FILIT 2018 - Zilele 2 și 3 - Delia Calancia, Traducerea - o poveste de dragoste?, Automutilarea - teribilism sau problemă reală?

Nu am reușit să vă povestesc despre evenimentele la care am participat ieri, dar pentru că e sfârșit de săptămână și următoarele două zile mă pot dedica FILIT-ului aproape în totalitate, vă povestesc despre experiența mea din ultimele zile.

Ieri mi-am propus să merg la două evenimente - primul la casa FILIT, unde urma să se țină o sesiune de lecturi cu cea mai tânără autoare care a publicat la editura Humanitas - este vorba despre Delia Clancia, cu volumul O zi din viața Deliei. Din păcate, evenimentul s-a amânat pentru o oră și nu am putut sta prea mult, dar am reușit să fac câteva poze și să o observ pe Delia (și broscuța ei Lili) dând câteva interviuri. 

Cel de-al doilea eveniment a avut loc în blocul C al UAIC, unde am participat la o discuție pe tema Traducerea - o poveste de dragoste?. Invitatul special, traducătorul Bruno Mazzoni, pe care l-am întâlnit la un alt eveniment și moderatoarea Paula Onofrei, lector universitar, au dezbătut subiectul într-un mod interesant. 

S-a discutat traducerea autorilor români în străinătate, experiența lui Bruno Mazzoni cu editurile din Italia și modul în care publicul italian a perceput literatura română. Traducătorul a fost și profesor la Universitatea din Pisa, iar la întrebarea moderatoarei cum a motivat studenții să citească, Bruno Mazzoni a răspuns că un an le preda poezie, celălalt an proză; a căutat elementul de amuzament în literatura română pentru ca prin comic să atragă atenția cititorilor - de exemplu, Poema chiuvetei de M. Cărtărescu. La întrebarea cum percepe publicul italian literatura română, răspunsul a fost că acesta este sensibil la literatura bună, indiferent de țara de origine. Traducătorul a afirmat despre FILIT că este un festival foarte bine organizat, o idee originală, un eveniment de importanță internațională și a lăudat pasiunea voluntarilor, implicarea acestora și modul în care festivalul reprezintă un spațiu de comunicare pentru scriitori, traducători și public.

A doua zi, adică astăzi, am avut un plan bine pus la punct în ceea ce privește evenimentele la care voiam să particip, dar nu am reușit să ajung la casa FILIT pentru a îi asculta pe Victor Miron și Daria Câmpeanu citind Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry. Pe Daria am cunoscut-o când a avut loc întâlnirea Booktubers on Tour și am revăzut-o în seara aceasta, la un eveniment organizat de Storia Books la cărturești Palas Mall. 

Automutilarea - teribilism sau problemă reală? a fost subiectul serii și discuția a avut ca punct de plecare romanul lui Kathleen Glasgow, O fată din bucăți. Am citit această carte de curând, mi-a plăcut mult (urmează să postez o recenzie pe canalul meu de Youtube) și eram curioasă de discuția care se va stârni pe marginea acestui roman. Invitații speciali - Corina Mighiu, psiholog de la Salvați Copiii Iași, bookbloggerițele Oana Turcea și Alexandra Popa, împreună cu moderatoarea Liviana Tane au dezbătut problema cu publicul. Discuția a fost dinamică, întrebările și răspunsurile date foarte variate, dar cu opinii bine argumentate de către public și de către gazde, dar și discuția despre carte și evenimentele ce au loc în aceasta, problemele adolescenților și cum le rezolvă aceștia au făcut ca cele două ore să treacă instant.

Mi-a plăcut mult ziua de azi și chiar dacă nu am ajuns peste tot unde mi-am propus, atmosfera de la evenimentul de la Cărturești, plin de oameni faini, idei de dezbătut și opinii variate m-au inspirat să mai particip la astfel de activități. Mâine vreau să ajung la câteva evenimente, articolul îl voi posta seara, dar mă puteți urmări pe Instagram ca să fiți la curent cu noutățile.

Recenzie literară: Cronica păsării-arc de Haruki Murakami (1995)

În acest roman semnat de Haruk Murakami, cititorul îl întâlnește pe Toru Okada, un bărbat obișnuit, care în urma unor evenimente mai puțin obișnuite se trezește cu familia destrămată și o mulțime de cunoștințe noi. Recenzia completă o puteți urmări mai jos:

FILIT 2018 - Ziua 1 - Cum se traduc clasicii modernității?

Atmosfera FILIT se simte anul acesta ca niciodată. Ce-i drept, 2017 a fost primul meu FILIT, pe care l-am prins în calitate de persoană implicată în eveniment, nu doar un trecător oarecare ce a văzut un banner pe tramvai. Dacă tot am adus discuția despre promovare, anul acesta am văzut posterele cu FILIT peste tot - transport public, panouri publicitare, hypermarketuri, clădiri. Și am tot trăit într-o continuă așteptare până în ziua Z, adică ziua 1, când festivalul propriu-zis a început.

Am participat la o discuție foarte interesantă, ținută în sala B. P. Hașdeu din cadrul Bibliotecii Centrale a Universității „M. Eminescu” (o clădire impresionantă, de altfel), în compania a trei traducători. Subiectul discuției - Cum se traduc clasicii modernității - mi-a stârnit interesul în momentul în care am studiat programul. Cum de multe ori cititorul este interesat strict de titlu/autor, poate editură, dar în foarte mică măsură de traducător - inclusiv eu - cunoașterea acestei meserii „din umbră”, fie și superficial, m-a îndemnat să merg să văd cum sunt acești traducători, cum arată o zi obișnuită din viața lor, dar și în ce măsură traducerea unui roman/volum de poezie, teatru sau proză este influențată de om și nu de alți factori.

Discuția a fost moderată de către Doris Mironescu, lector la Facultatea de Litere a UAIC Iași și critic literar; mi-a plăcut modul în care dumnealui a canalizat discuția, întrebările adresate traducătorilor, dar și felul său carismatic de a fi.

Cei trei traducători invitați au fost Steinar Lone, Philippe Loubière și Bruno Mazzoni, iar discuția în sine a fost una dinamică, informativă și într-o atmosferă prietenoasă. Reprezentanții a trei țări, respectiv Norvegia, Franța și Italia, invitații acestui eveniment și-au împărtășit experiența, motivația de a traduce din română în limba natală, dar și situația actuală în ceea ce privește clasicii moderni și nu numai. Poveștile despre cum au interacționat pentru prima dată cu limba și literatura română mi-au plăcut mult, dar și felul în care s-a discutat despre scriitorii români și valoarea pe care o au scrierile acestora în străinătate. 

Bruno Mazzoni a fost fermecat de versurile lui N. Stănescu, pentru dumnealui literatura română modernă reprezentând curajul de a continua, de a merge mai departe. „Literatura nu este doar o supapă, ieșire dintr-o lume sumbră[...] literatura  este un țesut viu”. Autor al unei lucrări de licență despre Școala Ardeleană, traducătorul este pasionat de literatura română de ieri și de azi.

Steinar Lone a studiat un an la București în anii 70, iar romanul care l-a impresionat mult este Patul lui Procust de Camil Petrescu. Aproape coleg de facultate cu Mircea Cărtărescu, Lone și-a manifestat admirația față de acesta prin a-i traduce un număr considerabil din opere. Un alt roman pe care l-a tradus este Baltagul lui Mihail Sadoveanu, cele două romane fiind, din punctul său de vedere, reprezentative pentru perioada ante și postbelică - un roman ce reprezintă mediul citadin ( Patul lui Procust) și unul ce reprezintă mediul rural (Baltagul). Traducătorul este de părere că literatura unei țări depinde foarte mult de scrierile anterioare perioadei de referință.

Philippe Loubière și-a început descoperirea literaturii române văzând un afiș cu o piesă de teatru, Don Juan moare ca toți ceilalți, scrisă de Teodor Mazilu. În ceea ce privește poezia, domnul Loubière a tradus din L. Blaga și T. Arghezi, motivând alegerea acestor poeți prin faptul că cei doi sunt greu de tradus, datorită costrângerii de formă - care a reprezentat o provocare pentru traducător.

La întrebarea despre cum putem interesa publicul din ziua de astăzi de scrierile clasicilor moderni, P. Loubière a afirmat că sunt două stiluri de a traduce, iar în traducere există anumite obstacole - de exemplu, modul de a vorbi a personajelor ( cu referire la țăranii din romanele lui Rebreanu), limbajul colocvial, dar și formulele de politețe, care sunt diferite în franceză și deseori, trebuie interpretate din context (pronumele sau formula de adresare folosită). S. Lone consideră că mitul limba română este complicată face deseori intenția de a traduce un scriitor român să nu se materializeze. La fel, contează mult și ce are de spus o editură străină, cât de mult este interesată de un anumit scriitor (traducerea într-o altă limbă străină, dacă există, reprezintă un mare avantaj pentru volumul în cauză). Un alt impediment pentru a traduce autorii români este stilistica limbii noastre, destul de diferită față de limbile străine. B. Mazzoni evidențiază faptul că piața de referință pentru o traducere este un factor important în ceea ce privește literatura română în străinătate.

Discuția s-a încheiat prin sublinierea anumitor idei și anume a faptului că un scriitor este pe cont propriu; că editurile sunt, de obicei, interesate de autori deja consacrați sau de acei autori ce au fost deja traduși în alte țări; că acum nu este momentul potrivit pentru clasici, deoarece ei nu sunt o actualitate, iar editurile sunt interesate în a vinde, nu neapărat promova. Când literatura română va fi destul de cunoscută, atunci se vor traduce și clasicii acesteia. Există și o greșeală - faptul că scriitorii, editorii și traducătorii sunt interesați foarte mult de piața anglofonă, ignorându-le pe celelalte.

Mi- plăcut mult acest eveniment deoarece pentru cineva din afară a fost foarte informativ, cu o discuție ce a decurs într-o atmosferă prietenoasă, cu opinii argumentate. Datorită traducătorilor cititorii au posibilitatea de a descoperi cărți noi, scrise de autori din toată lumea, cărți ce ar rămâne necunoscute unui anumit public, datorită barierei lingvistice, dacă nu acele persoane a căror nume apare, scris cu font mic, sub titlu: traducere din limba x de...

Aceasta a fost ziua 1 din FILIT 2018 pentru mine. Voi la ce evenimente ați aprticipat?

FILIT 2018 - program, evenimente, invitați

Toamna și-a făcut simțită prezența - această zi de sâmbătă este una sumbră, rece, înghițind orice strop de culoare. Chiar dacă vremea în weekend nu ține cu noi, soarele urmează să apară săptămâna viitoare, când în intervalul 3-7 octombrie are loc cea de-a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași.

 

V-am povestit pe blog despre programul de anul trecut, dar și despre bookhunt, anul acesta însă mi-am făcut un plan și am de gând să fac mai multe lucruri. Dacă în 2017 au intervenit niște evenimente pe care nu le-am putut evita și am fost nevoită să renunț la a merge la câteva prezentări, anul acesta am de gând să documentez fiecare zi și fiecare eveniment la care voi merge. Nu știu încă pe ce platformă sau sub ce formă, dar vă anunț.

Programul festivalului îl puteți urmări pe site sau FB, la fel și evenimentele ce vor avea loc. Printre scriitorii invitați se numără Gabriela Adameșteanu, Simona Antonescu, Delia Calancia, Iulian Ciocan, Jonathan Franzen, Tudor Ganea, Cristina Nemerovschi, Kamila Shamsie, Eric Vuillard, Alex Tocilescu, Veronica Roth și alții. Și pentru că FILIT este un festival și al traducătorilor, publicul larg are ocazia să-i cunoască pe Ingrid Baltag, Mauro Barindi, Olga Bartosiewicz, Elena Borrás García, Florica Ciodaru-Courriol, Jean-Louis Courriol, Inger Johansson, Steinar Lone, Philippe Loubière, Bruno Mazzoni și Eva Ruth Wemme. În ceea ce privește invitații speciali, Eli Bădică, Marius Chivu, Dan Doboș, Jovi Ene, Cosmin Perța, Nagayo Taniguchi, Iulian Tănase și alții vor fi prezenți la diferite evenimente.

Ca și anul trecut, publicul va putea urmări diverse dezbateri, întâlniri și ateliere în casele festivalului, cum ar fi Casa Fantasy, Casa FILIT, Casa Copilăriei, vizita expozițiile festivalului din diferite muzee ieșene, dar și din alte locații, cunoaște scriitorii și traducătorii preferați.

Toamna aceasta se anunță a fi plină de culoare și de evenimente literare la care vă îndemn să participați. Mă găsiți la festival pe toată durata acestuia, urmând să vă anunț unde și când merg pe Instagram, poate ne intersectăm și împărtășim impresii. Până atunci, la ce evenimente FILIT vreți să participați?

Recenzie literară: Spune-mi ceva despre Cuba de Jesús Díaz (2002)

Stalin Martinez este un ghinionist: pe parcursul romanului Spune-mi ceva despre Cuba pierde multe lucruri, oameni, dar și șansa la o viață așa cum și-a dorit-o în tinerețe. Recenzia completă a romanului semnat de Jesús Díaz o puteți urmări mai jos:

Recenzie literară: Dragonul Maiestății Sale (Temeraire #1) de Naomi Novik (2006)

Will Lawrence, căpitan în Marina Regală, capturează un vas francez la bordul căruia descoperă un ou de dragon, cadou trimis de către Curtea Chineză marelui Napoleon. Înainte de a ajunge pe uscat, din ou eclozează un dragon ce-l alege pe Will drept îngrijitorul său, cei doi fiind legați pe veci unul de celălalt. Relația dintre oameni și dragoni este importantă pentru armată, astfel încât orice exemplar reprezintă un atu, iar Armata Regală îi folosește în luptele duse cu inamicii - armata lui Bonaparte. Odată intrat în rândul Aviatorilor, a celora ce „manevrează” dragonii, Lawrence se distanțează de viața de marinar, iar toată atenția sa este îndreptată spre Temeraire, dragonul care l-a ales.

Dragonul Maiestății Sale este o carte despre prietenie, înfățișând o lume în care oamenii câștigă războaie alături de dragoni, unde aceste creaturi fac parte dintr-o societate aleasă, unde curajul, prietenia, devotamentul și sacrificiul sunt cuvinte ce desemnează relația dintre Aviatori și dragoni.

Temeraire este un exemplar rar, pentru care învățătura valorează mult. Relația acestuia cu Will este una puternică, de prietenie și respect reciproc, lucru ce se observă din evenimentele ce au loc în carte. Mi-a inspirat un pic relația lui Toothless cu Hiccup, deși cei doi dragoni, respectiv cei doi oameni, nu prea seamănă între ei, punctul de legătură fiind modul în care se tratează unul pe celălalt.

Ce am învățat din Dragonul Maiestății Sale, sau mai bine zis, mi s-a confirmat, este faptul că indiferent de împrejurări, peste tot oamenii sunt la fel: unii prietenoși, alți puși pe ceartă; unii dornici să te ajute, alții să calce peste tine pentru a ajunge undeva. În esență, specia umană este stabilă în ceea ce privește tipologiile de oameni, fie că este vorba despre trecut, prezent sau viitor.

Cu toate acestea, deși eram foarte încântată să citesc volumul, mi-a fost greu să-l termin. În carte se întâmplă lucruri, se întâlnesc oameni, duc o conversație, luptă, dansează, dar toate aceste lucruri sunt relatate într-un mod plictisitor. Nici ficțiunea istorică - participarea dragonilor în războiul dintre englezi și francezi de la începutul anilor 1800 - nu a făcut lectura mai palpitantă. Nu am reușit să fiu cuprinsă de atmosferă, fie că era vorba despre un eveniment amuzant, o luptă sau o scenă emoționantă. 

Pentru mine, Dragonul Maiestății Sale a fost o dezamăgire, pentru că mi-a surâs subiectul, dar stilul autoarei nu m-a impresionat, lectura m-a plictisit, iar Temeraire este o serie pe care nu o voi citi în continuare.

Recenzie literară: Iar dimineața vor veni rușii de Iulian Ciocan (2015)

Marcel Pulbere, proaspăt absolvent al facultății de filologie din Brașov, se întoarce acasă, la Chișinău, în dezolantul an 1995. Aici îl așteaptă totul și nimic: părinții, care au îmbătrânit peste noapte și care au nevoie de ajutorul băiatului; Blina, un prieten ce-i sugerează să plece din nou; orașul, plin de oameni, dar lipsit de oportunități și visul tânărului de a publica un roman, vis ce-l va duce pe căi necunoscute.

Nicanor Turturică este un profesor de limba latină ce predă la o universitate din Chișinău. La frumoasa vârstă de 60 de ani, Turturică are o amantă, un apartament, un loc de muncă stabil, o profesie ce-i place. Dar totul se schimbă atunci când pe 26 iunie 2020 Transnistria invadează Republica Moldova, iar viața profesorului de latină devine un șir de evenimente nefaste.

Iar dimineața vor veni rușii de Iulian Ciocan este un roman despre care aș putea spune că s-a citit singur. M-a surprins plăcut faptul că pe tot parcursul cărții apăreau locuri și descrieri care-mi sunt familiare. Cartierul în care locuiește Marcel Pulbere este cartierul în care am copilărit, în anii 90, iar descrierea oamenilor, a evenimentelor și a situațiilor ce tot apar este fidelă amintirilor pe care le am din copilărie legate de Chișinău.

Deși acțiunea este pe alocuri fragmentată, este ușor de urmărit, datorită a două fire narative principale, fiecare fiind conturat de portretele oamenilor ce participă în acțiune. O secretară superbă, amanta unui șef anost; o bufetieră ce și-a ratat tinerețea și încearcă să o reînvie; o tânără d la țară, care speră la bărbatul potrivit; un pensionar ce nu se dezlipește de sticlă. Toți acești oameni, care au o poveste mică de zis, ca apoi să dispară, îmi sunt cunoscuți. Poate nu atât de detaliat, dar știu cu siguranță că am trecut cândva pe stradă pe lângă ei, în Chișinăul de ieri și de azi.

Iar dimineața vor veni rușii este un roman-amintire, unde ficțiunea se îmbină frumos cu realitatea, iar simțul umorului pe care-l are naratorul, atunci când îmbracă vocea personajelor, este irezistibil. M-am amuzat și întristat deopotrivă urmărind viața unor personaje; mi-am amintit anumite evenimente sau locuri din copilărie; am rămas pe gânduri când am ajuns la final, unul de tipul „Străinului” lui Albert Camus.

Romanul lui Iulian Ciocan este o imagine fidelă a Basarabiei de ieri și de azi, a regimului politic, a vieții și a visurilor oamenilor de rând, ce par a fi mereu aceleași, mereu imposibil de îndeplinit. Iar dimineața vor veni rușii se citește repde, dând impresia unui roman ușor, însă fiecare capitol te pune pe gânduri.

Acestea fiind spuse, vreau să vă anunț că volumul de față urmează să fie ascuns undeva în Iași, cu ocazia FILIT. Vă invit la #bookhuntFILIT, iar cel/cea care gâsește acest volum, poate veni cu el la festival, unde va avea ocazia să îl cunoască pe autor și să primească un autograf. Vă spun zilele acestea mai multe despre FILIT în sine, până atunci, haideți pe Facebook și/sau Instagram ca să aflați indiciile, iar dacă sunteți curioși de ce cărți mai pot fi găsite în cadrul bookhuntului, vă las linkul cu lista bloggerilor ce participă la acest eveniment.