Recenzie literară: The Winter of The Witch (Winternight, #3) de Katherine Arden (2019)

Cel de-al treilea volum din trilogia Winternight de Katherine Arden, The Winter of The Witch, începe sumbru, chiar din momentul în care se termină volumul precedent, The Girl in The Tower: Moscova arde, în jur domnește haosul, iar Vasya se trezește în mijlocul atenției. Un dușman mai vechi este din nou în libertate, stârnind haos în jur; Morozko este undeva departe, încătușat, și trebuie salvat; Solovey dispare, familia ei se află în pericol, iar lumea - cea văzută și nevăzută - riscă să se prăbușească. În The Winter of The Witch, Vasya trebuie să facă față schimbărilor care depind doar de ea, să plece într-o călătorie care s-ar putea să  fie fatală și să încerce să repare tot răul făcut de anumite forțe.

Recenzie literară: The Girl in The Tower (Winternight, #2) de Katherine Arden (2017)

Cel de-al doilea volum din trilogia Winternight, The Girl in The Tower de Katherine Arden o urmărește pe Vasya din clipa în care fata ia o decizie importantă la finalul primei cărți, The Bear and the Nightingale (Ursul și privighetoarea). Tânăra are de ales între a se întoarce la viața ei de înainte și între a-și urma propriul drum, o alegere deloc simplă, dar pe care Vasya o tratează cu toată seriozitatea.

Fata din turn este o carte magică și dacă sunteți pasionați de magie, folclor și personaje complexe, v-o recomand cu mare drag. Vă las mai jos recenzia:

Recenzie literară: Ceva în apă de Catherine Steadman (2018)

Romanul Ceva în apă de Catherine Steadman este un thriller și mi s-a făcut dor de o lectură care să mă captiveze și să mă țină în priză, de aceea am decis să-l citesc.

Erin și Mark fac parte din clasa de mijloc și locuiesc în Londra, Erin este realizatoare de filme documentare, Mark este un investitor bancar cu o viață profesională de succes. Cei doi merg în luna de miere în Bora Bora și găsesc ceva în apă. Acest ceva urmează să le schimbe viața pentru totdeauna și le pune la încercare nu doar relația, ci și valorile morale și viziunea asupra lumii.

Narațiunea are loc din perspectiva lui Erin pe tot parcursul romanului, ceea ce nu oferă prea multe detalii obiective legate de celelalte personaje din jur. Tot ce se întâmplă în viața lui Erin este narat ca un raport, cu unde a fost, ce a făcut și Erin mai are tendința de a descrie cu lux de amănunte unele lucruri care pot fi lăsate în aer.

În ceea ce privește personajele: nu am putut să o plac pe Erin. Ea este cea care ne spune ce se întâmplă și tot ea este cea care ne informează în legătură cum este un personaj sau altul. La un moment dat Erin are de-a face cu manipularea informației. Fiind realizatoare de filme, colaborând cu oameni din diferite categorii, Erin ar trebui să știe mai bine despre importanța informației și cum ajunge aceasta să circule, dar reușește de fiecare dată să facă alegerea greșită. Și ce e mai deranjant, este faptul că face aceeași greșeală de mai multe ori, dar nu învață nimic din urmările deciziilor sale. 

Erin afirmă pe tot parcursul romanului că-l iubește pe Mark și că ar face orice pentru el, însă atunci când are loc un eveniment foarte important pentru ei, despre care ea află prima, decide să nu-i spună nimic.

Mark, pe de altă parte, este un personaj unidimensional, despre care aflăm doar de la Erin și care pare a fi un om de succes, un bărbat foarte chipeș, carismatic și un iubit foarte pasional. Dincolo de această descriere, nu știm ce gândește personajul sau care este motivația din spatele acțiunilor sale.

Personajele secundare apar sporadic, sunt câteva care mi s-au părut interesante, cu o poveste bună în spatele lor, dar prea puțin dezvoltată. La un moment dat, între două personaje se leagă o relație de prietenie și încredere foarte strânsă, o relație care apare de nicăieri și nu are nicio logică, dar aceasta este dezvoltată în așa fel, încât să se plieze de minune pe firul narativ. Un alt personaj este transformat, de către autoare, în cu totul altceva, după ce o bună parte din narațiune este construit într-un fel și îi sunt atribuite anumite trăsături.

Au fost și câteva detalii foarte nerealiste legate de luna de miere a celor doi, detalii care nu m-au deranjat foarte mult, dar care au scăzut din credibilitatea acțiunii. Nu mi-a plăcut deloc deznodământul, pentru că multe evenimente nu sunt credibile, unele personaje își schimbă brusc personalitatea, fără niciun motiv logic, iar Erin nu evoluează deloc pe parcursul romanului. Rămâne a fi aceeași femeie naivă, care ia niște decizii cel puțin negândite și care insistă să informeze cititorul cât de mult îl iubește pe soțul său, însă acțiunile ei spun cu totul altceva.

Per total, Ceva în apă a avut o premisă bună, o poveste care a fost interesantă o vreme, însă cu o protagonistă foarte antipatică și imatură, a cărei acțiuni au fost negândite, pripite sau periculoase în condițiile în care nu ar fi trebuit să fie deloc așa.

Dacă vă plac thrillerele și premisa acestei cărți este interesantă pentru voi, iar personajele imature nu vă deranjează, puteți să-i dați o șansă.

Recenzie literară: Ursul și privighetoarea (Winternight, #1) de Katherine Arden (2017)

Într-o iarnă crudă, specifică nordului Rusiei de astăzi, o doică le spune copiilor o poveste; o poveste despre fecioare pierdute în pădure în mijlocul iernii și despre ochii imposibil de albaștri a lui Morozko, demonul iernii și a morții. În Lesnaya Zemlya, un sat pierdut în inima iernii, o femeie moare născând-o pe Vasya, făcându-l pe soțul ei să jure că o va proteja pe fetiță cu prețul vieții sale.

The Bear and the Nightingale (Ursul și privighetoarea) este primul volum din trilogia Winternight de Katherine Arden și momentan singurul tradus la noi; trilogia este terminată, așa că abia aștept să aflu ce se întâmplă mai departe.

Dacă vă plac basmele, cărțile despre maturizare și folclorul rusesc, aceasta este cartea pe care e musai să o citiți.

Bilanț literar: Mai 2019

 Ultima lună a primăverii și-a luat zborul și după minunata lună aprilie, în care am citit o minunăție de trilogie (despre care vă voi vorbi cât mai curând posibil pe canal), mai s-a adeverit a fi o perioadă de pauză în ceea ce privește lecturile mele.

Am reușit să citesc șase cărți, însă în a doua jumătate a lui mai am fost foarte ocupată cu facultatea și în același timp, am intrat într-un reading slump când nu voiam să citesc nimic, nu aveam chef de lecturile deja începute și în același timp, niciun alt titlu nou din biblioteca mea nu m-a tentat (deși au apărut foarte multe cărți noi ce s-au lansat în luna respectivă). Reading slumpul meu a fost atât de sever, încât nu aveam chef de literatură sub nicio formă - carte fizică, eBook, carte audio. Încă nu am chef de citit, din păcate.
 Dar să vă povestesc despre lecturile din prima jumătate a lunii, înainte de perioada aceasta de pauză.

 The True Confessions of Charlotte Doyle de AVI - o poveste drăguță și scurtuță despre cum o fetiță nobilă ajunge să facă parte din echipa de mateloți de pe o corabie. Mi-a plăcut, chiar dacă unele aspecte ale narațiunii mi s-au părut un pic trase de păr; recenzia completă o găsiți aici, pe blog.

Blestemul mării de Shea Ernshaw - cartea asta mi-a plăcut foarte mult. E captivantă și știu că am stat seara până târziu ca să o termin; e genul de carte despre care poți să zici că e un page-turner. În Blestemul mării, o întâlnim pe Penny Talbot, o adolescentă ce toată viața sa a trăit în orășelul Sparrow și a fost martora unui eveniment misterios care are loc an de an - sezonul Swan. Dacă vreți să aflați mai multe, vă invit să urmăriți recenzia mea.

 În fiecare lună îmi propun să citesc măcar un titlu din lista mea imensă de to-read, iar Ultima dorință de Andrzej Sapkowski se afla pe aceasta de pe la începutul deceniului :D Este vorba despre primul volum din seria The Witcher, cea care a stat la baza cunoscutului RPG.

Ultima dorință a fost o lectură antrenantă, cu un protagonist pe care l-am îndrăgit și care are multe trăsături de caracter admirabile. Ideea de magie și întrepătrunderea acesteia cu lumea umană este bine portretizată. Cu siguranță voi citi seria în întregime, cândva. Ultima dorință a fost reeditată anul acesta în cadrul colecției Armada la Nemira, așa că o puteți procura deja din librării.

Și am ajuns la cartea pe care o așteptam cu nerăbdare să apară: pe 7 mai, a apărut cel de-al treilea volum din seria Caraval de Stephanie Garber, Finale. Dacă primul volum din trilogie, Caraval, m-a vrăjit și mi-a arătat minunata lume a lui Legend, iar cel de-al doilea volum, Legendary, m-a făcut părtașă la aventurile unei protagoniste care mereu ajunge în situații ciudate, Finale a fost destul de dezamăgitor. Nu voi spune prea multe, pentru că i-am făcut o recenzie separată (cu spoilere), dar mi s-a părut slăbuț și firul narativ cam încurcat, mai ales în ceea ce privește acțiunile personajelor, corelate cu personalitatea lor din volumele anterioare.

În The Possibility of Somewhere de Julia Day, este vorba despre doi adolescenți care merg la aceeași școală, ambii având ambiții mari în ceea ce privește viitorul lor. Însă diferența dintre ei este imensă. Ash Gupta este un tânăr dintr-o familie bogată, o familie-model pentru comunitatea orașului, cu tradițiile și obiceiurile indiene adânc înrădăcinate în filosofia de viață a acestei familii. La polul opus se află Eden Moore, o fată ce locuiește într-o rulotă, familia ei este săracă și nimeni din cei ce fac parte din aceasta nu au mers niciodată la facultate. Dacă Ash este cineva la care adolescenții se uită cu respect, Eden este fata de redneck. Cei doi nu au nimic în comun, până când nu sunt nevoiți să comunice între ei pentru un proiect, iar mai târziu află despre faptul că școala oferă o bursă pentru facultate, iar ei doi devin astfel rivali. Pe lângă rivalitate, între cei doi apare și un alt sentiment.
The Possibility of Somewhere a fost un YA drăguț, numai bun de citit când vrei ceva lejer, cu un subiect nepretențios și o poveste simpatică.

Un motan pe nume Bob de James Bowen a fost singura carte de non-ficțiune pe care am citit-o în mai, dar aceasta m-a surprins plăcut. Autorul povestește într-o manieră simplă despre viața sa și despre cum un motan portocaliu a decis să devină parte din aceasta. Citind cartea, mă simțeam de parcă stăteam la o cafea cu autorul, pentru că stilul de a scrie este unul simplu, dar nelipsit de sensibilitate. James Bowen este un bărbat care a ajuns într-un punct în viață când totul părea pierdut pentru totdeauna, însă a avut tăria de caracter să facă un pas în direcția corectă, iar acolo îl aștepta Bob, care s-a autoadoptat.

Povestea celor doi este interesantă și mi-a plăcut foarte mult să urmăresc ascensiunea lui James Bowen spre normalitate, dar și modul în care a luptat cu proprii demoni și cu nedreptățile ce i s-au ivit în cale de-a lungul timpului. Vă recomand cu mare drag să citiți această carte.

Așa arată luna mai în ceea ce privește lecturile. Tot timpul este loc pentru mai bine, dar știu deja că iunie se preconizează să fie o lună ceva mai diferită pentru mine - am examenele de licență de dat și apoi Elena is a free elf, cum s-ar zice. Nu știu cât voi citi și ce voi citi, dar sper să descopăr niște titluri fantastice (cum s-a întâmplat în aprilie).

Voi ce ați citit în mai? Ce titluri v-au plăcut cel mai mult?

Recenzie literară: Regele Malefic (Făpturile Văzduhului, #2) de Holly Black (2019)

Dacă în Prințul Nemilos am urmărit-o pe Jude cum dintr-o copilă muritoare se transformă într-o luptătoare și reușește să mute piesele pe tabla de șah în favoarea sa, în Regele Malefic fata este nevoită să gândească mai reprede, să lupte mai bine și să descurce toate misterele din palat de una singură. Prin ochii lui Jude, cititorul întâlnește personaje pe care le-a cunoscut în primul volum, dar și personaje noi, urmărind evoluția acestora. 

Recenzia completă o găsiți, alături de recenzia pentru Prințul Nemilos, pe canal:

Recenzie literară: Finale (Caraval, #3) de Stephanie Garber (2019)

Cel de-al treilea volum din trilogia Caraval de Stephanie Garber urmărește viața a două surori, Scarlett și Tella. După evenimentele din Legendary, cele două se trezesc în situația în care așteaptă cu nerăbdare trezirea mamei lor, însă acest lucru mai înseamnă ceva: atunci când Paradise va deschide ochii, se vor trezi și Sorțile eliberate din cărți, iar urmările apariției lor sunt imprevizibile, dar cu siguranță sumbre.

Finale de Stephanie Garber este relatat din perspectiva celor două surori, pentru că în acest volum, fiecare are propriul drum de urmat. Tella încă este supărată pe Legend și nu-i poate ierta comportamentul; Jacks o hărțuiește, dar parcă acest lucru nu o mai deranjează. Nu în ultimul rând, devine martora unui eveniment traumatizant, iar de aici, Tella trebuie să decidă de partea cui este și în cine să aibă încredere. Scarlett decide că Julian s-a purtat necuviincios, iar pentru a-l pedepsi, reia legătura cu fostul său logodnic, lucru ce duce la o serie de evenimente menite să descopere adevărata ei moștenire și puterea pe care o are.

Cel de-al treilea volum din trilogie mi-a plăcut cel mai puțin, dar să încep cu punctele forte. Felul în care sunt reprezentate Sorțile este ingenios, iar puterile lor interesante. Universul în care are loc acțiunea este la fel de colorat, chiar dacă în această carte nu mai există ideea de carnaval, joc sau circ. Povestea Sorților și originea lor este descoperită pe parcurs, astfel încât persistă ideea de mister. Se menționează și apariția unor Obiecte și Locuri din cărțile de jucat, iar acestea sunt bine amplasate în narațiune și frumos descrise.

Dar să trec și la ce nu mi-a plăcut: partea romantică a cărții. Atât Scarlett, cât și Tella se trezesc într-un propriu triunghi amoros; Scarlett pentru că vrea să se răzbune pe Julian pentru inima ei frântă, Tella pentru că este „blestemată”. Cele două personaje, care mi-au plăcut în Caraval și Legendary, din femei cu o personalitate distinctă devin eroinele tipice din romanele de dragoste de duzină: nu știu pe care bărbat să-l aleagă, sunt mereu indecise, multe lucruri pe care le fac sau pe care le gândesc sunt legate de „ce va crede obiectul adorației mele”. Trăsăturile dominante pe care le-au avut în trecut - curajul, loialitatea, puterea d sacrificiu, încăpățânarea - trec pe planul doi. Atât Tella cât și Scarlett fac o multitudine de greșeli și iau decizii foarte proaste și negândite, doar pentru a-i demonstra unuia dintre bărbații de care sunt interesate că ele sunt capabile să se descurce singure. Acțiunea spune altceva, pentru că cele două de fiecare dată trebuie salvate de cineva din niște împrejrări în care surorile Dragna din celelalte două volume nu ar fi ajuns de bună voie.

Personajele masculine din acest volum își pierd din contur, mai puțin Legend și Jacks, care cumva se transformă într-o verisune a ciudată a lor. Cred că evoluția lui Legend mi-a plăcut cel mai puțin, pentru că misterul din jurul acestui personaj este potențat de cuvintele Tellei, nu de acțiunile bărbatului. Jacks dintr-o Soartă răutăcioasă devine un adolescent visul tuturor fetelor de 15 ani - crud, însă această trăsătură nu-l face un individ neplăcut, ci foarte cool.

Finalul m-a cam dezamăgit, mai ales că în urma punctului culminant rămân multe întrebări legate de anumite personaje și evenimente, care până atunci aveau un rol important, ca imediat după să dispară pur și simplu din peisaj. Totul se termină convenabil pentru anumite personaje, ceea ce mi s-a părut cam deplasat, având în vedere evoluția lor de-a lungul celor trei cărți.

Per total, Finale m-a dezamăgit în ceea ce privește personajele principale și relațiile lor, dar mi-a plăcut universul în care a avut loc acțiunea și Sorțile - la acest capitol, autoarea a menținut ritmul și atmosfera din cărțile precedente.

Dacă vă plac cărțile YA și vreți să citiți ceva antrenant, dar cu un subiect nepretențios, recomand seria Caraval.