Recenzie literară: Catarul de Stanislaw Lem (1976)

Crescusem în aşa măsură, încât marginile trupului începură să se piardă în întuneric. Ră­tăceau pe undeva, la câţiva kilometri depărtare. Nu le mai simţeam. Rămăsese numai interiorul. Era imens. Un spaţiu întortocheat, o prăpastie între gândirea mea şi lume. De fapt, nici lumea nu mai exista. Mă aplecam fără suflare deasupra propriului meu abis. Acolo unde înainte aveam plămâni, mărun­taie, vene, acum erau numai gânduri uriaşe. Mi-am văzut în ele viaţa. Era despicată, turtită, ardea, se carboniza, devenea cenuşă. Se împrăştia într-o pulbere de foc, într-o Sahară neagră. Ea era viaţa mea.

Recenzie literară: (Enigmele Enolei Holmes, #1) Cazul marchizului dispărut de Nancy Springer (2006)

Dacă vreți să vă lăsați purtați de un personaj tare simpatic într-o aventură pe măsură, Cazul marchizului dispărut e cartea de care aveți nevoie. Bonus - este primul volum dintr-o serie formată din 6 cărți, pe care cu siguranță le voi citi în viitor.

Bilanț literar: Decembrie 2020

Salutare și bine v-am regăsit în noul an! Vă doresc ca acesta să vă aducă lucrurile dorite, împlinirea dorințelor, sănătate și îndeplinirea planurilor voastre!

Lecturile mele din ultima lună a lui 2020 au fost destul de variate, am citit mai mult decât mă așteptam, având în vedere cât de aglomerată a fost această perioadă la locul meu de muncă. Nu s-a lăsat fără o carte abandonată - dar asta e soarta cărților care nu mă pasionează.

Acum și în veac de Grigore Vieru - mi-a fost un mare dor de literatura basarabeană, în special de poeziile copilăriei mele. În acest volum sunt incluse multe poezii semnate de Grigore Vieru, începând cu cele pentru copii, versurile dedicate mamei, patriei, patriotismului. Acum și în veac a fost o reîntoarcere în trecutul meu școlar și în copilărie, m-a făcut nespus de melancolică.

A treisprezecea poveste de Diane Setterfield a fost o lectură superbă, plină de enigmă, suspans, incursiuni în istoria secretă a unor persoane de vază, cercetări și descoperiri macabre. Vă tare recomand să o citiți dacă vă place ficțiunea istorică în combinație cu romanul polițist.

Nu s-a lăsat fără romance - am citit The Hunter de L. J. Shen, primul volum din tetralogia Boston Belles. Urmărește o înțelegere stabilită între un tânăr de bani gata, care e foarte aproape de a-și face familia de rușine și o domnișoară-arcaș ce vrea neapărat să ajungă la olimpiadă. Cei doi sunt firi total opuse, dar când viața îi pune în aceeași încăpere, lucrurile iau o anumită întorsătură.

Îmi place foarte mult cum scrie L. J Shen, de aceea abia așteptam să apară volumul doi din serie, The Villain, unde acțiunea urmărește relația pe care o construiește fratele mai mare a lui Hunter, Cillian, cu Percy, o tânără ce își dă seama din clipa în care-l vede pe Cillian că el e bărbatul vieții sale. Chiar dacă prezentarea sună foarte siropos, L. J. Shen are un stil destul de macabru de a crea personaje și poveștile din spatele acestora, un lucru ce-mi place tare mult și o plasează în lista autoarelor mele preferate de Romance/New Adult.

Și cum am tendința să sar de la un gen la altul, în decembrie am lecturat și câteva volume de literatură pentru copii - primul fiind Fabrica de lipici de Carmen Tiderle, volum pe care l-am primit cadou de la prietenii de la Humanitas Junior. Carmen Tiderle scrie niște poezii tare simpatice, care încântă nu doar copii, ci și un adult care vrea să se întoarcă în acea perioadă.

Celălalt volum citit este o cărțulie ce conține trei povești populare originare din Asia, Tigrul Nerecunoscător, tradusă de Ștefan Liiceanu. Mereu mi-au plăcut  poveștile, iar reîntoarcerea la acestea este o încântare, de fiecare dată, la orice vârstă.

Și dacă tot eram în sfera poveștilor, am lecturat un volum absolut superb, bine organizat, cu o prefață remarcabilă - Arcașul fără arc, volum coordonat de Ștefan Liiceanu. Dacă vreți să faceți cunoștință cu poveștile, pildele și vorbele de duh din China, Japonia și Coreea, puteți începe cu această carte.

Următoarea carte citită în decembrie a fost Whoreshop de Jean-Lorin Sterian, volum pe care l-am primit cadou de la prietenii de la Hyperliteratura. Un grup de imigranți participă la un workshop de scriere creativă, organizat de un neamț, iar la ceva timp, bărbatul publică volumul care conține povestirile participanților la workshop, însușindu-și meritele lor. Ca semn de protest, fiecare decide să le publice în propria țară, volumul de față fiind varianta prezentată de Sterian.

Cartea conține o serie de povestiri scurte, unde acțiunea se bazează pe sexualitate, viață în general, relaționarea cu cei din jur. Unele mi-au plăcut, altele mai puțin, dar cert este că Whoreshop cuprinde mai multe abordări a unor subiecte (încă) tabu și vă recomand să citiți cartea dacă vă place proza scurtă contemporană.

Am terminat de citit un volum care mi-a ajuns direct la inimă, Arthas: Rise of the Lich King de Christie Golden. Urmărește povestea decăderii unui prinț, a transformării acestuia din eroul tuturor într-un antierou sumbru, neînțeles. Dacă vă plac poveștile fantasy cu un astfel de subiect, e musai să o citiți.

Ultimul volum citit în decembrie este O femeie pentru apocalips de Vintilă Horia, volum în care am regăsit din plin lirismul, melancolia și eterna reflectare despre scopul vieții pe care le-am descoperit în Dumnezeu s-a născut în exil. Vă recomand acest volum dacă vă plac cărțile unde lucrurile se defășoară lent, fără a deveni banale.

Și așa am ajuns la volumul abandonat, Cere-mi ce vrei! de Megan Maxwell, primul volum din seria cu același nume. Nu am reușit să trec de primele 3 capitole, construcția poveștii și felul în care interacționează protagoniștii în prima clipă când se cunosc nu a rezonat deloc cu mine. În cazul meu, problema nu a fost subiectul, ci abordarea, așa că am decis să nu pierd timpul cu lecturi care nu mă fac fericită.

În 2021, mi-am propus să citesc ce am mai mult ca niciodată și ceva mai organizat - dacă sunteți curioși, urmăriți #citescin2021 pe profilul meu de Instagram.

Un an minunat, plin de lecturi frumoase să aveți!

Recenzie literară: O femeie pentru apocalips de Vintilă Horia (1968)

Oare de bucurie vreau să țip? Oare de teamă? sau de-o plăcere stranie, ce încă m-are chip, care-și croiește drum în mine, dincolo de conștiința mea? O adiere de vânt. Parfumul cimbrului, pătrunzând până-n străfundul temerilor mele, aidoma unul balsam neștiut.

Toți suntem ispitiți și gata în fiece clipă să trădăm câte-o certitudine onestă în numele unei incerte bucurii, ce-și licărește promisiunea la limita simțurilor noastre.

Recenzie literară: Arthas: Rise of the Lich King de Christie Golden (2009)

Recenzie literară: Arcașul fără arc de Ștefan Liiceanu (2020)

Mintea omului poate fi asemuită cu un univers. Bucuria poate fi privită precum o stea sau ca un nor de bun augur, supărarea seamănă cu un tunet asurzitor sau cu o ploaie torențială, bunăvoința seamănă cu o adiere de vânt sau cu roua suavă a dimineții, severitatea poate fi privită ca o zi de arșiță în toiul verii sau ca înghețul de la sfârșitul toamnei.

Toate plăcerile și neplăcerile simțurilor noastre sunt, până la urmă, rezultatul minții noastre, care observă lucrurile înconjurătoare.

Un om adevărat este nemișcat precum norii, liniștit precum apa unui lac, dar viu precum șoimul care plutește în înalt sau precum peștele care sare pe neașteptate din apă. Așa arată spiritul omului care cunoaște virtutea.

Recenzie literară: A treisprezecea poveste de Diane Setterfield (2006)

Romanul semnat de Diane Setterfield este un volum plin de suspans, de mister, de întrebări cu răspunsuri întortocheate, dar și de povești despre viață greu de trecut cu vederea. Acțiunea are loc din perspectiva lui Margaret, un personaj foarte punctual, bine organizat în ceea ce privește propriile cercetări, care plimbă cititorul prin toată cartea într-un mod fascinant, acțiunile ei fiind declanșate de acele mici fărâme de informație pe care i le oferă doamna Winter. Vida Winter, o bătrână ce creează povești care cuceresc cititorii din prima, începe să se destăinuie într-o formă antrenantă, plimbându-și biograful prin cele mai negre timpuri, cele mai bizare familii, cele mai stranii povestiri cu și despre fantome, trezind la fiecare pas incertitudini în ceea ce privește veridicitatea cuvintelor sale.

A treisprezecea poveste de Diane Setterfield  este un roman ce implică în acțiunea sa o multitudine de destine intercalate, reprezentative pentru anumite pături sociale, lăsând o amprentă vizibilă în istoria unui anumit loc. Recomand cu mare drag dacă vă plac romanele cu acțiunea bazată pe interviuri, cu povești despre fantome și cu taine de familie bine ascunse.