Central Park. Un loc vast, arhi-cunoscut, inima unui oraș imens. Pe o bancă oarecare, o femeie tânără se trezește legată cu cătușe de un necunoscut. Nu știe cum a ajuns aici - în seara precedentă, era în Franța - nu știe de ce se află într-un parc și cel mai important, habar nu are despre identitatea bărbatului care se prezintă ca fiind Gabriel.
Decisă să rezolve sinmgură misterul, Alice, protagonista, începe o anchetă pentru a afla cum s-a ajuns la călătoria ei peste noapte pe un alt continent. O fantomă din trecut iese la suprafață, iar legătura dintre aceasta și situația curentă devine din ce în ce mai evidentă...
Central Park de Guillaume Musso este un thriller alert, amuzant pe alocuri, cu o multitudine de situații critice, dar cu ieșiri din încurcătură ingenios realizate. Nu este genul de thriller întunecat, cu protagoniști pe care nu-i empatizezi. Central Park aduce în viața unui cititor contrariul: o poveste cu multă acțiune, personaje simpatice și un fir narativ coerent.
Războiul nu este o joacă pentru copii; dar îi afectează și pe aceștia, din plin, iar imaginea sa le rămâne pe retină după ani și ani. Dacă lui Werner, un orfan din Germania, războiul îi aduce, pe lângă suferință, posibilitatea de a-și urma pasiunea pentru repararea aparatelor radio, pentru Marie-Laure, o fată oarbă din Franța, îi aduce provocarea de a învăța un oraș întreg după o machetă, bazându-se pe celelalte simțuri și pe detalii precum numărul de capace de canalizare.
Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr este o carte despre cel de-al Doilea Război Mondial, văzut prin ochii a doi copii aflați de părți diferite ale baricadei. O carte despre lumina care există, dar trebuie căutată nu doar în cele mai întunecate colțuri, ci și în cele mai sumbre evenimente ce au loc la nivel global.
Am ajuns și în ultima lună a toamnei, despre care pot să afirm deja că este un succes în ceea ce privește cărțile pe care le-am citit (până acum). Dar așa cum m-am obișnuit, voi posta bilanțul literar la începutul lui decembrie, iar în articolul de azi vreau să vorbesc despre Goodreads Choice Awards, la care „particip” în fiecare an.
Dacă nu știți ce este acest Goodreads, vă spun: e o bază de date cu cărți, iar cu ajutorul acestui site, dacă îți faci cont, poți contoriza ce cărți ai citit, câte, la ce pagină te-ai oprit, poți afla părerea altora despre o carte sau să ți-o expui pe a ta, poți participa la discuții pe diferite grupuri și poți descoperi cărți noi sau care ți se potrivesc la un moment dat.
Ei bine, cei de la Goodreads organizează anual premiile publicului, iar cărțile câștigătoare sunt alese de majoritatea utilizatorilor de pe această platformă ce au ales volumul respectiv drept fiind cel mai bun în categoria din care face parte.
Și pentru că Goodreads Choice Awards este, practic, un concurs bazat strict pe preferințele publicului, cărțile câștigătoare nu sunt neapărat mereu cele mai bune din categoria în care au intrat în competiție. Uneori, este vorba despre autor, alteori, despre copertă sau părerea unui influencer despre un voum oarecare.
Deși sunt mai multe categorii, eu am ales câte un volum din categoriile care m-au interesat și mi-am propus să-l citesc până la finele lui februarie. O parte dintre cărțile pe care le-am ales le-am citit deja, o parte - le am pe listă, dar încă nu am ajuns la ele. O parte nu s-au tradus încă la noi sau sunt în curs de apariție, așa că dacă voi avea ocazia să pun mâna pe un exemplar fizic, așa voi face.
Voi începe cu un volum ce concurează în două categorii - Best Fiction & Best Debut Novel. Este vorba despre Pe pământ suntem strălucitori o clipă de Ocean Vuong, iar cartea urmează să apară la noi la Storia Books. Vreau neapărat să citesc volumul în formă fizică, așa că mai aștept până apare.
L-am văzut lăudat de foarte mulți cititori pe care-i urmăresc și a căror părere contează pentru mine, așa că am încredere că va fi pe placul meu, mai ales că premisa sună foarte bine - scrisoarea unui fiu către mama sa care nu știe să citească, conținând subiecte ce privesc identitatea națională, istoria familiei, sensibilitatea individului, masculinitatea.
La categoria Best Mistery & Thriller, am ales să citesc romanul semnat de Riley Sager, Lock Every Door. L-am văzut menționat de câteva ori pe Booktube și mi-a stârnit interesul. Nu sunt mare cititoare de thrillere, dar cred că vremea de afară mi-a deschis pofta pentru acestea (am citit recent un volum și mi-a plăcut atmosfera creată).
Una dintre cărțile care mi-au captat atenția anul acesta este Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert, pe care o am în format audio pe telefon.
Am văzut că a ajuns în ultima rundă la categoria Best Historical Fiction și astfel titlul a mai avansat în lista mea de de-citit-în-viitorul-apropiat.
La capitolul Best Fantasy am ales fără să clipesc volumul lui Katherine Arden, The Winter of the Witch, ultimul din trilogia Winternight.
Este una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit anul acesta și sper din tot sufletul să se traducă și la noi cât mai curând (primul volum a apărut la Young Art, Ursul și privighetoarea).
Nu am mai citit romane de dragoste de foarte mult timp, dar mi-am propus să încerc și literatura contemporană, să văd ce are de oferit la acest capitol. La categoria Best Romance, am ales romanul lui L. J. Shen, The Kiss Thief, cred că va merge de minune în preajma sărbătorilor. Vom trăi și vom vedea :)
Nici la capitolul Science Fiction nu stau extraordinar, în ceea ce privește numărul de cărți din acest gen citite anul acesta, dar am tot urmărit un volum - Exhalation de Ted Chiang, care s-a nimerit să concureze la categoria Best Science Fiction. Încă un motiv să fac rost de carte și să o citesc. Fiind vorba de o colecție de povestiri, cred că ar merge repede lectura.
Categoria Best Horror mi-a atras atenția datorită a două titluri: The Invited de Jennifer McMahon și The Institute de Stephen King. De King tocmai am terminat de citit Carrie, așa că știu deja că-mi va place - cel puțin, ca stil de scriere. De cartea lui Jennifer McMahon nu știu nimic, dar simt că va fi o carte pe placul meu. Dacă acest lucru se va adeveri sau nu, vă anunț :)
N-am mai citit poezie de ceva timp, așa că am ales volumul The Truth About Magic de Atticus Poetry, volum ce concurează la categoria Best Poetry, bineînțeles. Nu știu când îl voi citi, trebuie să fac rost de el mai întâi, dar cu siguranță e un mood read, așa că nu mă grăbesc.
Deși Doi pot ține un secret de Karen M. McManus e apărut de ceva timp la noi, la Herg Benet, nu am apucat să fac rost de carte. Mi-a plăcut un alt volum semnat de autoare, Unul dintre noi minte, despre care v-am vorbit și pe Booktube, așa că îl voi citi și pe acesta.
Doi pot ține un secret se află printre finaliști la categoria Best Young Adult Fiction, e timpul să-l citesc.
Cel mai greu mi-a fost să aleg un volum pe care să-l citesc la categoria Best Young Adult Fantasy & Science Fiction, pentru că am destule cărți finaliste pe care vreau să le lecturez sau pe care le-am citit deja, dar m-am oprit la Sorcery of Thorns de Margaret Rogerson. Relativ recent am citit o altă carte semnată de autoare, An Enchantment of Ravens, o carte drăguță, cu un subiect calm și ușor de urmărit.
Și cum, mai nou, există trendul ca romanele fantasy, destinate adolescențior, trebuie să fie musai cel puțin trei la număr, apariția unei cărți despre care poți spune că e de sine-stătătoare, cu o poveste ce începe și se termină în același volum, e salvarea acelora care iubiesc acest gen literar, dar nu au timp de „cărămizi”
Și pentru că în continuare rămân adepta poveștilor și a cărților ce mă fac să mă întorc în trecut, în copilărie, am ales să citesc și o carte pentru copii, The Strangers de Margaret Peterson Haddix, finalistă la categoria Best Middle Grade & Children`s. Dacă se va ridica la așteptările mele (deloc colosale), vom vedea.
Așa arată o listă relativ mică a cărților pe care vreau să le citesc iarna asta și la final, să mă pronunț în legătură cu a) dacă mi-au plăcut aceste cărți, b) dacă au ieșit câștigătoare altele decât cele alese de mine, ce părere am și c) dacă volumele din lista mea meritau să fie în marea finală.
Până atunci, să-mi spuneți ce cărți ați citit din cele propuse de către Goodreads drept fiind cele mai bune din acest an și dacă ați votat la Goodreads Choice Awards 2019, ce cărți credeți că vor ieși câștigătoare?
Carrie de Stephen King este volumul perfect pentru o lectură tomnatică: e sumbru, cu elemente de mister și horror, cu o poveste ușor de urmărit și interesantă, cu personaje față de care nu rămâi rece.
Carrie e o adolescentă pe care ai vrea să o strângi la piept și să nu-i dai drumul niciodată; să o înveți, în fiecare zi, că inima omului nu este mereu o gaură neagră și că există o fărâmă de lumină în aceasta. Pe mama ei, ai vrea să o expediezi pe o planetă îndepărtată, acolo unde nu există suflete pe care aceasta să le poată atinge.
Recomand cu mare drag volumul de față dacă vreți să pătrundeți în universul scriiturii lui Stephen King.
Un adult se întoarce în orașul copilăriei sale. O amintire apare de nicăieri, amenințând integritatea lumii în care trăiește protagonistul. O prietenă de demult încă îi bântuie mintea, chemându-l spre tărâmuri necunoscute.
Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman este o carte despre prietenie și familie, realitate și ficțiune, fricile unui copil și temerile unui adult, despre capacitatea de a uita și de a reînvia clipe din trecut. Dacă vă e dor de un Adult Fantasy, cartea de față e perfectă pentru a fi lecturată.
A trecut și a doua lună de toamnă, iar o dată cu ea, încă o perioadă de citit nu tocmai prolifică, dar care a cuprins și câteva titluri cu adevărat frumoase. Am reușit să termin două cărți pe care le lungeam de mult timp, Citind Lolita în Teheran și Quo Vadis.
Cartea de non ficțiune semnată de Azar Nafisi a avut pasaje interesante, dar a fost nelipsită și de capitole care mă făceau să adorm instant. Cartea urmărește memoriile autoarei de pe vremea când era profesor universitar în Teheranul anilor 80, literatura pe care o preda, în condițiile socio-politice ale vremii. Volumul oferă o imagine despre oameni și valori, despre greutăți și război, despre persecutarea femeilor și lipsa de transparență în ceea ce privește evenimentele majore din țară. Mi-a plăcut volumul, dar cred că unele capitole ar fi putut înlăturate fără a perturba cursivitatea cărții.
Jucătoarea de Go de Shan Sa s-a adeverit a fi o carte ce mi-a plăcut suprinzător de mult. Nu mă așteptam la nimic expecțional și totuși, autoarea a reușit să mă introducă în acțiune și în mintea personajelor.
Romanul urmărește conflictul dintre Japonia și China, mai exact, războiul din Manciuria din 1931. Cititorul are acces la două perspective - cea a unei adolescente chineze, fascinate de jocul de Go și cea a unui tânăr soldat japonez, aflat în misiunea de a demasca teroriștii din zonă. Shan Sa intercalează evenimentele din viața fiecărui personaj astfel încât prezintă, în linii mari, atmosfera vremii și viziunea oamenilor asupra situației în care se află.
Mincinoșii de E. Lockhart e un volum YA despre care am auzit multe; la un moment dat, era prezent pe toate rețelele de socializare, dar eu am ajuns să-l citesc abia acum.
Este vorba despre o adolescentă care în urma unui accident, nu își amintește prea multe lucruri legate de evenimentele dintr-o vară ce vizează grupul ei de prieteni și familia.
Subiectul avea potențial, dar narațiunea lălăită, protagonista antipatică și marea revelație, făcută foarte sec, au distrus orice urmă de lectură fascinantă în ochii mei. Am scris pe Goodreads mai multe despre nemulțumirile mele.
Un alt volum pe care am reușit să-l termin după luni de tărăgănat a fost Quo Vadis de Henryk Sienkiewicz. Cu această ocazie, mi-am dat seama că a cam trecut perioada în care puteam citi clasici cu viteza luminii; nu mai am timp și nici răbdare pentru astfel de cărți, așa că mi-am propus să nu încerc să citesc clasici lunar.
Revenind la volum, acesta tratează subiectul apariției creștinismului în Roma antică, lupta dintre religii, dar și sentimentele umane, care apar fără a putea fi controlate. Personajele au fost interesante, acțiunea - pe alocuri intensă, pe alocuri statică, dar per total, cartea semnată de autor oferă multe subiecte de discuție sau idei care te pun pe gânduri.
Păpădiile de Yasunari Kawabata este ultimul roman semnat de autor, înainte ca acesta să moară sau să se sinucidă, după anumite speculații, fiind influențat de moartea unui bun prieten de-al său, scriitorul Yukio Mishima.
Deși e un roman care nu are un final, mi-a plăcut foarte mult cum a fost scris, personajele și trăirile intense ale acestora. Cartea este un dialog continuu între un bărbat, Hisano, și mama iubitei sale. Cei doi o duc pe tânăra femeie la un spital de boli mintale, pentru că ea suferă de o boală ciudată - cecitate față de corpul uman. Pe parcursul cărții, mama și iubitul discută despre sufletul uman și influența fetei asupra celor doi se resimte din plin.
Ultimul roman pe care l-am citit luna aceasta a fost Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman. Este prima mea întâlnire cu acest autor și mi-a plăcut foarte mult cartea.
Explorează împletirea dintre realitate și magie prin ochii un copil, care în niște împrejurări ciudate, eliberează o forță care amenință să distrugă nu doar familia lui, ci și întreaga lume. Urmează să fac o recenzie pe canalul meu de YouTube, așa că nu voi spune mai multe :)
Acestea au fost cărțile pe care le-am citit în octombrie. Nu sunt multe, dar am avut parte de volume care m-au fascinat și m-au făcut să mă reîndrăgostesc de anumite genuri literare.
Voi ce ați mai citit?
Un ospiciu este un puț adânc pe fundul căruia se depun și încep să clocotească otrăvurile sufletului omenesc.
[...] Oamenii sunt niște animale prefăcute, care se justifică și se afirmă pe sine. Animalele adevărate nu fac așa ceva. Ele nu sunt înzestrate nici cu grai. Sau poate că există și la ele afirmarea de sine, dar, neavând limbajul artificial al autojustificării, în cazul lor e vorba de un instinct. Ceea ce e ceva frumos.
