Recenzie literară: Spice Road de Maiya Ibrahim (2023)

Spice Road de Maiya Ibrahim este o carte alertă, unde accentul se pune pe lumea magică în care trăiesc personajele. Toată călătoria grupului este încărcată de magie, tristețe, durere, dar și frumusețe și speranță, personajele descoperind atât cine sunt ele de fapt, cât și originea magiei și complexitatea acesteia. Multe adevăruri rămân nespuse și multe aspecte oferă complexitate acțiunii, însă un lucru rămâne cert: Imani, alături de grupul ei, nu se vor opri până când îl vor găsi pe fratele fetei.

Cât privește personajele, Imani e o persoană complexă, care totuși nu este idealul întruchipat. Deși este puternică și folosește cu măiestrie puterea ce-i este dată, fata dă dovadă de o lipsă totală de atenție pentru lucrurile din afara ariei sale de interes și deseori este prea mândră acolo unde nu este cazul. Deși mi-a părut rău de ea în anumite circumstanțe, sunt și situații în care Imani nu are dreptate și am apreciat cum alte personaje îi deschid ochii asupra greșelilor pe care ea le face.

Recenzie literară: Moștenitorul furat (Moștenitorul furat, #1) de Holly Black (2023)

Moștenitorul furat de Holly Black este o carte ce urmărește soarta unui personaj secundar în seria Făpturile văzduhului - soarta lui Oak, o creatură ce trezește o multitudine de întrebări. Misterios și mereu pus pe glume, Oak ascunde lucruri pe care Wren încearcă să le descifreze, dar Oak se adeverește a fi la fel de bun la manipulatul prin cuvinte mieroase precum este sora lui, Jude. 

Relația romantică din poveste se desfășoară oarecum abrupt - cititorul are parte din plin de perspectiva lui Wren și de gîndurile și trăirile acesteia, însă Oak rămâne mereu în umbră - atât sentimentele lui, cât și motivațiile din spatele acțiunilor.

Bilanț literar: Februarie 2023

Salutare!

Februarie a fost o lună cu lecturi frumoase și cu lecturi abandonate, dar per total, a fost o lună nu tocmai rea, deși a început lent din punct de vedere al satisfacției mele privind cărțile pe care le-am citit.

Moștenirea: Făuritoarea de vise de Ioana Mihaela Curaleț e prima carte, după două abandonate, pe care am terminat-o în februarie. Mi-a plăcut - am vorbit mai multe despre ea în acest articol.

If We Were Villains de M.L. Rio - o carte cu o premisă foarte interesantă, dar după câteva capitole nu am mai suportat nici personajele nesuferite, nici obsesia (nesănătoasă) a autoarei de a-și face personajele să vorbească efectiv prin intermediul unor pasaje întregi din Shakespeare. Chiar dacă sunt actori, oamenii reali nu citează dintr-un autor atunci când vorbesc cu un interlocutor despre chestii foarte serioase.

Final Offer de Lauren Asher e una dintre dezamăgirile acestui an. Mi-au plăcut mult primele două volume din serie, dar pe acesta l-am abandonat când aproape am ajuns la 80%. Protagonista o adevărată viperă - toxică, deloc corectă cu cei din jur, mereu pusă pe a-l face pe protagonist să se simtă prost și deloc dornică să-l ajute acolo unde ea ar fi trebuit să fie persoana de încredere. Cred că e una dintre cele mai oribile protagoniste din câte am văzut eu în romanceurile citite și nici protagonistul sau povestea în sine nu m-au putut motiva să termin cartea.

Nu aveam așteptări când am început Moștenitorul furat de Holly Black - este prima carte din duologia spin off după Făpturile văzduhului și de obicei, autorii „mulg” o serie care a mers foarte bine și de foarte puține ori scriu o carte care să se ridice la nivelul aceleia care i-a consolidat. 

Totuși, m-a surprins plăcut povestea lui Oak și a prințesei Suren, deși clar au fost niște aspecte ce nu mi-au plăcut și direcția în care se îndreaptă acțiunea în al doilea volum nu e tocmai pe placul meu.

Spice Road de Maiya Ibrahim este una dintre cele mai bune cărți fantasy citite luna asta: cu elemente din folclorul arab, o călătorie inițiatică plină de mistere, intrigi și cuvinte nespuse, dar și cu un sistem magic interesant, volumul de față a fost o lectură rapidă, alertă și plină de răsturnări de situație.

Singurul minus ar fi că e abia primul volum din trilogie și nu se știe când va fi publicat al doilea volum :(

Agathele de Kathleen Glasgow și Liz Lawson a fost un YA drăguț, un roman polițist unde adolescenții sunt cei care văd situația mai bine decât adulții și m-am distrat lecturându-l.

Among the Beasts & Briars de Ashley Poston e un basm întunecat, dar totodată potrivit și pentru publicul tânăr, pentru că deși dezvoltă teme mai dificile, nu are scene care să perturbe prea mult un cititor aflat la început de drum cu genul fantasy. 

Lectura este cursivă și te atrage prin simplitatea limbajului, acest roman fiind o carte potrivită pentru o seară liniștită „la gura sobei”.

Exes & O`s de Amy Lea - cum ai traduce cringe în română? Pentru că acesta este cuvântul perfect pentru a descrie protagonista. Are 30 de ani dar privește bărbații ca pe niște clișee din cărțile romantice, este extraordinar de limitată cognitiv, aproape patologic și acționează ca o școlăriță. Oricât de simpatică a fost ideea acestei cărți, nu am putut trece peste prostia protagonistei - cine întreg la cap face liste, la 30 de ani, cu numele foștilor iubiți și încearcă să-i recucerească? Abandonată fără pic de regret.

Highly Suspicious and Unfairly Cute de Talia Hibbert a fost un romance cu adolescenți și a venit la momentul potrivit (după ce am răsfoit mai multe titluri și toate nu mi s-au potrivit). Cartea a fost o surpriză plăcută: protagonişti care se comportă corespunzător vârstei (sunt adolescenți în ultimul an de liceu), personalități interesante şi dialoguri amuzante. Mi-a plăcut cum a fost reprezentat OCD-ul şi ce impact are acesta în viața unei persoane, dar şi felul în care protagoniştii încearcă să înțeleagă ce vor în viață şi învață să-şi accepte sentimentele.

Un romance simpatic, cu şi despre adolescenți, alegerea carierei şi acceptarea sentimentelor.

Mysteries of Thorn Manor de Margaret Rogerson este o nuvelă despre ce se întâmplă cu personajele după evenimentele din Vraja spinilor. Dacă aș fi citit cărțile una după cealaltă, poate că nuvela asta mi-ar fi plăcut mai mult, dar având în vedere că au trecut trei ani între cele două, nu îmi mai aminteam mare lucru din Vraja spinilor și unele aspecte nu au fost reamintite cititorului. Povestea în sine este una drăguță, iar atmosfera o combinație între Howl`s Moving Castle și Harry Potter.

Tethered de Elayna R. Gallea este un fantasy unde accentul se pune pe relația între un vampir și un om - un mariaj stabilit din interes politic, dar care aduce cu sine o mulțime de întrebări și situații riscante.

Mi-a plăcut evoluția personajelor și a relației dintre protagoniști, însă aș fi vrut să văd mai mult worldbuildong și să primesc răspunsuri la o mulțime de situații incerte care apar pe parcursul romanului.

Vaporul alb de Cinghiz Aitmatov este ultima carte pentru luna februarie și m-a impresionat prin sensibilitatea scriiturii și povestea reală, despre viața grea în munți, departe de oameni, văzută prin ochii unui copil care se află în căutarea miracolului în fiecare lucru mic din jurul său.

Acestea au fost lecturile ultimei luni din această iarnă. Ce ați citit fain?

Recenzie literară: Aurora`s End (The Aurora Cycle, #3) de Amie Kaufman și Jay Kristoff (2021)

Ce se întâmplă atunci când Arma ce poate distruge Răul dispare? În mod normal, vine sfârșitul lumii. Dar în universul creat de Amie Kaufman și Jay Kristoff, ceva se întâmplă și împarte brigada 312 în trei subunități, iar lucrurile devin mai complicate decât au fost vreodată. 

Aurora`s End de Amie Kaufman și Jay Kristoff  este al treilea volum din trilogie și încheie lupta pe care brigada 312 o duce împotriva unui rău încă adormit, dar care este mai mult decât pregătit să distrugă întreaga galaxie dacă nu este oprit la timp.

Recenzie literară: Aurora Burning (The Aurora Cycle, #2) de Amie Kaufman și Jay Kristoff (2020)

Aurora Burning a fost un volum intens, plin de elemente-surpriză, evenimente dramatice, dar și multă traumă, incertitudine, testare a curajului. Personajele sunt mereu pe fugă, ascunzându-se de autorități, încercând să facă lucrul corect. E dificil să fii singurul care știe despre un pericol iminent și să nu-i poți avertiza pe cei care pot face o schimbare, dar Tyler Jones, alături de echipa sa, nu se dă bătut.

Amie Kaufman și Jay Kristoff știu să țină cititorul în suspans, lucru ce s-a întâmplat și aici. Chiar și în momentele de aparentă liniște, se întâmplă lucruri și mistere noi ies la suprafață, astfel încât e aproape imposibil să lași cartea din mână.

Recenzie literară: Aurora Rising (The Aurora Cycle, #1) de Amie Kaufman și Jay Kristoff (2019)

Aurora Rising de Amie Kaufman și Jay Kristoff este o operă spațială care te ține cu sufletul la gură. Autorii au o formă foarte plăcută de a introduce cititorul în universul creat, explicând termeni științifici sau concepte într-un mod ușor de înțeles. Personajele, deși multiple, sunt foarte bine conturate și e aproape imposibil să nu te îndrăgostești de acestea. De Tyler Jones, liderul desăvârșit. Scarlett Jones, diplomata  căreia îi place nespus de mult sarcasmul. Zila Maden, geniul grupului. Finian de Seel, mecanicul cu cele mai acide replici. Kaliis Gylderweth, prințul războiului. Cat Brannok, pilotul ușor prea fascinat de viteză. Și Aurora O`Malley, fata-enigmă, care învață să trăiască în viitor. 

Aurora Rising are de toate: momente pline de tensiune, momente unde comicul prevalează, lupta pentru supraviețuire, înflorirea sentimentelor frumoase între personaje, apariția unor concepte noi, pe care toți cei implicați încearcă să le înțeleagă.

Recenzie literară: The Divine and the Cursed de J.E. Reed (2022)

The Divine and the Cursed de J.E. Reed este povestea unui continent distrus de războaie, popoare însetate de sânge, care luptă pentru supremație. O poveste despre dorința de a deține puterea supremă, riscând și sacrificând totul. O poveste despre cum un secret foarte bine păzit poate schimba soarta lumii dacă ajunge în mâinile nepotrivite.

Mi-a plăcut de Arianna, care a avut o creștere frumoasă și interesantă pe parcursul poveștii. Prinsă într-o lume crudă, tânăra nu uită să rămână umană și să arate milă și solidaritate față de cei slabi. Rion, chiar dacă inițial apare în ipostaza răului întruchipat, ascunde un trecut plin de fantome și motive care-l duc spre drumul pe care-l urmează. Între cei doi se creează o alianță imposibilă, dar care poate aduce pacea în lume, prețul care trebuie plătit fiind imens și pe parcursul romanului mereu apare întrebarea dacă vreunul dintre ei este dispus să-l plătească în totalitate.