Drumul spre minimalism - Săptămâna 21

Bună!

Încă sunt prinsă cu sesiunea, încă nu îmi pot ocupa timpul cu ce vreau eu. Dar, asta nu înseamnă că Drumul spre minimalism se oprește aici.

Săptămâna ce a trecut m-am axat mai mult pe ce am în bucătărie. Am făcut curățenie pe rafturi, am rearanjat lucruri și am făcut câteva descoperiri - cum ar fi produse expirate sau produse despre care habar nu aveam că am. Asta pățești când nu ai aranjate toate sticlele, ambalajele, cutiile și ce o mai fi prin rafturi.

Problema s-a rezolvat, ce nu mai era bun a plecat, ce era bun și util s-a mutat mai în față, iar acum pot să văd foarte bine ce am și unde stă. Ba mai mult, unele obiecte care nu aveau un loc permanent au migrat în dulap astfel încât le pot folosi oricând, fără să le mai caut. 

M-am uitat peste depozitele mele de mirodenii și mi-am dat seama că nu îmi convine deloc faptul că râșnițele mele sunt de unică folosință. Mă refer la sare/piper/chili/ce-o fi care vin sub formă de boabe într-o râșniță și o dată ce se termină produsul, trebuie să arunci și ambalajul. Mi se pare o risipă și mi-am propus să-mi iau niște râșnițe ce se desfiletează și pot fi reumplute cu ce îți trebuie. Mai ales că ieși mai ieftin astfel și dacă faci cumpărăturile în magazine de specialitate sau care vând mirodenii vrac, poți să alegi fix ceea ce vrei și în ce cantități vrei. Văzusem la Pepconiște recipiente-râșnițe, erau și destul de ieftine - 3 lei bucata parcă? Așa că data viitoare când ajung la Pepco, mă duc să-mi iau.

Folosesc cu brio creioanele și pixurile pe care le am. V-am spus săptămâna trecută că vreau să scap de ele și momentan reușesc să mă mențin. E un fleac, dar pentru mine e o satisfacție. 

Cam asta a fost săptămâna mea - nu cine știe ce, dar tot progres e (unul mic de tot). Voi ce ați mai făcut?

Jovis Homemade Beauty - îngrijire naturală, cu dragoste din Constanța

Salut!

Astăzi vă vorbesc despre ceva ce nu am mai făcut pe acest blog - despre produse cosmetice. Odată cu dorința mea de a adopta un stil de viață minimalist, mi-am îndreptat atenția spre produsele naturale pe care le pot include în viața mea puțin câte puțin. Aici mă refer la haine din materiale textile naturale, cât mai puține obiecte din plastic și nu în ultimul rând, produse cosmetice care să fie cât de cât prietenoase cu natura și de ce nu, versatile.

Așa am ajuns să caut producători autohtoni și să descopăr că la noi, poți lejer să găsești un magazin ce-ți oferă astfel de produse, atât în online, cât și în offline, trebuie doar să cauți. După experiența mea cu Skin Novels, mi-am zis să mai încerc ceva și uite așa am descoperit Jovis Homemade Beauty (prin intermediul blogului Dianei Solomon). 

Dacă mă urmăriți și pe celălalt blog, cu siguranță știți că de vreun an încoace nu sunt deloc mulțumită de părul meu - fac mătreață cu prima ocazie, volumul pe care nu prea îl aveam a dispărut cu totul și umblând pe bloguri pe care le mai citesc am văzut la cineva că folosește un șampon solid.

Mi s-a părut destul de interesant acest tip de produs - un săpun pe care-l poți folosi pe post de șampon și care conține doar ingrediente naturale, așa că m-am dus pe pagina Jovis și l-am găsit pe alesul meu - șamponul pentru păr gras. Și pentru că atenția mi-a fost captată cam de toate produsele de acolo, mi-am zis să mai încerc două, așa că am plasat o comandă. 

Desigur, cel mai mult îmi doream să încerc șamponul și chiar dacă am plasat comanda la sfârșitul lui noiembrie, am ajuns să-l folosesc abia de la începutul lui ianuarie. Apa florală o folosesc de când a ajuns, la fel și deodorantul. 

Șamponul solid e un produs pe care îmi este foarte greu să-l introduc în rutina mea zilnică. Mă spăl pe cap cam o dată la trei zile, iar după primele încercări de a folosi acest produs am observat cum mi se îmbâcsește foarte tare părul - culmea, pe lungime și nu la rădăcină. Așa cum se zice și în descrierea produsului, e nevoie de timp pentru a obișnui scalpul cu un astfel de produs, de aceea aplic șamponul solid doar la rădăcină, formând spuma în palme, iar pe lungime aplic un șampon obișnuit. Astfel, mă pot bucura de șamponul de la Jovis. Având în vedere că a trecut doar o lună, verdictul final îl voi da ceva mai târziu.

Urmează apa florală pentru ten gras sau mixt cu extract de arbore de ceai. O folosesc zilnic ori de câte ori simt nevoia și e un produs plăcut. O folosesc pe post de toner și e destul de spornică, dar m-am cam plictisit de cum miroase. De fapt și de drept, voiam să o iau pe cea cu ilang-ilang, dar nu era pe stoc așa că rămâne pentru data viitoare.

Și ultimul produs este un deodorant natural din piatră de alaun. Eu comandasem varianta spray (mai există și varianta pulbere), dar nu mai era pe stoc și mi-a fost trimisă varianta solidă. Ceea ce cred că a fost în favoarea mea. Folosesc acest deodorant după ce fac baie, pe pielea umedă și îmi place mult faptul că nu se simte pe piele și nu lasă urme. Având în vedere că e sezonul rece, nu știu încă dacă va fi la fel de eficient când vine căldura, dar văd eu până atunci. Să mai spun că este foarte spornic?

Acestea au fost produsele pe care le am momentan. În wishlistul meu se află un set pentru îngrijirea tenului și un set anticelulitic, dar și câteva săpunuri și un balsam de buze. Cu siguranță le voi procura atunci când termin ce am acum.

Dacă aveți recomandări cu privire la cosmetice naturale, cruelty free și produse în România, aștept în căsuța de comentarii să-mi ziceți de ele. Și dacă ați folosit produse de la Jovis, să îmi spuneți ce experiență ați avut cu aceastea. 

Până data viitoare, vă pup!

Cele mai proaste cărți citite în 2017

Așa cum spune titlul, astăzi voi vorbi despre volumele pe care le-am citit anul trecut și care nu mi-au plăcut - adică cele mai slabe cărți ale lui 2017. 

Din fericire, sunt mai puține decât mă așteptam și din păcate, pentru o parte dintre ele am avut așteptări mari - mai ales că erau iubite de toți cei din jur. Și așa am învățat anul trecut că nu ar trebui niciodată să am așteptări de la vreo carte pe care o laudă toată lumea.

 Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman

Nu, nu mi-a plăcut. A fost o carte foarte slabă, lipsită de farmecul pe care mi l-a promis descrierea volumului, iar Ove e un moș nesuferit. Știu că sunt în minoritate când spun că volumul de față a fost o mare pierdere de timp și nu am găsit nimic drăguț, optimist sau luminos printre file - doar frustrarea unui cititor mințit. Pentru mine, Un bărbat pe nume Ove este cea mai proastă carte pe care am citit-o în 2017.

Tema pentru acasă de Nicolae Dabija

Ba nu, am mințit. Acest volum a fost cel mai prost volum citit anul trecut. Deși povestea în sine ar fi putut fi nespus de frumoasă și plină de emoție, fabulațiile din ea și personajele total ireale - în sensul rău al cuvântului - m-au făcut să arunc cartea cât colo imediat ce am terminat-o.

 Vegetariana de Han Kang

Nu a fost neapărat o carte proastă, ci mai mult o mare dezamăgire. După cum a fost descrisă și promovată, trebuia să fie o lectură ce-ți îngheață sângele în vene. Dar mie nu mi s-a părut atât de... deranjantă precum a fost pentru alți cititori.

Casandra de Christa Wolf

Nici acest volum nu m-a dat pe spate. M-a interesat pe alocuri, dar în majoritatea timpului m-a plictisit. Acțiunea e redată de la persoana întâi și e mai mult un jurnal decât o poveste, dar pe mine nu m-a prins stilul autoarei. 

Elixirul dragostei de Eric-Emmanuel Schmitt

Am citit această carte pentru că mi-a plăcut cum sună titlul plus coperta. Și ce mă bucur că nu am ajuns să cumpăr volumul! Este efectiv o serie de scrisori între doi foști îndrăgostiți care „au rămas prieteni”. Limbajul pueril și acțiunea al naibii de clișeică seamănă mai mult cu o conversație de pe o rețea de socializare, preluată și retușată. Dă senzația că autorul nici nu s-a chinuit să scrie serios.

Beyond Black de Hilary Mantel

Nu știu dacă acest roman a fost tradus în română, dar are în centrul acțiunii două femei - una ghicitoare și cealaltă asistenta sa. Inițial, firul narativ mi se părea interesant și toate forțele misterioase pe care le deținea/controla ghicitoarea și pe care asistenta încerca să le înțeleagă/tolereze, ca pe parcurs totul să devină monoton, șters - de parcă scriitoarea și-ar fi peirdut tot avântul și și-ar fi dorit să termine cât mai repede cartea.

Don Quixote de Miguel de Cervantes Saavedra

Acest volum a fost o surpriză pentru mine. De obicei îmi plac clasicii, dar ceea ce am pățit cu magnificul Don Quixote a fost că m-a plictisit de moarte. Acțiunea s-a târât, nu a mers ca pe roate, iar eu nu am reușit să mă identific cu niciun personaj. 

Acestea au fost cărțile pe care nu am putut să le îndrăgesc. Sper ca în anul acesta să am cât mai puține rateuri de genul dar până atunci, vreau să știu ce cărți nu v-au plăcut vouă și de ce :)

Să aveți o zi fumoasă!

Recenzie literară: Nimic nou pe frontul de vest de Erich Maria Remarque (1929)

Salut!

Astăzi vă vorbesc despre una dintre cărțile mele preferate, Nimic nou pe frontul de vest de Erich Maria Remarque. Ați citit-o?

Drumul spre minimalism - Săptămâna 20

Salutare!

Cum vă spuneam acum ceva timp, perioada asta, ianuarie, pentru mine înseamnă sesiune. Și cum sesiunea este pe mine cu examenele ei (stupide), îmi petrec cam tot timpul acasă, uitându-mă după lucruri pe care să le dau/reutilizez/să scap de ele în cadrul proiectului Drumul spre minimalism.

Dacă acum două săptămâni mă uitam la colecția mea de agende, ei bine, ieri am reușit să le dau. Sper ca prietenele mele să se bucure de acestea mult mai mult decât s-au bucurat rafturile bibliotecii :))

Am început să strâng pixurile de prin casă și să le folosesc. La fel am făcut cu creioanele, cariocile și tot ce mai aveam de genul. Chiar dacă pare un chițibuș, pentru mine terminarea unui pix sau a unui creion este o satisfacție. Nu neaprat că am eliberat loc în casă (că nu ocupă așa mult), ci că l-am folosit de-a binelea. Mă bucură că acel obiect și-a îndeplinit scopul în casă și pot trece la următorul. Cum manualele mele au câte 500 de pagini, sunt sigură că voi termina câteva creioane până la sfârșitul sesiunii.

Mă tot gândesc la Meal Planning. Deși de o perioadă bună reușesc să urmăresc strict lista de cumpărături atunci când merg la supermarket, sunt genul de persoană ce nu știe ce vrea să mănânce următoarele zile. În familia mea, problema sunt eu, din punctul acesta de vedere, așa că m-am gândit să fac un plan cu feluri de mâncare pentru fiecare zi a săptămânii și să văd aproximativ de ce am nevoie. Poate reușesc astfel să merg și mai rar la cumpărături - în momentul de față, o fac cam de trei ori pe săptămână.

Mă țin de Bullet Journal-ul pe care mi l-am improvizat din agendă și-mi place să verific ce am de făcut/ să bifez ce am făcut deja/ să notez evenimente și lucruri de făcut pentru o săptămână. Încă nu-mi dau seama dacă sunt mai productivă astfel, dar voi vedea în timp.

Voi ce mai faceți?

Cele mai bune cărți citite în 2017

 Pentru început, vă spun că această postare va fi lungă-lungă, așa că pregătiți-vă cafeluța/ceaiul/muzica preferată și haideți să vedem împreună ce lecturi mi-au marcat anul ce tocmai și-a luat zborul.

Pentru a-mi ușura munca, am împărțit cărțile în patru categorii, dar aș vrea să menționez că ordinea cărților este complet aleatorie.

Nu sunt fana unor clasamente, pentru că fiecare volum mi-a plăcut în felul său, așa că nu pot să aleg o cea mai bună carte citită în 2017. Dar, ca să nu ne lungim prea mult, vă prezint clee patru categorii: manga, ficțiune, carte pentru copii, non-ficțiune.

Manga

Mi-am făcut o tradiție în a prezenta manga la începutul lecturilor preferate (a se vedea articolul meu legat de cărțile anului 2016).

Inuyasha de Rumiko Takahashi

Kagome este o adolescentă din prezent care în urma unei întâmplări nu tocmai obișnuite, se trezește în Sengoku jidai - Japonia medievală. Urmărită de un demon, fata ajunge la copacul unde este țintuit Inuyasha, jumătate om, jumătate demon. În încercarea de a scăpa cu viață, îl eliberează de blestemul pe care l-a lăsat o femeie din trecut, iar mai târziu, când Giuvaierul Sufletelor, o piatră ce oferă puteri colosale deținătorului, se sparge, alături de Inuyasha și alți prieteni de drum, Kagome încearcă să-l reîntregească, pentru a nu-l lăsa pe Naraku, un demon viclean, să domine lumea.

Cred că multe fete de vârsta mea au prins febra Inuyasha: a fost primul anime pe care l-am urmărit cap-coadă și care se numără printre preferatele mele. Dar abia anul acesta m-am încumetat să citesc manga, pentru că vorba aia, cartea e mai bună decât filmul. Adevărul este altul: ambele mi s-au părut la fel de bune, chiar dacă stilul de a desena e un pic mai diferit - eu rămân fana lui Inuyasha din anime.

unTouchable de Massstar

Sia Lee este un vampir ce a evoluat; ea se hrănește cu energia oamenilor printr-o simplă atingere, fără a mai apela la clasicul sânge. Din prima zi în care-l întâlnește pe vecinul său, Jiho, Sia își dorește nespus de mult să-l atingă, dar apare o problemă: tânărul suferă de mizofobie - teama de a atinge ceva pentru că este plin de microbi. Pentru a-și atinge țelul, fata are de parcurs un drum lung...

unTouchable este o manhwa drăguță, romantică, dar fără a fi siropoasă. Ca orice altă lucrare de genul, are mai multe clișee, dar fără a deveni deranjante. Acțiunea este antrenantă, personajele cât de cât mature, iar eroina este simpatică. Să nu mai zic de stilul în care este desenat - e plăcut ochiului.

Annarasumanara de Il-Kwon Ha

Cred că această manga este preferata mea dintre cele trei. Stilul, subiectul și mai ales finalul m-au captivat. Nu voi vorbi prea mult despre ea, pentru că i-am făcut o recenzie.

Ficțiune

Vițelul de aur de Ilf și Petrov

Pe canalul meu de YouTube am vorbit despre cartea Douăsprezece scaune, semnată de acești autori, iar cartea de față, Vițelul de aur, urmărește peripețiile unui personaj foarte interesant, Ostap Bender. Mie personal mi-a plăcut mai mult volumul acesta față de 12 scaune, așa că vă invit să citiți despre el mai detaliat aici.

Magicianul de John Fowles

Dacă mă urmăriți de ceva timp, cu siguranță știți că Fowles este una dintre marile mele iubiri, ba chiar obsesii în ceea ce privește stilul de a scrie. Magicianul a fost o călătorie interesantă, plină de mister și suspans. Recenzia o găsiți aici.

Plânsul lui Nietzsche de Irvin D. Yalom

Cartea aceasta face parte din acele volume care apar în viața unui cititor exact atunci când trebuie. A fost o lectură interesantă, intensă pe alocuri, dar modul în care scrie Yalom mă face să vreau să-l mai citesc.

Cântecul stepei, cântecul munților de Cinghiz Aitmatov

Cartea aceasta, care conține patru povestiri, umple inima cititorului de melancolie. Mi-am propus de ceva timp să citesc ceva semnat de acest autor, dar după lecturarea volumului de față, cu siguranță voi mai căuta și alte titluri.

Tovarășa Singurelu de Radu Dorin

Mioara Singurelu, o femei ciudățică, dar devotată în totalitate partidului, a fost o figură interesantă, alături de celelalte personaje nu mai puțin ciudate. Volumul acesta este volumul de debut al autorului, mai multe despre am scris aici.

Femeia în alb de Wilkie Collins

Am citit această carte în cadrul unui book club și pentru că o aveam de mult timp pe lista de to-read, am nominalizat-o. A ieșit învingătoare și astfel am ajuns să o citesc după mii și mii de ani. Mi-a plăcut mult, m-a ținut în suspans, mi-am găsit un personaj preferat - contele Fosco. Dacă vreți să citiți o carte clasică, volumul de față ar fi o idee bună.

Să prinzi o stea căzătoare de John Brunner

M-am lăsat ademenită de titlu și m-am trezit că citesc o poveste sf. Deși inițial m-am pregătit să nu îmi placă, volumul m-a surprins într-un mod plăcut. Am detaliat în articolul acesta.

Rugul de György Dragomán
 

Rugul e o altă carte pe care am citit-o în cadrul unui club de lectură - și mi-a plăcut nespus de mult, se numără printre cele mai îndrăgite cărți ale anului. Romanul urmărește viața unei orfane, Emma, care se trezește pe cap cu o străină ce-i spune că este bunica ei. Am scris mai multe despre lectura aceasta pe blog.

Fata care citea în metrou de Christine Féret-Fleury

Juliette, protagonista romanului, m-a cucerit prin felul ei de a fi. Cartea de față nu este o capodoperă și nu schimbă vieți, dar este o lectură plăcută și care oferă o stare de bine. Am scris despre aceasta aici. 

Carte pentru copii

Trilogia Howl`s moving castle de Diana Wynne Jones

Diana Wynne Jones este una dintre scriitoarele pe care le-am descoperit anul acesta și pe care aș citi-o la nesfârșit. Scrie atât de bine și atât de captivant, încât uiți că nu mai ești copil - poveștile ei au capacitatea să te transpună direct în miezul acțiunii. Din trilogia Howl`s moving castle, preferatele mele au fost primul și ultimul volum, al doilea fiind așa, mai de umplutură.

Seria Chrestomanci de Diana Wynne Jones

Seria Chrestomanci cuprinde șase aventuri legate de un personaj misterios - vrăjitorul care este responsabil de echilibrul dintre magie și „normalitate” în lume. În cele șase cărți cititorul urmărește diferite personaje și peripețiile acestora, pentru ca la un moment dat să se ajungă tot la Chrestomanci. Din păcate, seria aceasta nu este destul de cunoscută la noi, deși sunt sigură că ar fi pe placul copiilor și nu numai. Mie personal mi-a plăcut mai mult decât seria cu Howl.

Haiganu. Furia oarbă de Marian Coman

Aventurile zeului continuă și în acest volum, care din punctul meu de vedere a fost mai bine închegat, cu o acțiune mai animată și personajele mai pe înțelesul meu. Am avut ocazia să-l cunosc pe autor în cadrul FILIT, ceea ce a fost o mare plăcere pentru mine. Aștept cu nerăbdare continuarea!

Non-ficțiune

Eu, Dracula și John Lennon de Jan Cornelius

Am citit volumul acesta doar pentru că a fost o provocare, dar care mi-a prins bine. Nu sunt sigură că ar fi non-ficțiune, mai mult levitează undeva la limită cu ficțiunea, dar pe mine m-a binedispus și vă recomand acest volum.

Copilaria de Maksim Gorki

La fel ca volumul de mai sus, nu știu dacă e chiar o non-ficțiune, dar eu l-am văzut ca pe un jurnal. E o lectură destul de deprimantă, dar care te apropie de sufletul uman.

Sapiens: Scurtă istorie a omenirii de Yuval Noah Harari

Noroc de book cluburile în care m-am băgat anul acesta (ar trebui să scriu un eseu separat despre avantajele unui cerc de lectură), altfel nu m-aș fi apucat de această carte (sau de altele la fel de bune). Sapiens este o lectură plăcută, ca un script de la o emisiune despre om și cum a evoluat această specie. Am scris recent un articol pe blog despre acest volum.

Magia ordinii de Marie Kondo

În 2017 mi-am propus să adopt un stil de viață minimalist, așa că m-am documentat. Magia ordinii este una dintre cărțile ce tratează acest subiect, sau mai bine zis, clutterul din casă și mie mi-a fost de ajutor mai mult la nivel motivațional decât propriu-zis.

Acestea au fost lecturile ce mi-au marcat anul. Mă bucur nespus de mult că am descoperit cărțile de față, fie prin intermediul unui club de lectură, fie printr-o recomandare sau pur și simplu, din întâmplare. Abia aștept să văd ce-mi va oferi 2018 în materie de lectură - mi-am făcut și planul pentru anul acesta.
Pentru a-mi urmări cărțile, vă invit să ne împritenim pe Goodreads. Care au fost cărțile ce au marcat anul 2017 pentru voi?
Vă doresc să aveți parte de un an cât mai frumos și plin de lecturi interesante!

Recenzie literară: Marile speranțe de Charles Dickens (1861)

Hello!

Astăzi vă vorbesc despre romanul Marile speranțe, semnat de Charles Dickens. Adolescența mi-a fost marcată de această carte și mi-a trezit apetitul pentru opera lui Dickens. Vizionare plăcută!