3-7 octombrie are loc cea de-a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași.

 

V-am povestit pe blog despre programul de anul trecut, dar și despre bookhunt, anul acesta însă mi-am făcut un plan și am de gând să fac mai multe lucruri. Dacă în 2017 au intervenit niște evenimente pe care nu le-am putut evita și am fost nevoită să renunț la a merge la câteva prezentări, anul acesta am de gând să documentez fiecare zi și fiecare eveniment la care voi merge. Nu știu încă pe ce platformă sau sub ce formă, dar vă anunț.

Programul festivalului îl puteți urmări pe site sau FB, la fel și evenimentele ce vor avea loc. Printre scriitorii invitați se numără Gabriela Adameșteanu, Simona Antonescu, Delia Calancia, Iulian Ciocan, Jonathan Franzen, Tudor Ganea, Cristina Nemerovschi, Kamila Shamsie, Eric Vuillard, Alex Tocilescu, Veronica Roth și alții. Și pentru că FILIT este un festival și al traducătorilor, publicul larg are ocazia să-i cunoască pe Ingrid Baltag, Mauro Barindi, Olga Bartosiewicz, Elena Borrás García, Florica Ciodaru-Courriol, Jean-Louis Courriol, Inger Johansson, Steinar Lone, Philippe Loubière, Bruno Mazzoni și Eva Ruth Wemme. În ceea ce privește invitații speciali, Eli Bădică, Marius Chivu, Dan Doboș, Jovi Ene, Cosmin Perța, Nagayo Taniguchi, Iulian Tănase și alții vor fi prezenți la diferite evenimente.

Ca și anul trecut, publicul va putea urmări diverse dezbateri, întâlniri și ateliere în casele festivalului, cum ar fi Casa Fantasy, Casa FILIT, Casa Copilăriei, vizita expozițiile festivalului din diferite muzee ieșene, dar și din alte locații, cunoaște scriitorii și traducătorii preferați.

Toamna aceasta se anunță a fi plină de culoare și de evenimente literare la care vă îndemn să participați. Mă găsiți la festival pe toată durata acestuia, urmând să vă anunț unde și când merg pe Instagram, poate ne intersectăm și împărtășim impresii. Până atunci, la ce evenimente FILIT vreți să participați?

Recenzie literară: Spune-mi ceva despre Cuba de Jesús Díaz (2002)

Stalin Martinez este un ghinionist: pe parcursul romanului Spune-mi ceva despre Cuba pierde multe lucruri, oameni, dar și șansa la o viață așa cum și-a dorit-o în tinerețe. Recenzia completă a romanului semnat de Jesús Díaz o puteți urmări mai jos:

Recenzie literară: Dragonul Maiestății Sale (Temeraire #1) de Naomi Novik (2006)

Will Lawrence, căpitan în Marina Regală, capturează un vas francez la bordul căruia descoperă un ou de dragon, cadou trimis de către Curtea Chineză marelui Napoleon. Înainte de a ajunge pe uscat, din ou eclozează un dragon ce-l alege pe Will drept îngrijitorul său, cei doi fiind legați pe veci unul de celălalt. Relația dintre oameni și dragoni este importantă pentru armată, astfel încât orice exemplar reprezintă un atu, iar Armata Regală îi folosește în luptele duse cu inamicii - armata lui Bonaparte. Odată intrat în rândul Aviatorilor, a celora ce „manevrează” dragonii, Lawrence se distanțează de viața de marinar, iar toată atenția sa este îndreptată spre Temeraire, dragonul care l-a ales.

Dragonul Maiestății Sale este o carte despre prietenie, înfățișând o lume în care oamenii câștigă războaie alături de dragoni, unde aceste creaturi fac parte dintr-o societate aleasă, unde curajul, prietenia, devotamentul și sacrificiul sunt cuvinte ce desemnează relația dintre Aviatori și dragoni.

Temeraire este un exemplar rar, pentru care învățătura valorează mult. Relația acestuia cu Will este una puternică, de prietenie și respect reciproc, lucru ce se observă din evenimentele ce au loc în carte. Mi-a inspirat un pic relația lui Toothless cu Hiccup, deși cei doi dragoni, respectiv cei doi oameni, nu prea seamănă între ei, punctul de legătură fiind modul în care se tratează unul pe celălalt.

Ce am învățat din Dragonul Maiestății Sale, sau mai bine zis, mi s-a confirmat, este faptul că indiferent de împrejurări, peste tot oamenii sunt la fel: unii prietenoși, alți puși pe ceartă; unii dornici să te ajute, alții să calce peste tine pentru a ajunge undeva. În esență, specia umană este stabilă în ceea ce privește tipologiile de oameni, fie că este vorba despre trecut, prezent sau viitor.

Cu toate acestea, deși eram foarte încântată să citesc volumul, mi-a fost greu să-l termin. În carte se întâmplă lucruri, se întâlnesc oameni, duc o conversație, luptă, dansează, dar toate aceste lucruri sunt relatate într-un mod plictisitor. Nici ficțiunea istorică - participarea dragonilor în războiul dintre englezi și francezi de la începutul anilor 1800 - nu a făcut lectura mai palpitantă. Nu am reușit să fiu cuprinsă de atmosferă, fie că era vorba despre un eveniment amuzant, o luptă sau o scenă emoționantă. 

Pentru mine, Dragonul Maiestății Sale a fost o dezamăgire, pentru că mi-a surâs subiectul, dar stilul autoarei nu m-a impresionat, lectura m-a plictisit, iar Temeraire este o serie pe care nu o voi citi în continuare.

Recenzie literară: Iar dimineața vor veni rușii de Iulian Ciocan (2015)

Marcel Pulbere, proaspăt absolvent al facultății de filologie din Brașov, se întoarce acasă, la Chișinău, în dezolantul an 1995. Aici îl așteaptă totul și nimic: părinții, care au îmbătrânit peste noapte și care au nevoie de ajutorul băiatului; Blina, un prieten ce-i sugerează să plece din nou; orașul, plin de oameni, dar lipsit de oportunități și visul tânărului de a publica un roman, vis ce-l va duce pe căi necunoscute.

Nicanor Turturică este un profesor de limba latină ce predă la o universitate din Chișinău. La frumoasa vârstă de 60 de ani, Turturică are o amantă, un apartament, un loc de muncă stabil, o profesie ce-i place. Dar totul se schimbă atunci când pe 26 iunie 2020 Transnistria invadează Republica Moldova, iar viața profesorului de latină devine un șir de evenimente nefaste.

Iar dimineața vor veni rușii de Iulian Ciocan este un roman despre care aș putea spune că s-a citit singur. M-a surprins plăcut faptul că pe tot parcursul cărții apăreau locuri și descrieri care-mi sunt familiare. Cartierul în care locuiește Marcel Pulbere este cartierul în care am copilărit, în anii 90, iar descrierea oamenilor, a evenimentelor și a situațiilor ce tot apar este fidelă amintirilor pe care le am din copilărie legate de Chișinău.

Deși acțiunea este pe alocuri fragmentată, este ușor de urmărit, datorită a două fire narative principale, fiecare fiind conturat de portretele oamenilor ce participă în acțiune. O secretară superbă, amanta unui șef anost; o bufetieră ce și-a ratat tinerețea și încearcă să o reînvie; o tânără d la țară, care speră la bărbatul potrivit; un pensionar ce nu se dezlipește de sticlă. Toți acești oameni, care au o poveste mică de zis, ca apoi să dispară, îmi sunt cunoscuți. Poate nu atât de detaliat, dar știu cu siguranță că am trecut cândva pe stradă pe lângă ei, în Chișinăul de ieri și de azi.

Iar dimineața vor veni rușii este un roman-amintire, unde ficțiunea se îmbină frumos cu realitatea, iar simțul umorului pe care-l are naratorul, atunci când îmbracă vocea personajelor, este irezistibil. M-am amuzat și întristat deopotrivă urmărind viața unor personaje; mi-am amintit anumite evenimente sau locuri din copilărie; am rămas pe gânduri când am ajuns la final, unul de tipul „Străinului” lui Albert Camus.

Romanul lui Iulian Ciocan este o imagine fidelă a Basarabiei de ieri și de azi, a regimului politic, a vieții și a visurilor oamenilor de rând, ce par a fi mereu aceleași, mereu imposibil de îndeplinit. Iar dimineața vor veni rușii se citește repde, dând impresia unui roman ușor, însă fiecare capitol te pune pe gânduri.

Acestea fiind spuse, vreau să vă anunț că volumul de față urmează să fie ascuns undeva în Iași, cu ocazia FILIT. Vă invit la #bookhuntFILIT, iar cel/cea care gâsește acest volum, poate veni cu el la festival, unde va avea ocazia să îl cunoască pe autor și să primească un autograf. Vă spun zilele acestea mai multe despre FILIT în sine, până atunci, haideți pe Facebook și/sau Instagram ca să aflați indiciile, iar dacă sunteți curioși de ce cărți mai pot fi găsite în cadrul bookhuntului, vă las linkul cu lista bloggerilor ce participă la acest eveniment.

Recenzie literară: În spatele blocului de Mara Wagner (2017)

Copilăria mea s-a desfășurat, parțial, printre blocurile gri, construite înainte de a mă naște. Acțiunea din roman are loc în anii 80, iar evenimentele se întâmplă undeva în cartier, printre blocuri, locul preferat - și poate singurul - pentru copiii de atunci unde-și petreceau timpul liber. Romanul Marei Wagner a fost lecturat cu cel mai mare drag, lăsându-mi o melancolie în suflet odată cu terminarea ultimei pagini. Ați citit acest roman? Vă tentează subiectul?

Recenzie literară: Trilogia Jocurile foamei de Suzanne Collins (2008-2010)

Trilogia The Hunger Games/ Jocurile foamei se numără printre primele cărți ce m-au inițiat în genul Young Adult, deși foarte mult timp am fost reticentă în ceea ce privește cărțile pentru adolescenți. Povestea lui Katniss Everdeen, universul în care aceasta trăiește și evenimentele care au loc sunt interesante, pe alocuri tragice, dar cu o urmă de speranță pentru un viitor mai bun. Vizionare plăcută!

Drumul spre minimalism: Rezultate finale pentru anul acesta + planuri pentru viitor

Prima dată am vorbit despre proiectul Drumul spre minimalism anul trecut, pe 5 septembrie. Mi-am propus să derulez acest drum timp de un an, notându-mi reușitele și nereușitele pe blog. Acum, odată cu trecerea celor 52 de săptămâni, rezultatele sunt diferite de așteptările mele. Note to self: să nu mai am așteptări, mai ales din partea propriei persoane. Dacă sunteți nou/ă- pe blog și vreți să-mi urmăriți documentarea timp de un an al acestui proiect, găsiți toate articolele în această categorie.

 Cele mai importante idei pe care mi-am propus să le pun în aplicare au fost:

- să-mi fac ordine în haine, astfel încât să fiu mulțumită de articolele pe care le am, să le port, să le pot combina între ele în cât mai multe ținute;

- să încep să consum cât mai responsabil produsele cosmetice - să termin ce am început, să încep să cumpăr doar produse ce nu sunt testate pe animale;

- să nu mai cumpăr cărți/să am munți de volume ce stau în casă (#citescceam);

- să îmi organizez cât mai bine timpul;

- să fiu mai responsabilă în ceea ce privește finanțele.
Am reușit? Pe alocuri da, pe alocuri nu.
- am cumpărat haine; ce-i drept, articole versatile, pe care le port cu mare drag. Încă mai am două genți pline cu haine pe care nu le-am donat încă (pentru că sunt o leneșă, dar ar cam trebui să fac și pasul acesta);
- numărul de produse cosmetice cumva a rămas la fel - deși mă axez pe a termina produse ce nu-mi plac în mod special sau care sunt vechi. Totuși, acum conștientizez cât timp îmi ia să termin ceva, deci sunt mult mai atentă atunci când cumpăr ceva nou;
- la capitolul cărți mă pot „lăuda” cu 16 volume necitite, dintre care 2 începute și 2 cel mai probabil care nu vor fi citite (fac parte dintr-o trilogie și primul volum nu mă încântă atât de mult încât să vreau să o continui). O perioadă am scăpat de cărți prin intermediul #carteacălătoare (puteți urmări hastagul pe contul meu de Instagram), dar mă gândesc de azi înainte fie să vând volumele citite - dacă arată bine, fie să le donez;
- cel mai greu îmi este cu organizarea timpului - deși am un planner, unele zile decurg ceva mai haotic decât mi-aș dori. Dar lucrez la acest aspect;
-nu în ultimul rând, finanțele. Simt că sunt mai responsabilă cu banii și mai atentă atunci când vine vorba de a cumpăra ceva.
Cam acestea sunt reușitele mele în anul meu de minimalism. Voi continua să descopăr noi orizonturi, idei pe care să le pun în aplicare, să scap de obiectele pe care nu le folosesc și care îmi ocupă spațiu. Cu acest articol, cel mai probabil, se încheie Drumul spre minimalism pe blog - nu pun mâna în foc, dar așa presimt. Ne vedem pe Instagram pentru eventualele updateuri :)