Bilanț literar: Octombrie 2023

Salutare!

Deși în prima jumătate a lunii nu am citit deloc - de altfel, mă așteptam să fie o lună „moartă” în ceea ce privește cititul - în a doua jumătate mi s-a trezit apetitul, în special pentru fantasy, și am și reușit să termin niște cărți începute cu mult timp în urmă.

Am terminat, după multe luni, al doilea volum din seria Pământurile de Aur, Turnul Bufniței (traducere mot-a-mot) de Ulyana Cherkasova. Ce m-a bucurat e faptul că, deși volumul face parte dintr-o trilogie, nu suferă de second book syndrome - nu e de umplutură, deși se întâmplă lucruri ce, la prima vedere, nu sunt necesare poveștii, dar pe final realizezi cât de frumos aduce autoarea personajele acolo unde acestea trebuie să ajungă. Mi-a plăcut modul în care se conturează soarta fiecăruia - cum personajele pierd totul, trebuie să se ridice din cenușă, trebuie să se apere sau să fugă. Volumul acesta l-am parcurs foarte lent - uneori mă plictiseau descrierile, alteori - salturile de la perspectiva unui personaj la perspectiva altuia, în miezul acțiunii, iar asta a mai diminuat din plăcerea lecturii. Cu siguranță sunt curioasă de ultimul volum și de modul în care autoarea are de gând să încheie povestea.

Half a Soul de Olivia Atwater a fost un volum despre care am aflat uitându-mă pe feedul meu de GR (l-am văzut la un prieten - uite de asta îmi place, printre altele, platforma respectivă). 

E genul de poveste nepretențioasă, dar care te face să te simți bine - să ții cu personajele, să te bucuri pentru reușitele lor, să empatizezi cu suferințele prin care trec. Mi-a plăcut foarte mult cum a fost construită protagonista, dar și modul în care aceasta vede lumea.

Nu aș fi terminat de citit Hotel Magnifique de Emily J. Taylor dacă nu aș fi trecut pe varianta audio a cărții. Mi-a atras atenția premisa și faptul că volumul e comparat cu Caraval - o carte (și serie) ce mi-a plăcut în mod deosebit. Cu Hotel Magnifique nu a fost cazul - deși ideea e foarte bună, protagonista mi-a fost antipatică pe tot parcursul poveștii. Magia, intriga, descrierea hotelului, tot ce înseamnă suflet și destin uman - au fost eclipsate de cât de enervantă e Jani, cum calcă strâmb la fiecare pagină și cum nu gândește deloc. Cred cu tărie că povestea mi-ar fi plăcut de zeci de ori mai mult dacă nu ar fi fost Jani în peisaj.

Că tot am adus vorba despre Caraval, ultimul volum din seria spin off a autoarei, Once Upon A Broken Heart, a apărut luna asta și abia așteptam să aflu cum se încheie povestea Evei și a lui Jacks în A Curse For True Love. Din păcate, Stephanie Garber m-a dezamăgit cumplit cu această carte și încă mă întreb unde a dispărut fascinația, magia și construcția personajelor din volumele anterioare. Am spus mai multe aici.

Acestea au fost lecturile lunii octombrie. Voi ce ați mai citit?

Recenzie literară: A Curse for True Love (Once Upon a Broken Heart, #3) de Stephanie Garber (2023)

Voi începe această postare prin a spune că nu știu în ce măsură textul va fi o recenzie - o recenzie presupune, pe lângă prezentare succintă și aprecieri critice, un comentariu care nu se rezumă doar la punctele negative. Pentru mine, A Curse For True Love, volumul ce încheie trilogia Once Upon A Broken Heart de Stephanie Garber, este dezamăgirea anului și sunt sceptică de faptul că mai poate fi detronat până se termină 2023 de pe acest „piedestal”.

Sunt extraordinar de dezamăgită de felul în care autoarea și-a tratat propria poveste - autosabotaj? Dar de ce? Din ce motiv? Voi încerca să fiu cât mai coerentă, deși recunosc, când scriu acest articol, la o zi după ce am terminat cartea, încă sunt furioasă - și nu ar trebui să-mi pese atât de mult de o carte, dar totul în mine fierbe și nu se mai oprește.

PS: va fi cu spoilere, deci nu recomand să-mi citiți opinia dacă plănuiți să lecturați seria.

A Curse For True Love încheie povestea magică a Magnificului Nord, narațiunea concentrându-se, din ce se deduce din finalul The Ballad of Never After, pe felul în care se va finaliza relația între Evangeline și Jacks, cum Eva își va recăpăta amintirile, ce se va întâmpla cu regalitatea acestui tărâm magic.

La capitolul perspective, nu știu de ce a decis ca după două cărți în care urmărim povestea doar din perspectiva Evangelinei, să relateze evenimentele din trei perspective. Cea a lui Apollo, care ocupă aproximativ 40% din carte, a fost inutilă, a ocupat spațiu degeaba și nu știu ce a gândit autoarea când a vrut să ofere cititorului perspectiva lui Apollo, un personaj secundar în primele două cărți, care de la un prințișor râzgâiat și un bărbat asupra căruia se aruncă un blestem (dezlegat la finalul volumului doi) devine un psihopat obsedat de Eva, omorând în stânga și-n dreapta oameni doar pentru că și-au permis să se uite în direcția tinerei.

Cam 55% din poveste o vedem din perspectiva Evangelinei, care e o umbră tristă și fadă a protagonistei pe care am urmărit-o cu sufletul la gură în celelalte cărți. În A Curse for True Love, atunci când nu încearcă să-și recapete amintirile, Eva face numai prostii, nu gândește absolut deloc sau se află într-o încurcătură și trope-ul „domnița la ananghie” ajunge să fie principalul element din poveste.

Jacks, care e protagonistul acestei serii, un personaj pe care autoarea îl construiește pe parcursul a cinci volume (apare pentru prima dată în Legendary, definitivându-se și devenind un antagonist important în Finale), dar care are parte de 5% implicare în toată povestea. Când nu vine în ajutorul Evangelinei, Jacks e dat dispărut și e neclar ce face în acest timp, ce urmărește, de ce mai este în peisaj.

Autoarea creează un triunghi amoros de-a dreptul cretin: Eva e căsătorită cu Apollo, dar nu-l iubește, ci-l vrea pe Jacks. Apollo e obsedat de Eva și vrea să-l distrugă pe Jacks (dar eșuează lamentabil, cu toate resursele pe care le are la-ndemână). Jacks o salvează pe Eva, dar fuge de ea și are un comportament de-a dreptul bipolar.

Lăsând la o parte unidimensionalitatea personajelor principale, personajele secundare ce apar sunt aruncate la-ndemână. Personajele ce au avut un impact în evenimentele ce au avut loc în volumele precedente ori nu sunt menționate deloc, ori apar aici în treacăt, orice fir narativ care o leagă pe Eva de acestea (de exemplu, face niște promisiuni cuiva și încheie un pact cu altcineva în volumul doi) este lăsat în aer. În schimb, autoarea introduce un personaj ca antagonist undeva după jumătatea cărții, iar motivațiile acestuia sunt de toată jena. Să nu mai spun că Stephanie Garber construiește timp de două trilogii ideea de Soartă și de blestem care e aruncat asupra acestuia (sărutul lui Jacks e letal și Prințului Inimilor îi este predestinat să ucidă femeia pe care o iubește, LaLa aspiră la a fi împreună pentru totdeauna cu iubirea vieții ei, dar de fiecare dată se trezește singură în fața altarului), ca să arunce o bombă de toată jena cam în ultimile 20% din carte, privind originea Prințului Inimilor și a sarutului său otrăvitor.

A Curse for True Love e genul de carte ce trebuia să acopere toate aspectele importante din serie, să răspundă la întrebări importante, să lămurească anumite lucruri, să încheie cât de cât logic povestea Evangelinei. În schimb, autoarea a lăsat în aer o groază de aspecte importante - cum ar fi familia legendară Valor și ce au făcut membrii acesteia timp de mii de ani cât au fost închiși. Ce vor să facă odată eliberați, care e dinamica relațiilor dintre ei, ce impact are reapariția lor în Magnificul Nord - autoarea nu se obosește să ne spună. Familia Valor a fost un fir narativ important în cărțile anterioare, iar aici ei doar se ocupă de reconstruirea unei zone, ocazional intră în scenă să vorbească cu Apollo sau Evangeline, apar și dispar brusc, iar autoarea se axează mai mult pe ce gândește/crede Apollo, un prinț de care absolut nimănui nu îi pasă.

Cum are de gând Evangeline să rupă blestemul care-l acoperă pe Jacks? Cum reușesc cei doi să rămână împreună? Cum sunt distruse obiectele magice, care aduc doar suferință? La finalul cărții, am rămas cu mai multe întrebări decât răspunsuri, ceea ce e grav, având în vedere că ăsta e ultimul volum din trilogie.

Mai sunt multe aspecte de menționat - cum ar fi obiectele ce își schimbă proprietățile în funcție de cum e mai bine pentru a împinge acțiunea într-o anumită direcție, personaje plate care sunt degeaba, modificarea pe suta de metri a unor concepte pe care autoarea le explică și le conturează destul de complex pe parcursul primelor două cărți.

Seria asta ar fi trebuit să rămână duologie și autoarea să nu arunce la finalul The Ballad of Never After acel plot twist atât de prost executat în volumul de față. Am citit că Stephanie Garber a scris patru finaluri alternative pentru cartea asta, ultimul capitol adică, ceea ce înseamnă că un fan înrăit ar trebui să cumpere patru ediții ale aceleiași cărți pentru a afla tot ce a vrut să zică autoarea, ceea ce e o mișcare lipsită de respect față de fani, în opinia mea.

Nu înțeleg cum o carte cu atâtea lacune logice a ajuns, în forma respectivă, să fie publicată. Stephanie Garber e un autor deja consacrat, are o bază solidă în lumea YA Fantasy, are o echipă editorială - cum, din atâtea persoane, niciuna nu a semnalat golurile imense din acest final? elementele care se bat cap în cap cu tot ce ni s-a adus la cunoștință pe parcursul primelor două volume? „revelațiile” scoase cine știe de unde, trântite ca nuca de perete? 

Sunt extraordinar de dezamăgită de această carte și cu siguranță nu voi mai citi altceva scris de autoare. Forma în care a apărut acest volum este o nedreptate adusă universului poveștii și personajelor, o dizgrație pentru tot ce a construit Stephanie Garber în volumele anterioare.

Recenzie literară: The Ballad of Never After (Once Upon A Broken Heart, #2) de Stephanie Garber (2022)

The Ballad of Never After de Stephanie Garber este o carte magică, plină de surprize, mistere și ghicitori, căutarea adevărului și acceptarea faptului că schimbarea va veni, indiferent de cât de mult încerci să o întârzii.

Relațiile romantice în The Ballad of Never After sunt mai complicate ca niciodată, iar o parte dintre acestea se dezvoltă cu rapiditate, arătând adevărata natură a oamenilor și a Sorților. Dragostea este o emoție puternică, atot-curpinzătoare, care ghidează deseori acțiunile oamenilor, iar Stephanie Garber o pune în lumina reflectoarelor în cele mai fascinante moduri.

Recenzie literară: Once Upon a Broken Heart (Once Upon A Broken Heart, #1) de Stephanie Garber (2021)

Once Upon a Broken Heart de Stephanie Garber este un roman magic, acțiunea fiind una alertă și plină de mister. Autoarea reușește să împletească iscusit atât un fir narativ plin de ghicitori și miracole, cât și o poveste de dragoste schimbătoare, plină de elemente care te fac să te întrebi ce așteptări au personajele și ce le împinge spre anumite alegeri.

Evangeline Fox este o protagonistă simpatică: naivă și totodată sigură pe ea, altruistă și totuși pe alocuri egoistă, curioasă precum o vulpe, mereu dispusă să ofere o a doua șansă. Prințul Inimilor, Jacks, pe care cititorul îl întâlnește pentru prima dată în seria Caraval, e un personaj bine conturat - plin de mistere, mereu pus pe rele, cu planuri malefice sau doar menite să încurce și păcălească muritorii. Jacks e construit în așa fel încât e ușor să-ți dai seama că nu e o ființă umană, acest tip de construcție amintindu-mi de Morozko din Ursul și privighetoarea, un alt personaj care nu e om.

Recenzie literară: Finale (Caraval, #3) de Stephanie Garber (2019)

Cel de-al treilea volum din trilogia Caraval de Stephanie Garber urmărește viața a două surori, Scarlett și Tella. După evenimentele din Legendary, cele două se trezesc în situația în care așteaptă cu nerăbdare trezirea mamei lor, însă acest lucru mai înseamnă ceva: atunci când Paradise va deschide ochii, se vor trezi și Sorțile eliberate din cărți, iar urmările apariției lor sunt imprevizibile, dar cu siguranță sumbre.

Finale de Stephanie Garber este relatat din perspectiva celor două surori, pentru că în acest volum, fiecare are propriul drum de urmat. Tella încă este supărată pe Legend și nu-i poate ierta comportamentul; Jacks o hărțuiește, dar parcă acest lucru nu o mai deranjează. Nu în ultimul rând, devine martora unui eveniment traumatizant, iar de aici, Tella trebuie să decidă de partea cui este și în cine să aibă încredere. Scarlett decide că Julian s-a purtat necuviincios, iar pentru a-l pedepsi, reia legătura cu fostul său logodnic, lucru ce duce la o serie de evenimente menite să descopere adevărata ei moștenire și puterea pe care o are.

Cel de-al treilea volum din trilogie mi-a plăcut cel mai puțin, dar să încep cu punctele forte. Felul în care sunt reprezentate Sorțile este ingenios, iar puterile lor interesante. Universul în care are loc acțiunea este la fel de colorat, chiar dacă în această carte nu mai există ideea de carnaval, joc sau circ. Povestea Sorților și originea lor este descoperită pe parcurs, astfel încât persistă ideea de mister. Se menționează și apariția unor Obiecte și Locuri din cărțile de jucat, iar acestea sunt bine amplasate în narațiune și frumos descrise.

Dar să trec și la ce nu mi-a plăcut: partea romantică a cărții. Atât Scarlett, cât și Tella se trezesc într-un propriu triunghi amoros; Scarlett pentru că vrea să se răzbune pe Julian pentru inima ei frântă, Tella pentru că este „blestemată”. Cele două personaje, care mi-au plăcut în Caraval și Legendary, din femei cu o personalitate distinctă devin eroinele tipice din romanele de dragoste de duzină: nu știu pe care bărbat să-l aleagă, sunt mereu indecise, multe lucruri pe care le fac sau pe care le gândesc sunt legate de „ce va crede obiectul adorației mele”. Trăsăturile dominante pe care le-au avut în trecut - curajul, loialitatea, puterea d sacrificiu, încăpățânarea - trec pe planul doi. Atât Tella cât și Scarlett fac o multitudine de greșeli și iau decizii foarte proaste și negândite, doar pentru a-i demonstra unuia dintre bărbații de care sunt interesate că ele sunt capabile să se descurce singure. Acțiunea spune altceva, pentru că cele două de fiecare dată trebuie salvate de cineva din niște împrejrări în care surorile Dragna din celelalte două volume nu ar fi ajuns de bună voie.

Personajele masculine din acest volum își pierd din contur, mai puțin Legend și Jacks, care cumva se transformă într-o verisune a ciudată a lor. Cred că evoluția lui Legend mi-a plăcut cel mai puțin, pentru că misterul din jurul acestui personaj este potențat de cuvintele Tellei, nu de acțiunile bărbatului. Jacks dintr-o Soartă răutăcioasă devine un adolescent visul tuturor fetelor de 15 ani - crud, însă această trăsătură nu-l face un individ neplăcut, ci foarte cool.

Finalul m-a cam dezamăgit, mai ales că în urma punctului culminant rămân multe întrebări legate de anumite personaje și evenimente, care până atunci aveau un rol important, ca imediat după să dispară pur și simplu din peisaj. Totul se termină convenabil pentru anumite personaje, ceea ce mi s-a părut cam deplasat, având în vedere evoluția lor de-a lungul celor trei cărți.

Per total, Finale m-a dezamăgit în ceea ce privește personajele principale și relațiile lor, dar mi-a plăcut universul în care a avut loc acțiunea și Sorțile - la acest capitol, autoarea a menținut ritmul și atmosfera din cărțile precedente.

Dacă vă plac cărțile YA și vreți să citiți ceva antrenant, dar cu un subiect nepretențios, recomand seria Caraval.

Recenzie literară: Legendary (Caraval, #2) de Stephanie Garber (2018)

Noaptea în care Scarlett câștigă jocul organizat de Legend este plină de veselie; toți participanții se distrează, dansează și se bucură de magia din jur, însă Tella, a cărei găsire a reprezentat cheia spre trofeu, este nefericită. Bea, dansează cu oricine și ajunge la un moment dat în brațele unui necunoscut, care-i pune-n palmă o monedă.

Tella are un secret bine păzit: un prieten, căruia i-a scris de nenumărate ori și i-a cerut să-i găsească mama în schimbul unui serviciu: numele adevărat a lui Legend. Dacă Scarlett refuză să vorbească despre mama lor, Tella are multe amintiri legate de acastă femeie și se învinuiește pentru faptul că aceasta a dispărut.

Donatella era pasionată de bijuteriile mamei sale și la un moment dat, găsește în cutia cu pietre prețioase un set de cărți de jucat și acestea se adveresc a fi foarte frumoase, magice și periculoase. Dintre toate, îi atrage atenția Aracle, cartea care-ți arată viitorul. Mama o găsește pe Tella cu cărțile în mâini și a doua zi dispare, iar fata rămâne doar cu Aracle, cu amintirile despre mama ei și cu inima frântă.

Deși Caraval se organizează o singură dată pe an, la scurt timp după încheierea acestuia Legend anunță că va mai ține un spectacol în Elantine, pentru a celebra ziua de naștere a reginei. Aici, Tella are ocazia să afle ceea ce-și dorește prietenul ei - numele lui Legend, însă acesta - prietenul - se adeverește a fi un personaj pe care îl cunoaște deja; un personaj foarte periculos.
În aceste împrejurări, tânăra află lucruri despre trecutul mamei sale, despre cărțile de joc ce țin în frâu Sorțile, puteri distrugătoare care tind să iasă din nou la suprafață. În același timp, trebuie să facă o alegere: să afle numele adevărat a lui Legend și astfel să își plătească datoria față de prietenul misterios sau să se asigure că acesta nu va afla care este identitatea magicianului, pentru a proteja omenirea. Deși alegerea pare a fi una simplă, la mijloc apare mama ei și toate secretele acestei femei, iar Tella nu poate să renunțe atunci când adevărul este atât de aproape.
Dacă în primul volum toată magia spectacolului se răsfrânge asupra lui Scarlett și jocul este unul aparent lipsit de pericole vitale, în Legendary jucătorii își dau seama că această ediție s-ar putea să fie mai aproape de realitate, iar evenimentele - palpabile.
Magia spectacolului, culorile și personajele din prima carte se regăsesc și în cel de-al doilea volum, însă totul este mai potențat, iar personajele suferă o transformare: Scarlett începe să ascundă lucruri față de Tella, Julian trece pe planul doi, Dante, un personaj aproape secundar din Caraval, începe să o urmărească pe Tella și să apară în cele mai ciudate momente. Protagonista, despre care cititorul nu află prea multe în primul volum, manifestă trăsături bine definite în Legendary. Nu pot să zic că ea mi-a plăcut mai mult ca Scarlett, însă a evoluat binișor, iar relațiile pe care le construiește cu cei din jur sunt credibile.
Mi-a plăcut acest volum, dar nu la fel de mult ca primul. Dacă în Caraval totul era lipsit de malițiozitate, în Legendary realitatea începe să se schimbe, spectacolul devine o luptă, iar soarta personajelor și implicit, a umanității, devine incertă. Totuși, antagoniștii din cel de-al doilea volum sunt bine reprezentați, mi-a plăcut modul în care arată unele dintre Sorți, puterea pe care o au și modul în care influențează realitatea.
Cel de-al treilea volum, Finale, urmează să apară pe 7 mai și abia aștept să aflu cum se termină povestea surorilor Dragna și a oamenilor care le sunt dragi.

Recenzie literară: Caraval (Caraval, #1) de Stephanie Garber (2016)

Scarlett Dragna este o adolescentă care locuiește împreună cu sora ei mai mică și cu un tată despotic pe o insulă, unde familia Dragna se află la conducere. De mică, Scarlett a visat să participe la un spectacol organizat anual,Caraval, de un magician misterios, Legend, despre a cărui reprezentații dăinuie legende.

Tânăra a ajuns la vârsta majoratului, iar tatăl ei decide că e timpul să îi găsească un soț, în chipul unui conte, pe care Scarlett nu l-a văzut niciodată, dar care-i scrie scrisori foarte frumoase. Ea așteaptă cu nerăbdare ziua în care se va căsători și va părăsi insulele, pentru că de atunci de când a dispărut mama ei, șapte ani în urmă, tatăl a devenit un adevărat tiran, iar viața ei și a Donatellei - un calvar.

Deși i-a scris lui Legend în fiecare an, rugându-l să vină să dea o reprezentație pe insula lor, în anul respectiv Scarlett nu i-a mai scris, în schimb, la scurt timp după ce i-a fost stabilită data căsătoriei, fata primește o scrisoare din partea magicianului împreună cu trei invitații pentru a participa la Caravalul ce urmează să înceapă. Tânăra decide să nu se ducă, însă sora ei, Donatella, împreună cu un marinar, Julian, o răpesc pe Scarlett și o forțează să li se alăture. 

Atunci când se trezește, protagonista descoperă că se află pe o barcă, împreună cu Julian și se îndreaptă spre insula unde urmează să se desfășoare spectacolul. Deși inițial, cei doi trebuie să o întâlnească pe Donatella pe insulă, atunci când ajung pe uscat fata este de negăsit, iar magia la care a visat Scarlett de mică începe să se manifeste pe această insulă ciudată.

Seara se apropie, tânăra și marinarul găsesc drumul spre intrarea în lumea lui Legend, pe care Scarlett nu o înțelege și află că anul acesta, premiul cel mare poate fi câștigat doar dacă cei care participă la festival o găsesc pe... Tella. Astfel, chiar dacă inițal Scarlett s-a împotrivit acestei nebunii, dorindu-și să se căsătorească cât mai repede și să scape de sub influența tatălui său, acum tânăra trebuie să joace în faimosul Caraval,  pentru a o găsi și pentru a o salva pe sora ei mai mică.

Caraval de Stephanie Garber este o carte a cărei lectură m-a absorbit din primul paragraf. Nu știam la ce să mă aștept, pentru că nu am citit nimic despre volum înainte să-l deschid. Felul de a scrie a lui Stephanie Garber, plin de mertafore, comparații și elemente de magie m-au făcut să mă simt ca într-o poveste, conferind astfel oricărui lucru o culoare și o aură misterioasă.

Personajele sunt plăcute și puțin aiurite, cel puțin, în ceea ce o privește pe Scarlett. Este o tânără aparent cu picioarele pe pământ, însă uneori greșește în cele mai simple situații. O iubește nespus de mult pe Tella și este gata să se sacrifice pentru ea, însă are tendința să aibă încredere în oamenii nepotriviți și să urmărească o pistă falsă.

Cel mai mult însă mi-a plăcut festivalul în sine și regulile jocului, sacrficiile care trebuie făcute, indiciile bine plasate și ingenioase și decorul, unde realitatea se contopește cu magia, iar jucătorii sunt preveniți să nu fie înghițiți de joc.

Desigur, există și misterul lui Legend: un magician puternic, atrăgător și cu un trecut sumbru. Despre acesta, circulă nenumărate zvonuri, unele dintre ele fiind de-a dreptul înfricoșătoare, și, cumva, familia Dragna este implicată în una dintre cele mai urăte povești din viața magicianului.

Caraval nu este lipsită de magie și sacrificii făcute pentru cei dragi, dar și iubire. Pe parcursul celor cinci nopți ale spectacolului și implicit, a jocului, Scarlett ajunge să fie prinsă atât în căutarea surorii sale, dar și în marea de necunoscut în ceea ce-l privește pe Julian, care ajunge să îi fie alături în timpul jocului. Întrebările legate de acest tânăr sunt mai numeroase decât răspunsurile, iar Scarlett trebuie să decidă, o dată și pentru totdeauna, dacă poate avea încredere în acest străin sau nu.

Romanul semnat de Stephanie Garber este potrivit pentru cei care caută magia în cărți, sunt pasionați de lumi fantastice, jocuri fascinante și personaje care sunt gata să renunțe la tot pentru o cauză nobilă. Mi-a plăcut mult cartea și m-am bucurat când am aflat că este, de fapt, primul volum din trilogie, așă că m-am aventurat să citesc următorul volum, Legendary, despre care vă voi povesti cât de curând.

Ați citit Caraval? V-a plăcut?