Dezumanizat de Osamu Dazai este povestea unei decăderi, aceasta fiind relatată de o voce indiferentă, rece, care pe alocuri sună chiar amorțită. Oba Yozo vorbește despre copilăria sa și despre statutul social distins pe care-l avea de parcă nu i-ar păsa deloc de aceste lucruri, atât de importante în societatea și timpul în care trăiește. Dacă în copilărie și adolescență masca de clovn a fost suficientă, odată ce Oba scapă de sub aripa protectoare a familiei și a provinciei, aventurându-se în marele oraș, tânărul începe să își manifeste adevărata natură. Evoluția sau mai bine zis, involuția personajului este fulminantă, Oba luând numai decizii proaste în viață, care-l aduc într-un punct critic. Deși pe alocuri deciziile pe care le ia par a fi o greșeală, sau sunt cauzate de lipsa de experiență de viață, de cele mai multe ori Oba ia asumat cea mai proastă decizie posibilă pentru o situație critică. O face cu o seninătate de neînțeles, și de multe ori protagonistul pare să fie fericit de faptul că se autosabotează.
Dezumanizat este un volum încărcat de emoție, iar personajul principal, Oba Yozo, este atipic. Nu trezește compasiune, iar prin felul în care-și relatează povestea deseori transmite repulsie. Însă are o voce hipnotizantă, pentru că, oricât de mult l-ai disprețui pentru deciziile pe care le ia, felul în care își spune povestea trezește curiozitatea și dorința de a afla ce urmează să se întâmple mai departe.
După evenimentele din primul volum, cititorul este aruncat direct în miezul acțiunii. Relația dintre Oraya și Rhain, atât de atent construită pe parcursul Șarpelui și aripilor nopții, se transformă în ceva fragil și aparent ireparabil, iar autoarea transmite realist această senzație. Războiul este iminent, iar facțiunile ce luptă între ele dispun de o multitudine de resurse - despre o parte dintre acestea personajele și cititorul știu, dar despre altele se află pe parcurs, protagoniștii deseori fiind luați prin surprindere.
Cenușa și regele blestemat de stele de Carissa Broadbent este un romantasy unde accentul se pune în egală măsură și pe conflictul ce are loc în lumea din afară, cât și pe conflictul interior al personajelor - nu doar a protagoniștilor. Relația dintre Oraya și Rhain trece prin multe transformări, și felul în care cei doi navighează prin războiul vampirilor, în care au roluri-cheie, este unul inițiatic pentru un sentiment măreț și periculos, dar totodată minunat și demn de multe sacrificii.
Iată că a mai trecut o lună - cum mai zboară timpul când ești adult, și ce lungi mi se păreau zilele, săptămânile sau lunile când eram copil! În semptembrie am avut spor la citit pe bucăți - când citeam în orice moment liber, când nu luam o carte cu zilele, drept urmare, am șase titluri bifate pentru prima lună din această toamnă. Nu-i rău deloc :)
Strania viață a unui poștaș singuratic de Denis Theriault a fost prima mea întâlnire cu autorul și, deși volumul e destul de scurt, m-a pus pe gânduri în multe momente. Este vorba despre un poștaș cam ciudat, căruia nu-i place să fie printre oameni prea des, cu toate acestea, are un mare păcat: îi place să desfacă scrisori și să le citească înainte de a le aduce destinatarilor.
Astfel, descoperă despre vieție acestor oameni lucruri nu tocmai curate, face cunoștință cu poezia Haiku și începe să construiască o relație atipică cu o femeie pe care nu a văzut-o niciodată. Voi vorbi mai multe despre carte pe canal, până atunci vă invit să o lecturați - e simpatică și scurtă.
Despre Dezumanizat de Osamu Dazai am auzit de la comunitatea de bookstagram din România, că tot a fost tradusă la Alice Books, și multe conturi pe care le urmăresc recomandau cu mare căldură acest volum. Ei bine, l-am citit, mi-a plăcut, dar parcă totuși mă așteptam la mai mult. Posibil ca faptul că l-am citit pe Yukio Mishima - unul dintre autorii mei niponi preferați, care abordează teme similare în mai multe cărți - nu a fost în favoarea lui Osamu Dazai. De altfel, cei doi autori nu se sufereau în viața de zi cu zi.
Dezumanizat este un jurnal-spovedanie, semnat de un individ ce se naște într-o familie nobilă și înstărită, dar, odată ce ajunge la facultate, departe de ai lui, începe dezmățul. Deși este de mic sigur că e o persoană rea și mereu poartă masca unui clovn pentru a-i distra pe alții - și pentru a redresa atenția unui ochi mai atent de la adevărata sa personalitate, naratorul din Dezumanizat continuă, cu o încăpățânare patologică, să poarte masca atunci când nu mai este cazul și mai ales atunci când asta îi aduce numai probleme.
Gestapo de Sven Hassel este a cincea carte din seria Legiunea Blestemaților, o serie ce urmărește mai mulți soldați nemți din timpul Celui De-al Doilea Război Mondial și situațiile în care ajung. Gestapo este un volum acțiunea căruia are loc în cele mai sumbre împrejurări, dar limbajul autorului este unul tragi-comic. Tot ce se întâmplă este îngrozitor, iar asta conștientizează și personajele, însă, atunci când trăiești într-un calvar, umorul negru și nihilismul par a fi singurele aspecte ce îți fac viața suportabilă.
Adio, iubito! de Raymond Chandler este a doua carte din ciclul Philip Marlowe, urmărind aventurile acestui detectiv particular în LA-ul de la începutul secolului trecut. Știam din start când am ales lectura că-mi va fi pe plac - romanele lui Chandler nu m-au dezamăgit, iar Philip Marlowe e un personaj simpatic.
Aici, autorul urmărește aceeași rețetă - pe Marlowe, care se încurcă absolut neintenționat cu vreun criminal, mai multe cazuri ce par să nu aibă nicio legătură unul cu celălalt, ceva femei frumoase, gangsteri și nelipsiții polițiști corupți. Și totuși, îmi place mult rețeta lui Raymond Chandler și clar voi mai citi romane semnate de el.
La duologia semnată de Rachel Gillig, Regele Păstor, voiam să ajung de ceva timp, dar am așteptat să am ambele cărți disponibile - și bine am făcut. O fereastră întunecată și Două coroane înlănțuite relatează povestea unui regat - Blunder - care este blestemat de Spiritul Pădurii.
Ceața se răspândește pretutindeni, iar magia acesteia este mortală. Oamenii ce sunt atinși de Febră capătă puteri magice, dar acestea sunt periculoase, astfel încât cei bolnavi sunt vânați și anihilați. Nu în ultimul rând, multe figuri sus-puse au acces la Cărțile Providenței - cărți ce conțin o magie periculoasă, iar cel care o deține poate muta munții din loc.
Un fantasy cu elemente de romance minunat scris, cu o atmosferă sumbră și perfectă pentru toamnă, cu o acțiune alertă și cuprinzătoare, cu personaje pe care nu ai cum să le ignori, pentru că fiecare protagonist e atât de bine conturat! Abia aștept să vorbesc pe canal despre fiecare volum în parte și deja am pus pe wishlist toate titlurile viitoare ale autoarei :)
Acestea au fost lecturile mele din septembrie. Voi ce ați citit fain?
Primul volum din opera lui Proust este format din două părți - Partea I. Combray, scrisă în 1913 și Partea a II-a: O iubire a lui Swann, scrisă în 1917. În prima parte a cărții urmărim copilăria naratorului, un băiat dintr-o familie cu stare, ce este foarte intrigat de vecinul lor, domnul Swann, despre care în familie se vorbește când în șoaptă, când cu admirație. În cea de-a doua parte a cărții, accentul se pune pe însuși domnul Swann și pe viața lui personală, absolut toate detaliile acesteia fiind discutate în amănunt de către vocea narativă.
În partea dinspre Swann este doar începutul lungii călătorii pentru narator în viață, în acest volum fiind rememorate cu o multitudine de amănunte evenimentele cheie din copilările și mai ales sentimentele aparent trecătoare, dar ce au lăsat o amprentă adâncă în sufletului personajului. Deși naratorul, prin intermediul informațiilor pe care le oferă, conturează foarte bine atmosfera și structura nobilimii aflate la hotarul dintre veacuri, accentul principal este pus pe ce simte naratorul și pe emoțiile pe care le trăiește și retrăiește înperpetuitate rememorând evenimente din copilărie și mai târziu din perioada maturizării.
Six Scorched Roses de Carissa Broadbent este o nuvelă unde povestea se axează pe o relație de dragoste, între un om și un vampir, acțiunea având loc în universul seriei Coroanele Nyaxiei, dar pe un continent diferit față de cel unde are loc acțiunea principală. Deși firul narativ este reprezentat de construcția unei relații amoroase, autoarea nu neglijează decorul - orașul și mentalitatea societății umane, relațiile tensionate dintre oamenii de rând și nobilime, puterea pe care o are cultul religios ce încă venerează zeul care i-a abandonat și bandele de rebeli ce vandalizează tot ce prind. Autoarea conturează foarte bine lumea în care are loc povestea și, deși în acest volum acțiunea vizează mai mult rasa umană decât vampirii, acest aspect a ajutat la întregirea imaginii despre universul în care se întâmplă povestea principală.
Personajele din acest volum au fost bine conturate, cu personalități puternice, și mi-a plăcut faptul că autoarea i-a făcut să iasă din zonele lor de confort. Lilith, deși e om, este conștientă de propria mortalitate și prețuiește fiecare zi, fiecare oportunitate de a învăța ceva, dând dovadă de un curaj pe alocuri nesăbuit, dar deseori bazat pe convingerea ei că trebuie să ia de la viață tot ce poate cât încă mai are timp. Vale, deși este o creatură ce a trăit sute de ani, vede altfel curgerea timpului, dar modul în care apare Lilith în viața lui și cum cei doi trec prin o multitudine de evenimente îl fac să-și revizuiască opiniile despre ce este existența, de fapt, și care-i sunt adevăratele dorințe.
Acolo unde sălășluiește întunericul de A.B. Poranek este un roman-basm clasic, unde autoarea pune accent atât pe atmosferă, cât și pe modul în care se construiește relația dintre personaje. Deși multe evenimente sunt clișeice, autoarea le introduce într-un mod natural și chiar plăcut în narațiune, astfel încât acestea nu sunt deranjante sau în plus.
Elementul de supranatural este explicat foarte bine pe parcursul poveștii, afli treptat care este sursa magiei și cum oamenii au ajuns să se teamă de aceasta, de ce Leszy este demonul ce păzește pădurea și care-i treaba cu celelalte creaturi ce împânzesc acest loc misterios. Lumea creată de autoare este magică, plină de elemente de folclor slav bine integrate în narațiune și personajele sunt ușor de îndrăgit datorită trăsăturilor de caracter bine definite.
Șarpele și aripile nopții de Carissa Broadbent este un romantasy unde se pune accent în egală măsură și pe acțiune, și pe dezvoltarea relației romantice. Autoarea conturează în detaliu universul în care are loc acțiunea, astfel încât e clar de la bun început cine împotriva cui luptă și de ce, care este sursa magiei și de ce există atâta ură și vărsare de sânge între cele trei mari Case. Vampirii se împart în cei născuți din noapte, cei născuți din umbră și cei născuți din sânge, iar Carissa Broadbent îi construiește cu lux de amănunte, așadar e foarte clar cine cine-i și ce urmărește, în general.
Atât protagoniștii, cât și personajele secundare sunt construite treptat, autoarea punând accent pe ce îi face să lupte, ce idealuri au, dar și care sunt slăbiciunile ce le pun existența în pericol. Oraya e un personaj puternic prin încăpățânarea de care dă dovadă, dar și prin combinația de prudență și inventivitate. Este un om crescut printre vampiri, a trăit cu frica toată viața sa, iar turneul este șansa ei de a deveni mai mult decât o sursă de hrană pentru cei din jur. Rhain este aparent un vampir neînfricat și chiar nesăbuit pe alocuri, dar odată cu avansarea narațiunii cititorul începe să descopere foarte multe lucruri despre acest participant din turneu.
