Un artist al lumii trecătoare de Kazuo Ishiguro a fost un roman ca un portret: pe o pânză mare a unui popor au început să apară culori, evenimente și emoții, toate rotindu-se în jurul ființei umane, a imaginii în societate și a unui subiect crunt: războiul.
Matsuji Ono este un pictor apreciat înainte de intrarea Japoniei în Cel De-al Doilea Război Mondial, însă o dată cu terminarea conflictului, se trezește în mijlocul unui pustiu: dintr-un motiv pe care încearcă să-l înțeleagă pe parcursul romanului, toți prietenii săi rup orice relație cu el. Cu toate acestea, Ono are multe gânduri bune de transmis și multe adevăruri de ascuns...
Evelyn Hugo, o vedetă a cinemaului din anii 50-80 ai secolului trecut, duce o viață izolată. Deși toată presa își are ațintită atenția asupra acestei femei, Evelyn o ignoră și alege să nu creeze nicio legătură cu oamenii din afară. Până în clipa în care decide să-și spună povestea vieții și să dezlege misterul din spatele celor șapte căsătorii pe care le-a avut de-a lungul timpului.
Monique Grant este o jurnalistă mediocră, cu o carieră care se îndreaptă spre nicăieri și cu o viață personală inexistentă. După un eșec major, femeia este surprinsă de vestea că marea Evelyn Hugo vrea ca ea, Monique, să-i ia un interviu.
Legătura dintre cele două este una bizară, iar calea care o duce pe una spre cealaltă - foarte întortocheată. Recenzia mea pentru romanul The Seven Husbands of Evelyn Hugo/ Cei șapte soți a lui Evelyn Hugo de Taylor Jenkins Reid o găsiți mai jos :)
Luna aceasta am început-o cu restanțele din luna aprilie; v-am mai spus în bilanțul anterior că în mai am avut un reading slump destul de serios, de aceea, nu am mai apucat să citesc mai mult din cele două cărți pe care le voi menționa mai jos.
Prima carte începută în aprilie și terminată abia în iunie este Ceva în apă de Catherine Steadman. Este considerată a fi cartea verii (cel puțin, e cartea verii ce vine de la editura Nemira) și se axează pe povestea unui cuplu, care merg în luna de miere în Bora Bora și acolo găsesc ceva în apă, acest ceva punându-le la încercare nu doar relația, ci și viziunea asupra lumii și valorile morale.
I-am făcut o recenzie pe blog unde puteți citi ce impresii mi-a creat această carte și care aspecte au fost mai evidente.
Căderea uriașilor de Ken Follett. Romanul acesta l-am citit foarte încet, pe de o parte, datorită reading slumpului, pe de altă parte, pentru că este o cărămidă de carte și este scris într-un stil destul de greoi. Căderea uriașilor este primul volum din Trilogia Secolului și înfățișează perioada Primului Război Mondial, cum a izbucnit acesta, cum s-a desfășurat și cu ce s-a terminat. Această relatare are loc prin intermediul a mai multor personaje, de origine diferită: englezi, germani, ruși, americani, ruși americanizați, făcând parte din pături sociale diferite, arătând atât perspectiva nobililor și a celora aflați la conducere, dar și a oamenilor din pătura de mijloc, muncitori și croitorese, indivizi cu o moralitate bine pusă la punct sau lichele. Romanul urmărește soarta acestor personaje și a familiilor lor în contextul conflictului principal, războiul, dar și a conflictelor de interese, ambiții, orgolii, dragoste și ură. Căderea uriașilor este un roman care nu merge citit reprede, dar care prin complexitatea sa oferă diferite perspective asupra societății vremii și a evenimentelor ce au avut loc. Nu știu dacă voi citi și celelalte două cărți, dar aceasta mi-a plăcut și multe dintre personaje au fost interesante.
Comoara din insulă de Robert Louis Stevenson este un volum pe care l-am ales datorită provocării literare despre care v-am vorbit aici. Vedeți în articol despre ce exact este vorba.
În Comoara din insulă, un adolescent se trezește cu un pirat la ușa casei sale; după câteva secrete împărtășite, omoruri meschine și comploturi eșuate, un grup de gentlemani se aventurează pe mare, în căutarea comorii ascunse de pirați pe o insulă. Este o carte-aventură, foarte captivantă, un clasic de care mi-a fost dor. Am avut cartea audio de aici, mi-a plăcut vocea naratoarei și vă recomand să vă uitați prin colecția lor, au destul de multe titluri clasice bune.
The Seven Husbands of Evelyn Hugo de Taylor Jenkins Reid este povestea vedetei de cinema ai anilor 50-80, Evelyn Hugo. Aceasta are o poveste a vieții interesantă, fiind căsătorită de șapte ori. Totuși, nimeni nu a reușit să afle adevărul din spatele acestor decizii până în clipa în care Evelyn, o doamnă în vârstă de 79 de ani, nu solicită să fie intervievată de Monique Grant, o jurnalistă puțin cunoscută.
Mi-a plăcut mult cartea pentru că lucrurile iau o întorsătură la care nu mă așteptam. Evelyn are o voce caldă, însă nu omite niciun detaliu important din viața ei, chiar dacă acesta nu o pune în cea mai bună lumină. Vă voi vorbi mai multe despre acest roman pe canal și voi lăsa linkul aici când voi posta recenzia.
The Eyes of a Blue Dog de Gabriel Garcia Marquez. Acest autor este unul dintre preferații mei din toate timpurile și mi s-a făcut dor să citesc ceva semnat de el. The Eyes of a Blue Dog este o serie de povestiri scurte, unde tema principală este moartea. Mi-a plăcut să regăsesc stilul inconfundabil a lui Marquez în aceste pagini, personajele rupte dintr-o altă lume și jocul etern al irealului în realitatea de zi cu zi.
Secretul unei nopți de vară de Lisa Kleypas este primul volum din seria Wallflowers și o urmărește pe Annabelle Peyton, o tânără frumoasă și inteligentă, dar fără zestre, în căutarea unui soț de viță nobilă. În vânătoarea ei însă, apare Simon Hunt, un bărbat din pătura mijlocie, care îi pune bețe-n roate.
Romanul acesta l-am citit pentru că mi-am propus să citesc în fiecare lună câte un titlu mai vechi din lista mea de to-read; s-a adeverit a fi un roman din categoria Historical Fiction și Romance, însă acest lucru nu m-a deranjat. Relațiile dintre personaje se construiesc credibil, e bine reprezentată Anglia anilor 1840, când Vechea Anglie începe să cedeze normelor Noii Anglii și felul în care societatea percepe aceste schimbări. Seria Wallflowers este compusă din cinci volume, fiecare urmărind soarta unei domnișoare necăsătorite din anturajul de prietene a lui Annabelle, așa că iau în considerare posibilitatea de a continua seria atunci când vreau să citesc ceva ușor, drăguț și nepretențios.
Stoner de John Williams era pe lista mea de to-read de foarte mult timp. Și pentru că în luna aceasta mi-a venit pofta de cărți clasice, am ales acest titlu. Mi-a plăcut povestea - viața unui om și toate lucrurile banale care se întâmplă în jur - chiar dacă acțiunea a fost destul de lentă.
Este o carte despre muncă, despre pasiune și despre eșecul ce nu lipsește din viața omului. Voi vorbi pe canal despre roman în curând și voi adăuga aici recenzia la timpul potrivit.
Am citit și un volum de poezii de Evgheni Evtușenko, citite de către autor. Simțeam nevoia să citesc poezie și mi-au plăcut. Nu se numără printre poeții mei preferați, dar are o voce foarte indignată și puternică în versurile sale și dacă asta căutați în poezie, vă recomand.
Se pare că iunie este luna nostalgiilor - pe lângă dorul de clasici, s-a adăugat și dorul de Haruki Murakami. Am citit Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj și dacă la început eram sceptică cu privire la subiect, spre final mi-a plăcut foarte mult acel sentiment de lipsă de finalitate a unei acțiuni.
Romanul urmărește viața lui Tsukuru Tazaki și povestea prieteniei lui cu patru colegi din liceu, despre care nu mai știe nimic și decide să reia legătura. Stilul lui Murakami s-a regăsit și în acest volum, chiar dacă nu au fost la fel de multe elemente de ireal.
Rămânem la scriitori japonezi și de data aceasta, am citit un roman semnat de Kazuo Ishiguro, Un artist al lumii trecătoare.
La fel ca Stoner, este un roman în care firul narativ aproape că nu se mișcă din loc, însă oferă o imagine de ansamblu asupra lumii din jur - Japonia anilor 40, imediat după război, atmosfera și gândurile oamenilor de rând cu privire la viața de zi cu zi și schimbările care au modelat națiunea. Kazuo Ishiguro are un stil de a scrie un pic mai greoi, însă merită să-l citiți.
Am citit și o povestire - Prima iubire de Ivan Turgheniev. Sunt familiarizată cu opera acestui scriitor, dar am vrut o lectură ușoară și scurtă și am ales acest volum de povestiri.
Am citit doar Prima iubire, unde este vorba despre un adolescent de 16 ani și o tânără de 21 de ani și dacă vreți să începeți să citiți literatura clasică rusă, vă recomand să începeți cu acest volum.
Un alt volum scurt pe care l-am citit luna aceasta este Cititorul de la 6:27 de Jean-Paul Didierlaurent, un volum destul de ciudățel. Este vorba despre un bărbat care muncește la o tipografie și tratează mașinăria de acolo ca pe o creatură vie. În fiecare dimineață, el merge cu transportul public și citește pagini răzlețe pe care le culege din acea mașinărie.
Prima jumătate mi-a plăcut, dar spre final mi s-a părut o carte nefinisată; nu se întâmplă nimic excepțional, personajul principal nu crește, bate pasul pe loc. Totuși, i-am dat 3 stele pentru idee și prima jumătate a cărțuliei.
Am citit și Evgheni Oneghin de Alexandr Pușkin. Este povestea vieții a lui Evgheni Oneghin și dragostea pe care i-o poartă Tatiana Larina, o tânără nobilă. Relația dintre cei doi este imposibilă, dar mi-a plăcut modul în care este reprezentată atmosfera și societatea din care cei doi fac parte.
Persuasiune de Jane Austen a fost un roman care m-a cam plictisit. Deși îmi era dor de niște clasici, stilul autoarei nu m-a convins.
În această lună, am reușit să abandonez o lectură de care mă țineam cu dinții - este vorba despre Cimitirul din Praga de Umberto Eco. Cu acest autor am o relație ciudată; fie-mi place o carte, fie nu. Am citit Pendului lui Foucault și mi-a plăcut nespus de mult; am citit Numele trandafirului și a fost o carte tare plictisitoare. În Cimitirul din Praga
este vorba despre un bărbat care-și dă seama că e posibil să fie cineva
care duce o viață dublă, însă nu-și amintește deloc momentele când se
schimbă dintr-o persoana în alta. Din fericire, are un jurnal unde scrie
despre aceste lucruri. Totuși, am abandonat lectura pentru că
majoritatea acțiunii este, de fapt, un monolog al personajului despre
anturajul său, despre iezuiți și masoni, conspirații, membri ai familiei
cel puțin abuzivi, evenimente istorice ascunse în spatele unor persoane
anonime. Cimitirul din Praga nu m-a captivat și am abandonat
lectura; nu avea sens să mă privez de plăcerea de a citi altceva din
cauza unei cărți care nu mă fascinează.
Acestea au fost lecturile lunii iunie. Voi ce ați mai citit?
În vara anului 1830, tânărul fiu de nobili Vladimir Petrovici descoperă prima iubire. Aceasta i se înfățișează în chipul Zinaidei Alexandrovna, fiica de 21 de ani a vecinilor. Deși știe că sentimentul său este unilateral, decide să devină un prieten bun pentru tânără.
Prima iubire de Ivan Turgheniev urmărește cum un sentiment apare, pentru prima dată, în sufletul unui tânăr și cum acesta îi influențează viața. Turgheniev are un stil foarte frumos de a scrie și vă recomand să citiți această povestire.
Cel de-al treilea volum din trilogia Winternight de Katherine Arden, The Winter of The Witch, începe sumbru, chiar din momentul în care se termină volumul precedent, The Girl in The Tower: Moscova arde, în jur domnește haosul, iar Vasya se trezește în mijlocul atenției. Un dușman mai vechi este din nou în libertate, stârnind haos în jur; Morozko este undeva departe, încătușat, și trebuie salvat; Solovey dispare, familia ei se află în pericol, iar lumea - cea văzută și nevăzută - riscă să se prăbușească. În The Winter of The Witch, Vasya trebuie să facă față schimbărilor care depind doar de ea, să plece într-o călătorie care s-ar putea să fie fatală și să încerce să repare tot răul făcut de anumite forțe.
Cel de-al doilea volum din trilogia Winternight, The Girl in The Tower de Katherine Arden o urmărește pe Vasya din clipa în care fata ia o decizie importantă la finalul primei cărți, The Bear and the Nightingale (Ursul și privighetoarea). Tânăra are de ales între a se întoarce la viața ei de înainte și între a-și urma propriul drum, o alegere deloc simplă, dar pe care Vasya o tratează cu toată seriozitatea.
Fata din turn este o carte magică și dacă sunteți pasionați de magie, folclor și personaje complexe, v-o recomand cu mare drag. Vă las mai jos recenzia:
Romanul Ceva în apă de Catherine Steadman este un thriller și mi s-a făcut dor de o lectură care să mă captiveze și să mă țină în priză, de aceea am decis să-l citesc.
Erin și Mark fac parte din clasa de mijloc și locuiesc în Londra, Erin
este realizatoare de filme documentare, Mark este un investitor
bancar cu o viață profesională de succes. Cei doi merg în luna de miere în Bora Bora și găsesc ceva în apă. Acest ceva urmează să le schimbe viața pentru totdeauna și le pune la încercare nu doar relația, ci și valorile morale și viziunea asupra lumii.
Narațiunea are loc din perspectiva lui Erin pe tot parcursul romanului, ceea ce nu oferă prea multe detalii obiective legate de celelalte personaje din jur. Tot ce se întâmplă în viața lui Erin este narat ca un raport, cu unde a
fost, ce a făcut și Erin mai are tendința de a
descrie cu lux de amănunte unele lucruri care pot fi lăsate în aer.
În ceea ce privește personajele: nu am putut să o plac pe Erin. Ea este cea care ne spune ce se întâmplă și tot ea este cea care ne informează în legătură cum este un personaj sau altul. La un moment dat Erin are de-a face cu manipularea informației. Fiind realizatoare de filme, colaborând cu oameni din diferite categorii, Erin ar trebui să știe mai bine despre importanța informației și cum ajunge aceasta să circule, dar reușește de fiecare dată să facă alegerea greșită. Și ce e mai deranjant, este faptul că face aceeași greșeală de mai multe ori, dar nu învață nimic din urmările deciziilor sale.
Erin afirmă pe tot parcursul romanului că-l iubește pe Mark și că ar face orice pentru el, însă atunci când are loc un eveniment foarte important pentru ei, despre care ea află prima, decide să nu-i spună nimic.
Mark, pe de altă parte, este un personaj unidimensional, despre care aflăm doar de la Erin și care pare a fi un om de succes, un bărbat foarte chipeș, carismatic și un iubit foarte pasional. Dincolo de această descriere, nu știm ce gândește personajul sau care este motivația din spatele acțiunilor sale.
Personajele secundare apar sporadic, sunt câteva care mi s-au părut interesante, cu o poveste bună în spatele lor, dar prea puțin dezvoltată. La un moment dat, între două personaje se leagă o relație de prietenie și încredere foarte strânsă, o relație care apare de nicăieri și nu are nicio logică, dar aceasta este dezvoltată în așa fel, încât să se plieze de minune pe firul narativ. Un alt personaj este transformat, de către autoare, în cu totul altceva, după ce o bună parte din narațiune este construit într-un fel și îi sunt atribuite anumite trăsături.
Au fost și câteva detalii foarte nerealiste legate de luna de miere a celor doi, detalii care nu m-au deranjat foarte mult, dar care au scăzut din credibilitatea acțiunii. Nu mi-a plăcut deloc deznodământul, pentru că multe evenimente nu sunt credibile, unele personaje își schimbă brusc personalitatea, fără niciun motiv logic, iar Erin nu evoluează deloc pe parcursul romanului. Rămâne a fi aceeași femeie naivă, care ia niște decizii cel puțin negândite și care insistă să informeze cititorul cât de mult îl iubește pe soțul său, însă acțiunile ei spun cu totul altceva.
Per total, Ceva în apă a avut o premisă bună, o poveste care a fost interesantă o vreme, însă cu o protagonistă foarte antipatică și imatură, a cărei acțiuni au fost negândite, pripite sau periculoase în condițiile în care nu ar fi trebuit să fie deloc așa.
Dacă vă plac thrillerele și premisa acestei cărți este interesantă pentru voi, iar personajele imature nu vă deranjează, puteți să-i dați o șansă.
