Clasicii ruși au un loc aparte în inima mea. În vara în care am dat bacul și urma să dau admiterea, clasicii ruși au fost cei care mi-au ținut companie: Dostoievski și Gogol au fost cei mai buni prieteni ai mei. Îi citeam la umbra perilor pe care i-a plantat bunicul meu, mulți ani în urmă, bucurându-mă de cântecul greierilor și a vrăbiilor.
Vara aceasta, șase ani mai târziu, pare să semene cu cea din 2013: sunt la începutul unei etape noi în viața mea, mă bucur de o vacanță lungă, de care nu știu dacă voi mai avea parte în viitor, savurând clasici ruși.
Un erou al timpului nostru de Mikhail Lermontov este un volum care face parte din programa școlară în Rusia. Nu știu cum îl văd elevii de acolo, probabil cu aceeași ură pentru caracterizarea personajului sau fișa de analiză a temelor de care am dat dovadă (mulți dintre noi) la Ion sau Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
Cu toate acestea, lăsând la o parte elevii ruși, cartea aceasta este pur și simplu minunată: atmosfera, natura înconjurătoare, povestea și nu în ultimul rând, frământările interioare ale protagonistului m-au făcut să-mi amintesc despre cât de mult apreciez clasicii ruși și de ce.
Dacă v-am făcut curioasă, vă las mai jos recenzia :) Voi ce mai citiți vara aceasta?
Pe la începutul lunii, Ruxandra de la @4fara15, una dintre booktuberițele mele preferate, a provocat comunitatea să... citească literatură română în cadrul #romanianreadathon :)
Am tot văzut pe conturi de Instagram sau pe Booktube maratonuri de lectură, dar de obicei, se bazează pe citirea a unui număr de cărți sau pagini într-un anumit interval de timp. Maratonuri de lectură tematice am văzut multe la booktuberii din străinătate, cum a fost cel din mai - când comunitatea din străinătate a citit cărți semnate de/cu personaje de origine asiatică. Din punctul meu de vedere, astfel de maratonuri de lectură sunt un lucru pozitiv, pentru că prin intermediul lor descoperi autori noi sau cărți pe care în alte condiții nu le-ai alege.
Să mă întorc la maratonul nostru, autohton :) Ruxandra a avut o idee bună și a propus să citim cinci cărți, fiecare făcând parte dintr-o anumită categorie. Eu am citit doar patru, din simplul motiv că nu sunt foarte motivată în perioada asta să citesc nonficțiune.
Pentru prima cerință, un clasic al literaturii române, am citit Maidanul cu dragoste de G. M. Zamfirescu. Mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam - o poveste despre viața unei mahalale, o comunitate pestriță, unde în fiecare zi izbucnește un scandal sau pleacă o bârfă din casă-n casă. Zamfirescu creează niște personaje ușor de urmărit, reprezentative pentru vremea lor și pentru statutul social pe care-l au. Cu siguranță voi mai citi cărți semnate de autor.
Pentru cea de-a doua cerință, un volum de poezii, l-am descoperit pe Octavian Goga. E o carte pe care am găsit-o în biblioteca bunicii mele și a fost o adevărată plăcere să citesc poezii despre viața la țară din alte vremuri, sufletul românului plecat de acasă, societatea în vremuri tulburi la început de secol. Totul acompaniat de cele câteva ploi de vară care s-au dezlănțuit asupra casei bunicii. Recomand volumul acesta cu mare drag - este plin de melancolie, dor, patriotism și speranța unui viitor mai bun.
O carte scrisă de un autor contemporan - la această cerință l-am citit pe Lucian Dan Teodorovici cu a lui Celelalte povești de dragoste. Aveam cartea în bibliotecă de ceva timp și maratonul a fost impulsul potrivit pentru a o lectura. Nu pot să zic că mi-a plăcut foarte mult - acțiunea e cam fragmentată, sărind din prezent - unde naratorul are probleme conjugale și încearcă să le rezolve sau să treacă peste ele - în trecut, în amintirile naratorului și diferite evenimente aparent neînsemnate, dar cu un mare impact emoțional asupra naratorului, dar și a cititorului. Aceste întoarceri în trecut mi-au plăcut cel mai mult, datorită personajelor multiple, cu o lume interioară bogată și foarte variată. Partea cu prezentul mi s-a părut seacă și nu am putut să empatizez cu protagonistul.
Pentru provocarea o carte scrisă de o femeie, am început cu Cartea Mironei de Cella Serghi - a cărei Pânză de păianjen mi-a plăcut foarte mult. Cartea Mironei a început în forță, cu atmosfera pe care doar Cella Serghi știe să o creeze, amintirile unor vremuri pe care eu nu le-am trăit și personaje de care te atașezi cu ușurință. Pe parcurs însă, acțiunea a început să stagneze, povestea a început să mă plictisească, semănând mai mult cu o serie de povestiri scurte. Am abandonat lectura, pentru moment.
Apoi, am decis să citesc o altă carte, Fecioarele despletite de Hortensia Papadat-Bengescu. Am citit Concert de muzică de Bach și nu mi-a plăcut deloc, de aceea eram puțin sceptică atunci când am început lectura acestui volum. Care, apropo, mi-a plăcut și mai puțin decât celălalt. Nu reușesc să mă regăsesc în stilul scriitoarei, nu mi-au plăcut personajele, acțiunea parcă-parcă avea o direcție în care se deplasa, dar tot interveneau replici sau gânduri ale personajelor care încetineau totul. Hortensia Papadat-Bengescu nu mă inspiră și nu mă impresionează, scriitura ei îmi este străină iar personajele - lipsite de orice culoare; nu m-am atașat de niciunul.
Și, cum spuneam mai sus, nu am citit o a cincea carte - un volum de nonficțiune, deși aveam de gând să o fac. Cu toate acestea, cred că pentru mine, maratonul acesta de lectură, #romanianreadathon, a fost un succes - am citit cărți pe care le-aș fi amânat mult și bine. Am descoperit un poet minunat, am citit o carte pe care o aveam în bibliotecă de ceva timp, l-am citit pe Zamfirescu, am redescoperit stilul Cellei Serghi și m-am convins, din nou, că Hortensia Papadat-Bengescu nu este o autoare pe gustul meu.
Deși maratonul se desfășoară pe tot parcursul lunii iulie, eu l-am încheiat mai devreme. Dacă vreți să urmăriți cum se desfășoară acesta în continuare, urmăriți hashtagul #romanianreadathon pe rețelele de socializare și - de ce nu? - contribuiți și voi :) Nu are nimic dacă reușiți să citiți doar un volum, important este să ne uităm un pic și „în curtea noastră” și să-i citim pe ai noștri.
Mulțumiri Ruxandrei pentru idee și dacă participați în maraton/ați participat, ce titluri ați ales? Care v-au impresionat? Care v-au dezamăgit?
Tsukuru Tazaki, un personaj atât de tipic pentru Murakami, e un om pe care-l urmărești cu o ușoară milă. Deși este un adult, viața lui stă pe loc din cauza unui eveniment major din tinerețe peste care nu a reușit încă, să treacă. În liceu, a făcut parte dintr-o gașcă foarte unită, însă o dată cu plecarea lui la universitate, ceva s-a schimbat brusc, el a fost marginalizat și într-un final, niciunul dintre prietenii săi nu a mai vrut să-i vorbească.
Motivul, necunoscut până în prezent, îi influențează viața lui Tsukuru și abia când o întâlnește pe Sara decide să deslușească misterul care-l macină de atâta timp.
Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj de Haruki Murakami este un roman lejer, numai bun de luat în vacanță. Cu o ușoară tentă de roman detectiv, peripețiile lui Tsukuru devin o aventură pe care o urmărești cu interes, fără însă a pierde din vedere cum adevărul ce iese la suprafață îl motivează pe Tazaki să accepte realitatea în forma ei curentă.
Într-o lume în care William Stoner ar fi trebuit să devină agricultor, acesta a descoperit literatura și a dedicat ei toată viața sa, devenind profesor universitar. Cu toate acestea, viața într-un mediu academic s-a adeverit a fi alta, diferită față de cea pe care o cunoaște majoritatea oamenilor care trec pragul unei instituții de învățământ superior.
Stoner de John Williams este un roman despre un șoarece de bibliotecă ce descoperă târziu pasiunile sale, dar li se dedică trup și suflet, chiar dacă asta înseamnă să se îndepărteze de oamenii ce-l înconjoară.
Un artist al lumii trecătoare de Kazuo Ishiguro a fost un roman ca un portret: pe o pânză mare a unui popor au început să apară culori, evenimente și emoții, toate rotindu-se în jurul ființei umane, a imaginii în societate și a unui subiect crunt: războiul.
Matsuji Ono este un pictor apreciat înainte de intrarea Japoniei în Cel De-al Doilea Război Mondial, însă o dată cu terminarea conflictului, se trezește în mijlocul unui pustiu: dintr-un motiv pe care încearcă să-l înțeleagă pe parcursul romanului, toți prietenii săi rup orice relație cu el. Cu toate acestea, Ono are multe gânduri bune de transmis și multe adevăruri de ascuns...
Evelyn Hugo, o vedetă a cinemaului din anii 50-80 ai secolului trecut, duce o viață izolată. Deși toată presa își are ațintită atenția asupra acestei femei, Evelyn o ignoră și alege să nu creeze nicio legătură cu oamenii din afară. Până în clipa în care decide să-și spună povestea vieții și să dezlege misterul din spatele celor șapte căsătorii pe care le-a avut de-a lungul timpului.
Monique Grant este o jurnalistă mediocră, cu o carieră care se îndreaptă spre nicăieri și cu o viață personală inexistentă. După un eșec major, femeia este surprinsă de vestea că marea Evelyn Hugo vrea ca ea, Monique, să-i ia un interviu.
Legătura dintre cele două este una bizară, iar calea care o duce pe una spre cealaltă - foarte întortocheată. Recenzia mea pentru romanul The Seven Husbands of Evelyn Hugo/ Cei șapte soți a lui Evelyn Hugo de Taylor Jenkins Reid o găsiți mai jos :)
Luna aceasta am început-o cu restanțele din luna aprilie; v-am mai spus în bilanțul anterior că în mai am avut un reading slump destul de serios, de aceea, nu am mai apucat să citesc mai mult din cele două cărți pe care le voi menționa mai jos.
Prima carte începută în aprilie și terminată abia în iunie este Ceva în apă de Catherine Steadman. Este considerată a fi cartea verii (cel puțin, e cartea verii ce vine de la editura Nemira) și se axează pe povestea unui cuplu, care merg în luna de miere în Bora Bora și acolo găsesc ceva în apă, acest ceva punându-le la încercare nu doar relația, ci și viziunea asupra lumii și valorile morale.
I-am făcut o recenzie pe blog unde puteți citi ce impresii mi-a creat această carte și care aspecte au fost mai evidente.
Căderea uriașilor de Ken Follett. Romanul acesta l-am citit foarte încet, pe de o parte, datorită reading slumpului, pe de altă parte, pentru că este o cărămidă de carte și este scris într-un stil destul de greoi. Căderea uriașilor este primul volum din Trilogia Secolului și înfățișează perioada Primului Război Mondial, cum a izbucnit acesta, cum s-a desfășurat și cu ce s-a terminat. Această relatare are loc prin intermediul a mai multor personaje, de origine diferită: englezi, germani, ruși, americani, ruși americanizați, făcând parte din pături sociale diferite, arătând atât perspectiva nobililor și a celora aflați la conducere, dar și a oamenilor din pătura de mijloc, muncitori și croitorese, indivizi cu o moralitate bine pusă la punct sau lichele. Romanul urmărește soarta acestor personaje și a familiilor lor în contextul conflictului principal, războiul, dar și a conflictelor de interese, ambiții, orgolii, dragoste și ură. Căderea uriașilor este un roman care nu merge citit reprede, dar care prin complexitatea sa oferă diferite perspective asupra societății vremii și a evenimentelor ce au avut loc. Nu știu dacă voi citi și celelalte două cărți, dar aceasta mi-a plăcut și multe dintre personaje au fost interesante.
Comoara din insulă de Robert Louis Stevenson este un volum pe care l-am ales datorită provocării literare despre care v-am vorbit aici. Vedeți în articol despre ce exact este vorba.
În Comoara din insulă, un adolescent se trezește cu un pirat la ușa casei sale; după câteva secrete împărtășite, omoruri meschine și comploturi eșuate, un grup de gentlemani se aventurează pe mare, în căutarea comorii ascunse de pirați pe o insulă. Este o carte-aventură, foarte captivantă, un clasic de care mi-a fost dor. Am avut cartea audio de aici, mi-a plăcut vocea naratoarei și vă recomand să vă uitați prin colecția lor, au destul de multe titluri clasice bune.
The Seven Husbands of Evelyn Hugo de Taylor Jenkins Reid este povestea vedetei de cinema ai anilor 50-80, Evelyn Hugo. Aceasta are o poveste a vieții interesantă, fiind căsătorită de șapte ori. Totuși, nimeni nu a reușit să afle adevărul din spatele acestor decizii până în clipa în care Evelyn, o doamnă în vârstă de 79 de ani, nu solicită să fie intervievată de Monique Grant, o jurnalistă puțin cunoscută.
Mi-a plăcut mult cartea pentru că lucrurile iau o întorsătură la care nu mă așteptam. Evelyn are o voce caldă, însă nu omite niciun detaliu important din viața ei, chiar dacă acesta nu o pune în cea mai bună lumină. Vă voi vorbi mai multe despre acest roman pe canal și voi lăsa linkul aici când voi posta recenzia.
The Eyes of a Blue Dog de Gabriel Garcia Marquez. Acest autor este unul dintre preferații mei din toate timpurile și mi s-a făcut dor să citesc ceva semnat de el. The Eyes of a Blue Dog este o serie de povestiri scurte, unde tema principală este moartea. Mi-a plăcut să regăsesc stilul inconfundabil a lui Marquez în aceste pagini, personajele rupte dintr-o altă lume și jocul etern al irealului în realitatea de zi cu zi.
Secretul unei nopți de vară de Lisa Kleypas este primul volum din seria Wallflowers și o urmărește pe Annabelle Peyton, o tânără frumoasă și inteligentă, dar fără zestre, în căutarea unui soț de viță nobilă. În vânătoarea ei însă, apare Simon Hunt, un bărbat din pătura mijlocie, care îi pune bețe-n roate.
Romanul acesta l-am citit pentru că mi-am propus să citesc în fiecare lună câte un titlu mai vechi din lista mea de to-read; s-a adeverit a fi un roman din categoria Historical Fiction și Romance, însă acest lucru nu m-a deranjat. Relațiile dintre personaje se construiesc credibil, e bine reprezentată Anglia anilor 1840, când Vechea Anglie începe să cedeze normelor Noii Anglii și felul în care societatea percepe aceste schimbări. Seria Wallflowers este compusă din cinci volume, fiecare urmărind soarta unei domnișoare necăsătorite din anturajul de prietene a lui Annabelle, așa că iau în considerare posibilitatea de a continua seria atunci când vreau să citesc ceva ușor, drăguț și nepretențios.
Stoner de John Williams era pe lista mea de to-read de foarte mult timp. Și pentru că în luna aceasta mi-a venit pofta de cărți clasice, am ales acest titlu. Mi-a plăcut povestea - viața unui om și toate lucrurile banale care se întâmplă în jur - chiar dacă acțiunea a fost destul de lentă.
Este o carte despre muncă, despre pasiune și despre eșecul ce nu lipsește din viața omului. Voi vorbi pe canal despre roman în curând și voi adăuga aici recenzia la timpul potrivit.
Am citit și un volum de poezii de Evgheni Evtușenko, citite de către autor. Simțeam nevoia să citesc poezie și mi-au plăcut. Nu se numără printre poeții mei preferați, dar are o voce foarte indignată și puternică în versurile sale și dacă asta căutați în poezie, vă recomand.
Se pare că iunie este luna nostalgiilor - pe lângă dorul de clasici, s-a adăugat și dorul de Haruki Murakami. Am citit Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj și dacă la început eram sceptică cu privire la subiect, spre final mi-a plăcut foarte mult acel sentiment de lipsă de finalitate a unei acțiuni.
Romanul urmărește viața lui Tsukuru Tazaki și povestea prieteniei lui cu patru colegi din liceu, despre care nu mai știe nimic și decide să reia legătura. Stilul lui Murakami s-a regăsit și în acest volum, chiar dacă nu au fost la fel de multe elemente de ireal.
Rămânem la scriitori japonezi și de data aceasta, am citit un roman semnat de Kazuo Ishiguro, Un artist al lumii trecătoare.
La fel ca Stoner, este un roman în care firul narativ aproape că nu se mișcă din loc, însă oferă o imagine de ansamblu asupra lumii din jur - Japonia anilor 40, imediat după război, atmosfera și gândurile oamenilor de rând cu privire la viața de zi cu zi și schimbările care au modelat națiunea. Kazuo Ishiguro are un stil de a scrie un pic mai greoi, însă merită să-l citiți.
Am citit și o povestire - Prima iubire de Ivan Turgheniev. Sunt familiarizată cu opera acestui scriitor, dar am vrut o lectură ușoară și scurtă și am ales acest volum de povestiri.
Am citit doar Prima iubire, unde este vorba despre un adolescent de 16 ani și o tânără de 21 de ani și dacă vreți să începeți să citiți literatura clasică rusă, vă recomand să începeți cu acest volum.
Un alt volum scurt pe care l-am citit luna aceasta este Cititorul de la 6:27 de Jean-Paul Didierlaurent, un volum destul de ciudățel. Este vorba despre un bărbat care muncește la o tipografie și tratează mașinăria de acolo ca pe o creatură vie. În fiecare dimineață, el merge cu transportul public și citește pagini răzlețe pe care le culege din acea mașinărie.
Prima jumătate mi-a plăcut, dar spre final mi s-a părut o carte nefinisată; nu se întâmplă nimic excepțional, personajul principal nu crește, bate pasul pe loc. Totuși, i-am dat 3 stele pentru idee și prima jumătate a cărțuliei.
Am citit și Evgheni Oneghin de Alexandr Pușkin. Este povestea vieții a lui Evgheni Oneghin și dragostea pe care i-o poartă Tatiana Larina, o tânără nobilă. Relația dintre cei doi este imposibilă, dar mi-a plăcut modul în care este reprezentată atmosfera și societatea din care cei doi fac parte.
Persuasiune de Jane Austen a fost un roman care m-a cam plictisit. Deși îmi era dor de niște clasici, stilul autoarei nu m-a convins.
În această lună, am reușit să abandonez o lectură de care mă țineam cu dinții - este vorba despre Cimitirul din Praga de Umberto Eco. Cu acest autor am o relație ciudată; fie-mi place o carte, fie nu. Am citit Pendului lui Foucault și mi-a plăcut nespus de mult; am citit Numele trandafirului și a fost o carte tare plictisitoare. În Cimitirul din Praga
este vorba despre un bărbat care-și dă seama că e posibil să fie cineva
care duce o viață dublă, însă nu-și amintește deloc momentele când se
schimbă dintr-o persoana în alta. Din fericire, are un jurnal unde scrie
despre aceste lucruri. Totuși, am abandonat lectura pentru că
majoritatea acțiunii este, de fapt, un monolog al personajului despre
anturajul său, despre iezuiți și masoni, conspirații, membri ai familiei
cel puțin abuzivi, evenimente istorice ascunse în spatele unor persoane
anonime. Cimitirul din Praga nu m-a captivat și am abandonat
lectura; nu avea sens să mă privez de plăcerea de a citi altceva din
cauza unei cărți care nu mă fascinează.
Acestea au fost lecturile lunii iunie. Voi ce ați mai citit?
