Salutare și bine v-am regăsit în ultima lună a acestei toamne! Sper că schimbarea orei nu v-a afectat prea mult și că vă bucurați de lecturi interesante.
În octombrie am citit destul de variat și per total, sunt mulțumită de ce cărți au ajuns să-mi bucure atenția.
Voi începe în ordine cronologică, prima carte terminată în octombrie fiind La paradisul femeilor de Emile Zola. Un roman clasic pe care mă bucur că l-am descoperit mai bine mai târziu decât niciodată. Relatează povestea unei tinere din provincie care vine la Paris să-și caute un rost în viață, ajungând să fie vânzătoare în scandalosul magazin La paradisul femeilor. Impresiile mele despre carte le găsiți mai sus.
Seduce Me at Sunrise de Lisa Kleypas urmărește povestea amoroasă a uneia dintre surorile Hathaways. De data aceasta, este vorba despre sora fragilă, pe care toți o consideră mult prea slabă și o femeie ce nu are cum să își trăiască viața așa cum pot ceilalți. Ei bine, fata demonstrează altceva...
Tempt Me at Twilight este cartea surorii mijlocii din familia Hathaway, care-și dorește un mariaj liniștit, alături de un om potolit, care nu iese în evidență. Dar soarta îi pregătește alt fel de uniune. Din nou, Lisa Kleypas atrage cititorul prin intermediul unor personaje plăcute, ușor clișeice, dar pe care le urmărești cu interes.
Married By Morning este povestea de dragoste a singurului bărbat din familia Hathaway și e una dintre cărțile ce mi-a plăcut mai mult decât restul, datorită felului în care personajul principal este construit pe parcursul celorlalte romane, ca să-l descoperi în totalitate în acest volum. Nici aleasa inimii lui nu este mai puțin atrăgătoare, ca personaj, nu neapărat ca aspect fizic.
Love in the Afternoon este volumul ce încheie povestea celor din clanul Hathaway, axându-se pe relația amoroasă a mezinei. Acest roman e ceva mai serios, aducând în discuție PTSD-ul și modul în care acesta (ar fi fost) este perceput în societatea victoriană.
Regele Ugu de Adam Stower este o carte pentru copii tare simpatică, tratând subiecte precum prietenia și aventura, foarte frumos exemplificate. Personajele sunt drăguțe, atmosfera una de poveste și te transpune în totalitate în acea stare de spirit pe care o aveai când erai mic și te aventurai în cine știe ce peripeție alături de prietenii tăi.
Tot în octombrie am terminat de citit o non ficțiune, Sensul iubirii: Revoluția științifică a relațiilor de dragoste semnată de Dr. Sue Johnson. Mai multe detalii legate de această lectură găsiți în articolul dedicat volumului.
Cititorul de Bernhard Schlink este un volum ce face parte din categoria cărților pe care, oarecum, regret că nu le-am descoperit mai devreme. În același timp, mă gândesc că poate la o altă vârstă aș fi văzut diferit atât povestea, cât și motivațiile personajelor.
Vechiul oraș imperial de Yasunari Kawabata a fost un roman scurt, dar cald, unde accentul a fost pus mai mult pe oraș în sine: tradiții, modul în care curge timpul peste acest loc, istoria într-o permanentă mișcare, impactul evenimentelor din secolul trecut asupra populației locale.
Pasageri. Antologia de proză scurtă a Școlii de vară Gheorghe Crăciun este un volum pe care l-am primit de la prietenii de la editura Paralela 45. Unele dintre povestiri mi-au plăcut, pe altele nu am reușit să le descifrez, dar mi-a plăcut aerul de exercițiu care planează asupra fiecărui fragment lecturat.
Poartă-ți plugul peste oasele morților de Olga Tokarczuk a fost o carte pe care am citit-o cu sufletul la gură. Foarte atmosferică, plină de mister, perfectă pentru serile reci de toamnă.
Și, ca să închei acest bilanț întârziat pe o notă optimistă, am abandonat un roman în octombrie.
Regatul sufletelor de Rena Barron este un volum pe care l-am câștigat la un concurs semnat de Cărți cu Colți (organizează des concursuri tare faine pe contul ei de Instagram, vă recomand să o urmăriți) și m-am bucurat, pentru că aveam cartea pusă pe lista de To-Read pe Goodreads.
Vreo 70 de pagini lecturate și am luat decizia să nu mă mai torturez. Povestea nu m-a prins deloc, deși premisa era promițătoare. Mult prea multe lucruri se întâmplau și nu se întâmplau - povestea nu se mișca dintr-un punct mort, dar tot ce înseamnă construcția lumii, felurile de magie, clanurile, viața de la palat, toate mi-au făcut impresia că au fost prezentate cititorului mult prea devreme, mult prea repede, acaparând tot acel spațiu destinat dezvoltării protagonistei. Nu regret că am abandonat o lectură ce nu mă încânta, regret faptul că am avut alte așteptări.
Acestea fiind spuse, cum a fost luna voastră în materie de lecturi? Ce cărți au rămas cu voi, zile întregi după ce le-ați terminat, ce cărți ați abandonat, ce lecturi ați mai descoperit?
Salutare și bine v-am găsit în a zecea lună a anului! Sper că acest anotimp vă bucură la fel cum mă bucură pe mine, pentru că toamna e una dintre cele mai frumoase perioade. E anotimpul care mă inspiră să citesc mai mult, iar anul acesta simt cum clasicii pun stăpânire (din nou) pe mintea mea.
Septembrie a fost o lună bogată în lecturi, dar cum a fost și o lună a începuturilor pentru mine personal, au mai intervenit și niște schimbări în biblioteca pe care o dețin.
Am început luna cu lectura aceasta - Dumnezeu s-a născut în exil de Vintilă Horia. Este jurnalul lui Ovidiu la Tomis, iar pentru mine subiectul a avut un interes major, datorită faptului că acum un an m-am mutat în Constanța și tot ce ține de istoria acestui loc mă fascinează. Impresiile mele despre volum le găsiți în recenzia de mai sus.
Destrămare de Sorin Delaskela a fost un volum ce te pune pe gânduri, prezentându-ți viziunea unui bărbat despre viața sa, despre cum se simte prins în vârsta pe care o are și posibilitățile pe care le vede deja limitate. Destrămare e o carte ce te face să te transpui în pielea naratorului, să-i vezi clar perspectiva.
Vârsta inocenței de Edith Wharton este primul clasic pe care „l-am dat gata” toamna aceasta. Nu e prima mea întâlnire cu autoarea, dar mi-a fost dor de stilul ei, de personajele sensibile și iraționale în raționamentul lor, atât de dornice să trăiască, să simtă, dar și atât de limitate de normele vremii.
Printre lecturile serioase merge și un roman de dragoste, iar felul în care scrie Lisa Kleypas m-a cucerit de la seria Wallflowers, așa că am început seria The Hathaways. Acțiunea are loc prin 1850, în prim plan apărând familia Hathaway, formată din patru surori și un frate. Rămași orfani, cei cinci se trezesc cu o avee și un titlu, însă în familia lor atât de diferită și de „anormală”, lucrurile devin din ce în ce mai dificile. Mine Till Midnight se axează pe povestea surorii mai mari, Amilia, care își ia rolul de mamă și jură că restul vieții se va ocupa doar de frații ei... asta până când în peisaj apare Cam Rohan. Mine Till Midnight este o lectură ușoară, previzibilă pe alocuri, dar antrenantă și cu personaje bine conturate.
Gallywix: Trade Secrets of a Trade Prince de Gavin Jurgens a fost o povestire scurtă, dar foarte antrenantă și amuzantă, prezentând povestea unui personaj important din universul World of Warcraft. Regele goblinilor, Gallywix, își povestește viața și drumul spre ascensiune, într-o manieră foarte amuzantă și care te ține în priză pe tot parcursul lecturii.
Toamna clasică a continuat cu un volum destul de scandalos pentru vremea în care a apărut, Bonjour tristesse de Francoise Sagan. Urmărește viața unei tinere rămasă orfană de mamă, care se înțelege foarte bine cu tatăl ei, până în momentul în care acesta se amorezează de o bună prietenă a mamei răposate. Bonjour tristesse nu e un roman lung, dar perspectiva unei adolescente este bine prezentată.
A Thousand Years of War: The Story of Alleria & Turalyon de Robert Brooks este un alt volum din universul WoW, care prezintă povestea a două personaje majore, Alleria și Turalyon. Deși nu m-au interesat aceste două personaje în mod special pe parcursul jocului, mi-a plăcut să aflu câte ceva despre rostul lor și impactul pe care l-au avut în anumite situații.
În The Tomb of Sargeras de Robert Brooks, accentul se pune pe dorința lui Gul`dan de a deschide un portal pentru Burning Legion în mormântul lui Sargeras și încercarea lui Khadgar cu Maiev Shadowsong de a-l opri pe Gul`dan. Din nou, acest volum prezintă o parte din evenimentele ce întregesc povestea unui expansion din cadrul universului WoW.
Pe drum de Jack Kerouac este ultimul clasic pe care l-am terminat în septembrie, aducând în atenția cititorului mentalitatea generației Beat din America anilor 50 din secolul trecut. Nu e neapărat o carte ce să-ți ofere teme de gândire, dar te imersează în totalitate în acțiune.
Și pentru că spuneam mai sus despre niște schimbări, în septembrie am decis să abandonez niște cărți pe care ori le-am lăsat la o parte de prea mult timp, ori m-am plictisit de acestea, ori pur și simplu nu am putut să le continui.
Salt to the Sea/ O mare de lacrimi de Ruta Sepetys este un volum pe care l-am avut de ceva timp pe listă, iar când l-am început, am rămas dezamăgită. Relatează povestea a patru copii/adolescenți în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, personaje care se află de ambele părți ale baricadei, fiecare cu propria poveste. Romanul are tendința să adune aceste personaje la un loc, dar pe mine felul în care e scrisă cartea m-a făcut să avansez foarte încet, până când am decis să abandonez lectura. Fiecare capitol se axează pe un anumit personaj, dar acestea sunt atât de scurte, încât abia începe să se întâmple ceva și autoarea sare la alt capitol, la alt personaj. Acest tip de scriere nu e pe placul meu, pentru că pur și simplu nu am avut timp să mă atașez de vreun personaj sau să înețeleg pe deplin încotro se îndreaptă mintea acestora. Nu cred că am ajuns la jumătatea cărții, dar cert este că noi două nu ne-am potrivit.
Sea People: The Puzzle of Polynesia de Christina Thompson este o non ficțiune foarte interesantă, bine scrisă, se vede clar că autoarea s-a documentat foarte mult. Am început să citesc cartea când mă interesa subiectul (am făcut ceva cercetări pentru romanul meu ce urmează să apară în viitorul apropiat), dar după ce am făcut rost de anumite informații, mi-am pierdut avântul. Nu văd abandonarea acestei cărți ca pe o nereușită, ci ca o sursă de informație ce mi-a servit acolo unde aveam nevoie de aceasta.
O carte abandonată din toată inima a fost Lăptarul de Anna Burns. Recunosc, habar nu aveam despre ce urmează să fie cartea, dar am tot văzut-o lăudată și iubită de oameni a căror părere despre anumite lecturi o respect. Lăptarul însă a fost o lectură chinuitoare și foarte frustrantă pentru mine. Naratoarea, o adolescentă după care începe să umble un bărbat cu mult mai în vârstă, poreclit „Lăptarul”, este un personaj extrem de antipatic. Vorbește mult și pe lângă subiect, niciodată nu pare să ajungă la a spune povestea pe care are de gând să o relateze. Cartea e scrisă sub forma unor paragrafe interminabile, foarte lălită, fără sens, în opinia mea. Rareori citesc romane care să mă frustreze, dar acesta a făcut parte din listă (alături de Micul prieten a Donnei Tartt). Desigur, fiecare carte își are cititorii, dar pentru mine, Lăptarul a fost o alegere nepotrivită.
Acestea sunt lecturile lunii septembrie. Voi ce mai citiți?
Din punct de vedere a lecturilor, a fost o lună tare ciudată: în prima jumătate, deși am început mai multe cărți greluțe, pe care le aveam pe lista mea de foarte mult timp, nu am reușit să citesc prea mult din ce mi-am propus. În schimb, am început un roman de dragoste și după am ținut-o numai în acest gen literar până pe la mijlocul lunii. Dar să vă spun despre lecturile mele în ordine cronologică:
Cum să furi o inimă cu un sărut de L. J. Shen: un fel de Frumoasa și Bestia a zilelor noastre. Ea, fiica unui mafiot italian. El, un senator pus pe făcut curățenie în oraș. Deși ea este „vândută” de către familia sa pentru a-i fi soție și-l urăște de moarte, pe parcursul cărții lucrurile între cei doi se schimbă. Romanul are destule porțiuni clișeice, dar a fost o lectură ușoară. Autoarea poate crea personaje destul de complexe și aș mai citi cărți semnate de L. J. Shen.
S-a întâmplat într-o toamnă, Diavolul în iarnă, Scandal în primăvară, Un bărbat îndrăgostit de Lisa Kleypas: sunt 4 cărți din seria Wallflowers. Primul volum din serie, Secretul unei nopți de vară, l-am citit în iunie și mi-a plăcut, iar în ianuarie, după volumul semnat de L. J. Shen, mi s-a deschis pofta pentru romanele de dragoste. Seria Wallflowers urmărește destinul a patru fete numai bune de măritat din Anglia victoriană. Fiecare volum urmărește o altă fată și cum aceasta îl cunoaște pe bărbatul predestinat. Seria este una amuzantă, ușor de urmărit și o recomand dacă sunteți în căutarea unei lecturi nepretențioase.
Sala de bal de Anna Hope: un roman dureros, un roman plin de lirism, de adevăruri crude despre viață, de sentimentul de deznădejde. Urmărește viața la un azil pentru sărmani și oameni bolnavi mintal la începutul secolului trecut prin ochii a trei personaje: Ella Fay, o tânără internată de curând, John Mulligan, un irlandez ce e de ceva timp pacient în spital și doctorul Fuller, pasionat de muzică și eugenetică.
Am vorbit mai multe despre carte pe canal; dacă v-a plăcut Zbor deasupra unui cuib de cuci, cred că e cartea potrivită pentru voi.
Sorcery of Thorns de Margaret Rogerson: un YA Fantasy ce urmărește o fată deosebită, Elizabeth Scrivener, care a crescut într-o bibliotecă fermecată. Cărțile din biblioteci sunt niște entități aparte, arma potrivită în mâinile potrivite - dacă intră în posesia vrăjitorilor (care le pot citi și le pot folosi deseori în scopuri nu tocmai nobile). Se întâmplă ceva, cărțile o iau razna, iar Elizabeth este prinsă într-un război despre care nu știe nimic alături de unul dintre cei mai temuți vrăjitori, Nathaniel Thorn și ajutorul acestuia, Silas.
Deși mi-a plăcut lumea pe care a construit-o autoarea și acțiunea, partea de relații între personaje mi s-a părut slăbuță, iar pe alocuri forțată. Mi-a plăcut mai mult volumul de debut a lui Margaret Rogerson.
Pe pământ suntem strălucitori o clipă de Ocean Vuong: una dintre cele mai așteptate cărți ale anului, pentru mine. Romanul este scris sub forma unui set de scrisori, unde protagonistul se confesează mamei sale incapabile să citească.
Am avut anumite dubii cât citeam cartea; unele pasaje mi s-au părut pur și simplu excepționale, altele - seci, dar la finalul zilei, Pe pământ suntem strălucitori o clipă a fost o lectură plină de poezie, trăire și mi-a oferit multe subiecte de gândire.
The Darkest Part of the Forest de Holly Black: seria Făpturile Văzduhului, care este una dintre cele mai populare YA Fantasy în momentul de față, m-a inspirat să citesc și alte lucrări mai vechi de-ale autoarei.
Romanul de față urmărește o comunitate dintr-un oraș mic, unde în pădure este un sicriu de sticlă, în care doarme o făptură a văzduhului - fae - de ani buni. Hazel și Ben, doi frați care în copilărie vânau tot felul de creaturi prin pădure, sunt îndrăgostiți de băiatul din sicriu de când se țin minte, însă acesta dispare într-o bună zi. Cam în aceeași perioadă, lucruri deloc bune se întâmplă oamenilor din oraș, iar frații sunt dispuși să descopere ce forță stă în spatele tuturor relelor și a dispariției băiatului din sicriul de sticlă.
A fost o carte ușor de urmărit, cu o lume fantastică, bine construită și o recomand fanilor autoarei.
Ultima carte a lunii și prima carte de 5 stele pe acest an este Grădina de sticlă de Tatiana Țîbuleac. După ce am citit Vara în care mama a avut ochii verzi, mi-am dat seama că am nevoie de scriitura autoarei în viața mea; scrie dur, scrie sincer, scrie într-un fel aparte.
În romanul de față, cititorul urmărește copilăria unei fetițe, Lastocika, o orfană adoptată de o rusoaică în Chișinăul anilor 80 din secolul trecut. Alături de femeia care a adoptat-o, Lastocika strânge sticle și învață limba rusă, cunoaște firea omului și trăiește evenimentele bulversante ale vremii. Mi-a plăcut nespus de mult volumul: aerul de melancolie, recunoașterea locurilor din Chișinău pe care le-am prins și eu, structura societății din acea perioadă.
Acestea au fost cărțile lunii ianuarie. Voi ce ați reușit să citiți? Ce v-a plăcut?
