Bilanț literar: Aprilie 2019

Salutare!

Sper că ați avut o vacanță pe măsură și v-ați bucurat de vreme frumoasă alături de familie și prieteni. Aprilie a fost o lună plină de călătorii și cum am luat vacanță, m-am bucurat de timpul petrecut cu cei dragi și nu prea am avut chef de citit. Totuși, în prima jumătate a lunii am citit destul de mult și am descoperit o trilogie superbă, care a ajuns direct în topul cărților mele preferate din toate timpurile. Dar să le iau pe rând.

Voi începe cu volumele pe care le-am abandonat, The Forsyte Saga de J. Galsworthy și Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate de Max Blecher.

Primul volum din seria Forsyte l-am abandonat după vreo 20-30 de pagini, pentru că m-a plictisit teribil. Nu am reușit să mă conectez la acțiune și să urmăresc ce zic personajele, stilul autorului mi s-a părut greoi.
După experiența FILIT, mi-am dorit foarte mult să-l citesc pe Max Blecher. Am început cartea prin ianuarie, dar nu prea mergea lectura, așa că am lăsat-o pentru altă dată. Când am revenit la volum, nimic nu s-a schimbat: stilul nu mă încântă, poveste începuse să mă plictisească, am ales să abandonez lectura de-a binelea. Poate mă voi întoarce cândva la acest autor, dar nu în viitorul apropiat.

Și acum să vă povestesc despre ce cărți am citit în aprilie. Am terminat Casa de la marginea nopții de Catherine Banner, pe care am început-o în martie. Relatează povestea unui doctor care ajunge pe o insulă la începutul secolului trecut și încearcă să se familiarizeze cu locul și să creeze conexiuni cu oamenii.

Narațiunea urmărește viața doctorului, a familiei acestuia și evenimentele istorice care se petrec în Italia secolului trecut. Mi-a plăcut mult, e o carte care te implică emoțional în tot ceea ce se petrece și care îți oferă mai multe perspective asupra unui eveniment.

Am citit cel de-al doilea volum din trilogia Caraval, Legendary de Stephanie Garber. În acesta, narațiunea are loc din perspectiva surorii mai mici, Tella, care trebuie să plătească o datorie unui prieten care a ajutat-o foarte mult. În Legendary, tânăra participă la o nouă ediție a jocului, însă de data aceasta, miza este mult mai mare. Romanul lui Stephanie Garber este la fel de spectaculos ca și primul volum, atmosfera magică persistă și aici, iar personajele secundare din Caraval încep să prindă contur. Abia aștept să apară cea de-a treia carte.

Următorul volum pe care l-am citit  este Insuportabila ușurătate a ființei de Milan Kundera. Este o carte pe care voiam să o citesc de foarte mult timp și deși mi-a plăcut, nu pot să spun că se numără printre cele mai memorabile cărți.

Am citit romanul pe la începutul lunii și relatează povestea unui cuplu și ciudățeniile soțului și a soției. Ce mi-a plăcut foarte mult a fost limbajul și cu siguranță voi mai citi ceva semnat de acest autor.
Deși mi-am propus să mă abțin, am citit cel de-al doilea volum din seria Făpturile văzduhului - Regele malefic de Holly Black. Cel de-al treilea volum apare abia în noiembrie și știam că odată ce termin de citit această carte, voi rămâne cu numeroase întrebări legate de personaje.

Holly Black are un stil de a te arunca în mijlocul evenimentelor în ultimile 50 de pagini, iar apoi te lasă cu senzația că ai fost păcălit și cu dorința de a afla ce se mai întâmplă. Acest lucru l-am observat, pentru prima dată, în Prințul nemilos, iar schema a fost repetată și în cel de-al doilea volum din serie. Urmează să fac o recenzie pe canal pentru Regele malefic, așa că fiți aproape :)

Nu știu cum am reușit, dar în acastă primăvară m-am lăsat atrasă de genul YA Fantasy și de trilogii, iar cea despre care vă povestesc acum este, din fericire, terminată. Este vorba dspre Winternight Trilogy de Katherine Arden, compusă din volumele The Bear and The Nightingale (tradusă la noi ca Ursul și privighetoarea), The Girl in The Tower și The Winter of The Witch. Am citit cele trei cărți în decurs de o săptămână și jumătate, am fost absorbită în totalitate de universul cărților și de personaje.

În principiu, primul volum poate fi citit ca o carte de sine stătătoare, pentru că are o finalitate. Însă dacă sunteți interesați de soarta protagonistei pe termen lung, celelalte două cărți urmăresc călătoria ei, căutarea și descoperirea sinelui. Pe principiul „încă un capitol și mă culc”, am stat până noaptea târziu să citesc, într-atât eram absorbită de fiecare volum, lucru pe care nu l-am mai făcut de ani buni.

Trilogia Winternight urmărește copilăria, adolescența și maturizarea Vasyei, o fată dintr-un sat din nordul Rusiei, care posedă niște puteri pe care le folosește fără să-și dea seama. Tânăra este singura care poate vedea spiritele din jur, iar oamenii din sat o consideră o vrăjitoare. Deși inițial puterile ei nu deranjează pe nimeni, apariția unui nou preot în sat și schimbările pe care acesta le aduce declanșează o serie de evenimente care duc spre apariția unei entități mitice, menite să distrugă omenirea, iar Vasya se trezește prinsă în lupta dintre două lumi.

Universul creat de Katherine Arden este plin de simboluri și credințe slavice, dar mai ales, de elemente din folclor și personaje din poveștile populare rusești, ingenios (re)interpretate și imposibil de trecut cu vederea. Cărțile Winternight sunt fascinante, personajele - bine realizate și capabile să trezească empatia sau ura, dar și alte sentimente - decorul este pur și simplu fantastic. Vă voi povesti mai multe lucruri despre cele trei volume pe canal, dar pentru mine, această trilogie reprezintă descoperirea anului și se numără printre cărțile mele preferate din toate timpurile.

Acestea au fost lecturile mele din aprilie. Mai puține ca-n martie, ce-i drept, dar asta nu le taie din valoare. Mai, cel mai probabil, va fi o lună și mai săracă în lecturi, pentru că am multe lucruri de făcut legate de facultate, dar sunt curioasă ce descoperiri îmi va aduce.

Voi ce ați citit în aprilie? Ce cărți v-au plăcut? Ce volume nu prea?

Recenzie literară: Imortaliștii de Chloe Benjamin (2018)

Ce ai face dacă ai afla data exactă a morții tale? Ai lăsa timpul să meargă în ritmul său? Ai renunța la visele tale? Sau ai renunța la un loc de muncă ce nu-ți aduce nicio satisfacție și te-ai reprofila? Ai revizui toată viața ta și ai încerca să schimbi lucrurile?

Adevărul este că fiecare om ar reacționa diferit. Cineva ar alege să ignore informația; altcineva ar avea o criză existențială. Un om ar realiza că tot ceea ce face nu îl mulțumește, altul s-ar arunca în brațele viciilor și s-ar lăsa pradă disperării.

Într-o zi a anului 1969, cei patru copii din familia Gold își află data exactă a morții. Fiecare reacționează diferit: fata cea mai mare, Varya, alege să devină o cercetătoare. Daniel se dedică profesiei de medic militar. Simon fuge de acasă pentru a se simți liber. Klara, care de mică este pasionată de magie, își dedică viața spectacolului.

Imortaliștii de Chloe Benjamin este un roman care pivotează în jurul ideilor de viață și moarte, timp și spațiu, dar și iubire, familie și găsirea sinelui. Cei patru frați aleg căi diferite și reacționează în modul său la profeție, iar alegerile lor în duc la cele mai bizare circumstanțe. Recenzia completă o găsiți mai jos.

Recenzie literară: Legendary (Caraval, #2) de Stephanie Garber (2018)

Noaptea în care Scarlett câștigă jocul organizat de Legend este plină de veselie; toți participanții se distrează, dansează și se bucură de magia din jur, însă Tella, a cărei găsire a reprezentat cheia spre trofeu, este nefericită. Bea, dansează cu oricine și ajunge la un moment dat în brațele unui necunoscut, care-i pune-n palmă o monedă.

Tella are un secret bine păzit: un prieten, căruia i-a scris de nenumărate ori și i-a cerut să-i găsească mama în schimbul unui serviciu: numele adevărat a lui Legend. Dacă Scarlett refuză să vorbească despre mama lor, Tella are multe amintiri legate de acastă femeie și se învinuiește pentru faptul că aceasta a dispărut.

Donatella era pasionată de bijuteriile mamei sale și la un moment dat, găsește în cutia cu pietre prețioase un set de cărți de jucat și acestea se adveresc a fi foarte frumoase, magice și periculoase. Dintre toate, îi atrage atenția Aracle, cartea care-ți arată viitorul. Mama o găsește pe Tella cu cărțile în mâini și a doua zi dispare, iar fata rămâne doar cu Aracle, cu amintirile despre mama ei și cu inima frântă.

Deși Caraval se organizează o singură dată pe an, la scurt timp după încheierea acestuia Legend anunță că va mai ține un spectacol în Elantine, pentru a celebra ziua de naștere a reginei. Aici, Tella are ocazia să afle ceea ce-și dorește prietenul ei - numele lui Legend, însă acesta - prietenul - se adeverește a fi un personaj pe care îl cunoaște deja; un personaj foarte periculos.
În aceste împrejurări, tânăra află lucruri despre trecutul mamei sale, despre cărțile de joc ce țin în frâu Sorțile, puteri distrugătoare care tind să iasă din nou la suprafață. În același timp, trebuie să facă o alegere: să afle numele adevărat a lui Legend și astfel să își plătească datoria față de prietenul misterios sau să se asigure că acesta nu va afla care este identitatea magicianului, pentru a proteja omenirea. Deși alegerea pare a fi una simplă, la mijloc apare mama ei și toate secretele acestei femei, iar Tella nu poate să renunțe atunci când adevărul este atât de aproape.
Dacă în primul volum toată magia spectacolului se răsfrânge asupra lui Scarlett și jocul este unul aparent lipsit de pericole vitale, în Legendary jucătorii își dau seama că această ediție s-ar putea să fie mai aproape de realitate, iar evenimentele - palpabile.
Magia spectacolului, culorile și personajele din prima carte se regăsesc și în cel de-al doilea volum, însă totul este mai potențat, iar personajele suferă o transformare: Scarlett începe să ascundă lucruri față de Tella, Julian trece pe planul doi, Dante, un personaj aproape secundar din Caraval, începe să o urmărească pe Tella și să apară în cele mai ciudate momente. Protagonista, despre care cititorul nu află prea multe în primul volum, manifestă trăsături bine definite în Legendary. Nu pot să zic că ea mi-a plăcut mai mult ca Scarlett, însă a evoluat binișor, iar relațiile pe care le construiește cu cei din jur sunt credibile.
Mi-a plăcut acest volum, dar nu la fel de mult ca primul. Dacă în Caraval totul era lipsit de malițiozitate, în Legendary realitatea începe să se schimbe, spectacolul devine o luptă, iar soarta personajelor și implicit, a umanității, devine incertă. Totuși, antagoniștii din cel de-al doilea volum sunt bine reprezentați, mi-a plăcut modul în care arată unele dintre Sorți, puterea pe care o au și modul în care influențează realitatea.
Cel de-al treilea volum, Finale, urmează să apară pe 7 mai și abia aștept să aflu cum se termină povestea surorilor Dragna și a oamenilor care le sunt dragi.

Recenzie literară: The Travelling Cat Chronicles de Hiro Arikawa (2012)

Din când în când, simt nevoia să citesc o poveste în care naratorul este un personaj deosebit, preferabil să nu fie om. De data aceasta, am descoperit bijuteria de The Travelling Cat Chronicles de Hiro Arikawa, care urmărește viața unui motan care a crescut pe străzi. Acesta ajunge să fie adoptat de un om deosebit, Satoru, iar relația celor doi se dezvoltă într-o prietenie frumoasă și interesantă. Narațiunea este bine construită, iar atmosfera invită la visare. Recenzia completă o găsiți pe canalul meu :)

Recenzie literară: Prințul nemilos (Făpturile văzduhului, #1) de Holly Black (2018)

Dacă m-ar fi întrebat cineva acum doi ani ce părere am despre genul Young Adult, aș fi zis că nu una bună; aș fi strâmbat din nas. Asta arată cât de ignorantă eram în privința acestui gen, pentru că atunci când auzeam YA, mă gândeam automat la romanele de dragoste de la gheretele de ziare, dar cu adolescenți. Desigur, o bună parte din cărțile acestui gen sunt pline de relații siropoase, dar multe dintre ele tratează și alte subiecte. Iar dacă în toată treaba asta se amestecă și magia... ei bine, eu sunt dispusă să-i dau cărții o șansă.

Prințul nemilos de Holly Black, primul volum din seria Făpturile văzduhului, a ajuns la mine ceva mai târziu, după ce s-a liniștit toată lumea (asta pentru că a apărut volumul doi, hype-ul s-a mutat mai încolo :D) și am putut să-l citesc fără să văd coperta pe tot internetul. Cred că mi-a priit, pentru că habar nu aveam despre ce exact este cartea, dar m-a surprins într-un mod plăcut: povestea în sine, construcția personajelor, evenimentele și lumea în care are loc acțiunea.

Ați citit această carte? Vă tentează seria? Ce impresii aveți despre genul YA?

Recenzie literară: Caraval (Caraval, #1) de Stephanie Garber (2016)

Scarlett Dragna este o adolescentă care locuiește împreună cu sora ei mai mică și cu un tată despotic pe o insulă, unde familia Dragna se află la conducere. De mică, Scarlett a visat să participe la un spectacol organizat anual,Caraval, de un magician misterios, Legend, despre a cărui reprezentații dăinuie legende.

Tânăra a ajuns la vârsta majoratului, iar tatăl ei decide că e timpul să îi găsească un soț, în chipul unui conte, pe care Scarlett nu l-a văzut niciodată, dar care-i scrie scrisori foarte frumoase. Ea așteaptă cu nerăbdare ziua în care se va căsători și va părăsi insulele, pentru că de atunci de când a dispărut mama ei, șapte ani în urmă, tatăl a devenit un adevărat tiran, iar viața ei și a Donatellei - un calvar.

Deși i-a scris lui Legend în fiecare an, rugându-l să vină să dea o reprezentație pe insula lor, în anul respectiv Scarlett nu i-a mai scris, în schimb, la scurt timp după ce i-a fost stabilită data căsătoriei, fata primește o scrisoare din partea magicianului împreună cu trei invitații pentru a participa la Caravalul ce urmează să înceapă. Tânăra decide să nu se ducă, însă sora ei, Donatella, împreună cu un marinar, Julian, o răpesc pe Scarlett și o forțează să li se alăture. 

Atunci când se trezește, protagonista descoperă că se află pe o barcă, împreună cu Julian și se îndreaptă spre insula unde urmează să se desfășoare spectacolul. Deși inițial, cei doi trebuie să o întâlnească pe Donatella pe insulă, atunci când ajung pe uscat fata este de negăsit, iar magia la care a visat Scarlett de mică începe să se manifeste pe această insulă ciudată.

Seara se apropie, tânăra și marinarul găsesc drumul spre intrarea în lumea lui Legend, pe care Scarlett nu o înțelege și află că anul acesta, premiul cel mare poate fi câștigat doar dacă cei care participă la festival o găsesc pe... Tella. Astfel, chiar dacă inițal Scarlett s-a împotrivit acestei nebunii, dorindu-și să se căsătorească cât mai repede și să scape de sub influența tatălui său, acum tânăra trebuie să joace în faimosul Caraval,  pentru a o găsi și pentru a o salva pe sora ei mai mică.

Caraval de Stephanie Garber este o carte a cărei lectură m-a absorbit din primul paragraf. Nu știam la ce să mă aștept, pentru că nu am citit nimic despre volum înainte să-l deschid. Felul de a scrie a lui Stephanie Garber, plin de mertafore, comparații și elemente de magie m-au făcut să mă simt ca într-o poveste, conferind astfel oricărui lucru o culoare și o aură misterioasă.

Personajele sunt plăcute și puțin aiurite, cel puțin, în ceea ce o privește pe Scarlett. Este o tânără aparent cu picioarele pe pământ, însă uneori greșește în cele mai simple situații. O iubește nespus de mult pe Tella și este gata să se sacrifice pentru ea, însă are tendința să aibă încredere în oamenii nepotriviți și să urmărească o pistă falsă.

Cel mai mult însă mi-a plăcut festivalul în sine și regulile jocului, sacrficiile care trebuie făcute, indiciile bine plasate și ingenioase și decorul, unde realitatea se contopește cu magia, iar jucătorii sunt preveniți să nu fie înghițiți de joc.

Desigur, există și misterul lui Legend: un magician puternic, atrăgător și cu un trecut sumbru. Despre acesta, circulă nenumărate zvonuri, unele dintre ele fiind de-a dreptul înfricoșătoare, și, cumva, familia Dragna este implicată în una dintre cele mai urăte povești din viața magicianului.

Caraval nu este lipsită de magie și sacrificii făcute pentru cei dragi, dar și iubire. Pe parcursul celor cinci nopți ale spectacolului și implicit, a jocului, Scarlett ajunge să fie prinsă atât în căutarea surorii sale, dar și în marea de necunoscut în ceea ce-l privește pe Julian, care ajunge să îi fie alături în timpul jocului. Întrebările legate de acest tânăr sunt mai numeroase decât răspunsurile, iar Scarlett trebuie să decidă, o dată și pentru totdeauna, dacă poate avea încredere în acest străin sau nu.

Romanul semnat de Stephanie Garber este potrivit pentru cei care caută magia în cărți, sunt pasionați de lumi fantastice, jocuri fascinante și personaje care sunt gata să renunțe la tot pentru o cauză nobilă. Mi-a plăcut mult cartea și m-am bucurat când am aflat că este, de fapt, primul volum din trilogie, așă că m-am aventurat să citesc următorul volum, Legendary, despre care vă voi povesti cât de curând.

Ați citit Caraval? V-a plăcut?

Recenzie literară: Spune-mi dacă zâmbești de Eric Lindstrom (2015)

Atunci când am început să citesc acest roman, nu știam dacă-mi va fi pe plac protagonista. La prima vedere, Parker Grant e un pic cam prea sigură pe ea, având în vedere situația în care se află. Totuși, traumele nu întârzie să-i umbrească adolescența, iar existența unor oameni care o susțin din tot sufletul a fost un detaliu care a concretizat lumea în care trăiește Parker.

Spune-mi dacă zâmbești de Eric Lindstrom este o carte despre adolescenți, despre problemele specifice acestei perioade a vieții, dar și despre capacitatea de a depăși propriile limite și de a accepta oamenii așa cum sunt ei.

Ați citit cartea? Cum vi s-a părut?