Recenzie literară: Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert (2019)

Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert este o carte pe care am citit-o cu cel mai mare drag: o atmosferă de carnaval continuu, o viață trăită dincolo de limitele impuse de vreme, o protagonistă a cărei acțiuni nu le aprobi mereu sau în totalitate, dar a cărei poveste tranșantă te cucerește de la primele pagini.

Bilanț literar: Noiembrie 2019

A mai trecut o lună, s-a terminat toamna, a venit perioada în care suntem în căutarea cadourilor, a magiei sărbătorilor de iarnă și a planurilor pentru anul nou care bate la ușă. Decembrie urmează să fie o lună aglomerată, dar până atunci, aș vrea să vă spun ce am reușit să citesc în noiembrie și care sunt impresiile mele.

Voi începe în ordinea în care am citit cărțile, dar pot să mă laud că am reușit să termin câteva care erau de ceva timp pe noptiera mea.

O zi mai lungă decât veacul de Cinghiz Aitmatov - o poveste care mi-a plăcut mai puțin decât alte cărți semnate de acest autor. Explorează două lumi, cea a nomazilor și a tradițiilor lor și a unei societăți imaginare, care-și duce existența undeva în viitorul îndepărtat. Ciudată combinație și care nu m-a impresionat.

Kitchen de Banana Yoshimoto - o carte ce nu s-a tradus la noi, dar pe care voiam să o citesc de foarte mult timp. Un pic ciudățică, înfățișând un grup de oameni ce formează o familie nu chiar obișnuită. Ceva i-a lipsit acestei cărți, pentru că a fost o lectură ușoară, dar nu și memorabilă.

Prin intermediul volumului Carrie l-am descoperit pe Stephen King. Atunci când aud despre un scriitor foarte lăudat, mi-e oarecum frică să încep să-l citesc, din dorința de a nu rămâne dezamăgită. De aceea, am ales să citesc una dintre cele mai apreciate cărți ale scriitorului, să văd dacă e pe placul meu.

Și pentru că a fost noiembrie, o lună în care genurile horror și thriller au mers ca pe roate, Carrie s-a adeverit a fi o alegere inspirată. Impresiile mele le aflați din filmulețul de mai sus :)

Toate numele de Jose Saramago a fost genul acela de carte statică, unde nu se întâmplă nimic, dar se dă impresia că, de fapt, se decide soarta lumii. Poate nu a fost timpul potrivit pentru ea, dar m-a plictisit enorm viața unui bărbat care lucrează într-o arhivă a numelor și decide să cerceteze trecutul unei femei misterioase. Nici stilul lui Jose Saramago nu m-a imporesionat atât de mult încât să vreau să-l recitesc cât de curând.

Puterea de Naomi Alderman e un alt volum pe care-l aveam în bibliotecă și l-am citit în cadrul #CitescCeAm. A stat mult timp neatins și am zis că i-a venit timpul. Este o distopie care prezintă o lume unde femeile dețin Puterea și societatea este modelată după regulile femeilor.

Pe lângă faptul că e comparată mereu cu Povestea slujitoarei și eu nu sunt deloc fana volumului semnat de Atwood, Puterea a fost o carte mult prea fragmentată, cu mult prea multe povești băgate în aceeași oală cu personaje variate, dar a căror esență nu a fost destul dezvoltată.

Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr a fost una dintre cele mai bune cărți citite în noiembrie. Explorează viața a două personaje - o fetiță oarbă din Franța și un băiat orfan din Germania în timpul celui de al Doilea Război Mondial.  

Anthony Doerr are un stil de a scrie plin de metafore și figuri de stil, am văzut că volumul de față e deseori comparat cu Hoțul de cărți, pentru că au teme comune și anumite fire narative care seamănă. Cu toate acestea, mie mi-a plăcut mai mult Toată lumina pe care nu o putem vedea; personajele mi-au fost mai aproape decât acelea din volumul lui Zusak.

Abia anul acesta m-am apucat de thrillere și s-a nimerit să dau peste un volum nepretențios, cu un mister bine dezvoltat, cu o protagonistă ce are multe neajunsuri, dar anume acestea te fac să o placi.

Cu siguranță voi mai citi cărți semnate de Guillaume Musso, poate chiar în viitorul apropiat. Dacă vreți un thriller mai vesel, Central Park e un volum potrivit.

Manuscript Screening Boy and Manuscript Submitting Girl de Mizuki Nomura - o poveste adolescentină despre o fată care vrea să scrie light novels și un băiat care în timpul liber se ocupă cu recenzarea manuscriselor. Un volum fără pretenții, cu un fir narativ previzibil, destul de multe clișee, dar care e tocmai potrivit când sunteți în căutarea unei lecturi relaxante.

Micuțele doamne de Louisa May Alcott cred că a fost cea mai lungită lectură a anului. Am început volumul în august, dar abia spre sfârșitul lui noiembrie am reușit să-l termin. Pe de o parte, povestea era când plictisitoare, când interesantă. Pe de altă parte, stilul în care este scrisă solicita mai multă atenție decât aveam chef să-i ofer. Drept urmare, nu pot să spun că a fost cea mai bună carte despre maturizarea fetelor pe care am citit-o, dar cred că de vină este și vârsta: am citit-o prea târziu.

Am încheiat luna, în schimb, cu o altă carte despre maturizarea și formarea femeilor tinere - Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert. E un volum care mi-a plăcut mult datorită personajelor inedite, a poveștii alerte, a protagonistei care, ajunsă la onorabila vârstă de 90 de ani, povestește fără filtru despre cum și-a petrecut ea tinerețea în New Yorkul anilor 40.

Cu siguranță nu este o lectură pentru copii sau citori ofensați de scene picante, dar dacă aceste aspecte nu vă deranjează, eu zic să faceți rost de volum.

Acestea sunt cărțile citite în ultima lună de toamnă din acest an. Ale voastre care au fost?

Recenzie literară: Central Park de Guillaume Musso (2014)

Central Park. Un loc vast, arhi-cunoscut, inima unui oraș imens. Pe o bancă oarecare, o femeie tânără se trezește legată cu cătușe de un necunoscut. Nu știe cum a ajuns aici - în seara precedentă, era în Franța - nu știe de ce se află într-un parc și cel mai important, habar nu are despre identitatea bărbatului care se prezintă ca fiind Gabriel.

 

 

Decisă să rezolve sinmgură misterul, Alice, protagonista, începe o anchetă pentru a afla cum s-a ajuns la călătoria ei peste noapte pe un alt continent. O fantomă din trecut iese la suprafață, iar legătura dintre aceasta și situația curentă devine din ce în ce mai evidentă...

 

 

Central Park de Guillaume Musso este un thriller alert, amuzant pe alocuri, cu o multitudine de situații critice, dar cu ieșiri din încurcătură ingenios realizate. Nu este genul de thriller întunecat, cu protagoniști pe care nu-i empatizezi. Central Park aduce în viața unui cititor contrariul: o poveste cu multă acțiune, personaje simpatice și un fir narativ coerent.

Recenzie literară: Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr (2014)

Războiul nu este o joacă pentru copii; dar îi afectează și pe aceștia, din plin, iar imaginea sa le rămâne pe retină după ani și ani. Dacă lui Werner, un orfan din Germania, războiul îi aduce, pe lângă suferință, posibilitatea de a-și urma pasiunea pentru repararea aparatelor radio, pentru Marie-Laure, o fată oarbă din Franța, îi aduce provocarea de a învăța un oraș întreg după o machetă, bazându-se pe celelalte simțuri și pe detalii precum numărul de capace de canalizare.

 

 

Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr este o carte despre cel de-al Doilea Război Mondial, văzut prin ochii a doi copii aflați de părți diferite ale baricadei. O carte despre lumina care există, dar trebuie căutată nu doar în cele mai întunecate colțuri, ci și în cele mai sumbre evenimente ce au loc la nivel global.

Goodreads Choice Awards 2019

Am ajuns și în ultima lună a toamnei, despre care pot să afirm deja că este un succes în ceea ce privește cărțile pe care le-am citit (până acum). Dar așa cum m-am obișnuit, voi posta bilanțul literar la începutul lui decembrie, iar în articolul de azi vreau să vorbesc despre Goodreads Choice Awards, la care „particip” în fiecare an.

Dacă nu știți ce este acest Goodreads, vă spun: e o bază de date cu cărți, iar cu ajutorul acestui site, dacă îți faci cont, poți contoriza ce cărți ai citit, câte, la ce pagină te-ai oprit, poți afla părerea altora despre o carte sau să ți-o expui pe a ta, poți participa la discuții pe diferite grupuri și poți descoperi cărți noi sau care ți se potrivesc la un moment dat.

Ei bine, cei de la Goodreads organizează anual premiile publicului, iar cărțile câștigătoare sunt alese de majoritatea utilizatorilor de pe această platformă ce au ales volumul respectiv drept fiind cel mai bun în categoria din care face parte.

Și pentru că Goodreads Choice Awards este, practic, un concurs bazat strict pe preferințele publicului, cărțile câștigătoare nu sunt neapărat mereu cele mai bune din categoria în care au intrat în competiție. Uneori, este vorba despre autor, alteori, despre copertă sau părerea unui influencer despre un voum oarecare.

Deși sunt mai multe categorii, eu am ales câte un volum din categoriile care m-au interesat și mi-am propus să-l citesc până la finele lui februarie. O parte dintre cărțile pe care le-am ales le-am citit deja, o parte - le am pe listă, dar încă nu am ajuns la ele. O parte nu s-au tradus încă la noi sau sunt în curs de apariție, așa că dacă voi avea ocazia să pun mâna pe un exemplar fizic, așa voi face.

Voi începe cu un volum ce concurează în două categorii -  Best Fiction & Best Debut Novel. Este vorba despre Pe pământ suntem strălucitori o clipă de Ocean Vuong, iar cartea urmează să apară la noi la Storia Books. Vreau neapărat să citesc volumul în formă fizică, așa că mai aștept până apare. 

L-am văzut lăudat de foarte mulți cititori pe care-i urmăresc și a căror părere contează pentru mine, așa că am încredere că va fi pe placul meu, mai ales că premisa sună foarte bine - scrisoarea unui fiu către mama sa care nu știe să citească, conținând subiecte ce privesc identitatea națională, istoria familiei, sensibilitatea individului, masculinitatea.

La categoria Best Mistery & Thriller, am ales să citesc romanul semnat de Riley Sager, Lock Every Door. L-am văzut menționat de câteva ori pe Booktube și mi-a stârnit interesul. Nu sunt mare cititoare de thrillere, dar cred că vremea de afară mi-a deschis pofta pentru acestea (am citit recent un volum și mi-a plăcut atmosfera creată).

Una dintre cărțile care mi-au captat atenția anul acesta este Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert, pe care o am în format audio pe telefon.

Am văzut că a ajuns în ultima rundă la categoria Best Historical Fiction și astfel titlul a mai avansat în lista mea de de-citit-în-viitorul-apropiat. 

La capitolul Best Fantasy am ales fără să clipesc volumul lui Katherine Arden, The Winter of the Witch, ultimul din trilogia Winternight.

 Este una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit anul acesta și sper din tot sufletul să se traducă și la noi cât mai curând (primul volum a apărut la Young Art, Ursul și privighetoarea).

Nu am mai citit romane de dragoste de foarte mult timp, dar mi-am propus să încerc și literatura contemporană, să văd ce are de oferit la acest capitol. La categoria Best Romance, am ales romanul lui L. J. Shen, The Kiss Thief, cred că va merge de minune în preajma sărbătorilor. Vom trăi și vom vedea :)

Nici la capitolul Science Fiction nu stau extraordinar, în ceea ce privește numărul de cărți din acest gen citite anul acesta, dar am tot urmărit un volum - Exhalation de Ted Chiang, care s-a nimerit să concureze la categoria Best Science Fiction. Încă un motiv să fac rost de carte și să o citesc. Fiind vorba de o colecție de povestiri, cred că ar merge repede lectura.

Categoria Best Horror mi-a atras atenția datorită a două titluri: The Invited de Jennifer McMahon și The Institute de Stephen King. De King tocmai am terminat de citit Carrie, așa că știu deja că-mi va place - cel puțin, ca stil de scriere. De cartea lui Jennifer McMahon nu știu nimic, dar simt că va fi o carte pe placul meu. Dacă acest lucru se va adeveri sau nu, vă anunț :)

 N-am mai citit poezie de ceva timp, așa că am ales volumul The Truth About Magic de Atticus Poetry, volum ce concurează la categoria Best Poetry, bineînțeles. Nu știu când îl voi citi, trebuie să fac rost de el mai întâi, dar cu siguranță e un mood read, așa că nu mă grăbesc.

Deși Doi pot ține un secret de Karen M. McManus e apărut de ceva timp la noi, la Herg Benet, nu am apucat să fac rost de carte. Mi-a plăcut un alt volum semnat de autoare, Unul dintre noi minte, despre care v-am vorbit și pe Booktube, așa că îl voi citi și pe acesta.

Doi pot ține un secret se află printre finaliști la categoria Best Young Adult Fiction, e timpul să-l citesc. 

Cel mai greu mi-a fost să aleg un volum pe care să-l citesc la categoria Best Young Adult Fantasy & Science Fiction, pentru că am destule cărți finaliste pe care vreau să le lecturez sau pe care le-am citit deja, dar m-am oprit la Sorcery of Thorns de Margaret Rogerson. Relativ recent am citit o altă carte semnată de autoare, An Enchantment of Ravens, o carte drăguță, cu un subiect calm și ușor de urmărit.

Și cum, mai nou, există trendul ca romanele fantasy, destinate adolescențior, trebuie să fie musai cel puțin trei la număr, apariția unei cărți despre care poți spune că e de sine-stătătoare, cu o poveste ce începe și se termină în același volum, e salvarea acelora care iubiesc acest gen literar, dar nu au timp de „cărămizi”

Și pentru că în continuare rămân adepta poveștilor și a cărților ce mă fac să mă întorc în trecut, în copilărie, am ales să citesc și o carte pentru copii, The Strangers de Margaret Peterson Haddix, finalistă la categoria Best Middle Grade & Children`s. Dacă se va ridica la așteptările mele (deloc colosale), vom vedea.

Așa arată o listă relativ mică a cărților pe care vreau să le citesc iarna asta și la final, să mă pronunț în legătură cu a) dacă mi-au plăcut aceste cărți, b) dacă au ieșit câștigătoare altele decât cele alese de mine, ce părere am și c) dacă volumele din lista mea meritau să fie în marea finală.

Până atunci, să-mi spuneți ce cărți ați citit din cele propuse de către Goodreads drept fiind cele mai bune din acest an și dacă ați votat la Goodreads Choice Awards 2019, ce cărți credeți că vor ieși câștigătoare?

Recenzie literară: Carrie de Stephen King (1974)

Carrie de Stephen King este volumul perfect pentru o lectură tomnatică: e sumbru, cu elemente de mister și horror, cu o poveste ușor de urmărit și interesantă, cu personaje față de care nu rămâi rece. 

Carrie e o adolescentă pe care ai vrea să o strângi la piept și să nu-i dai drumul niciodată; să o înveți, în fiecare zi, că inima omului nu este mereu o gaură neagră și că există o fărâmă de lumină în aceasta. Pe mama ei, ai vrea să o expediezi pe o planetă îndepărtată, acolo unde nu există suflete pe care aceasta să le poată atinge.

Recomand cu mare drag volumul de față dacă vreți să pătrundeți în universul scriiturii lui Stephen King.

Recenzie literară: Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman (2013)

Un adult se întoarce în orașul copilăriei sale. O amintire apare de nicăieri, amenințând integritatea lumii în care trăiește protagonistul. O prietenă de demult încă îi bântuie mintea, chemându-l spre tărâmuri necunoscute.

Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman este o carte despre prietenie și familie, realitate și ficțiune, fricile unui copil și temerile unui adult, despre capacitatea de a uita și de a reînvia clipe din trecut. Dacă vă e dor de un Adult Fantasy, cartea de față e perfectă pentru a fi lecturată.