Recenzie literară: (Enigmele Enolei Holmes, #1) Cazul marchizului dispărut de Nancy Springer (2006)

Dacă vreți să vă lăsați purtați de un personaj tare simpatic într-o aventură pe măsură, Cazul marchizului dispărut e cartea de care aveți nevoie. Bonus - este primul volum dintr-o serie formată din 6 cărți, pe care cu siguranță le voi citi în viitor.

Bilanț literar: Decembrie 2020

Salutare și bine v-am regăsit în noul an! Vă doresc ca acesta să vă aducă lucrurile dorite, împlinirea dorințelor, sănătate și îndeplinirea planurilor voastre!

Lecturile mele din ultima lună a lui 2020 au fost destul de variate, am citit mai mult decât mă așteptam, având în vedere cât de aglomerată a fost această perioadă la locul meu de muncă. Nu s-a lăsat fără o carte abandonată - dar asta e soarta cărților care nu mă pasionează.

Acum și în veac de Grigore Vieru - mi-a fost un mare dor de literatura basarabeană, în special de poeziile copilăriei mele. În acest volum sunt incluse multe poezii semnate de Grigore Vieru, începând cu cele pentru copii, versurile dedicate mamei, patriei, patriotismului. Acum și în veac a fost o reîntoarcere în trecutul meu școlar și în copilărie, m-a făcut nespus de melancolică.

A treisprezecea poveste de Diane Setterfield a fost o lectură superbă, plină de enigmă, suspans, incursiuni în istoria secretă a unor persoane de vază, cercetări și descoperiri macabre. Vă tare recomand să o citiți dacă vă place ficțiunea istorică în combinație cu romanul polițist.

Nu s-a lăsat fără romance - am citit The Hunter de L. J. Shen, primul volum din tetralogia Boston Belles. Urmărește o înțelegere stabilită între un tânăr de bani gata, care e foarte aproape de a-și face familia de rușine și o domnișoară-arcaș ce vrea neapărat să ajungă la olimpiadă. Cei doi sunt firi total opuse, dar când viața îi pune în aceeași încăpere, lucrurile iau o anumită întorsătură.

Îmi place foarte mult cum scrie L. J Shen, de aceea abia așteptam să apară volumul doi din serie, The Villain, unde acțiunea urmărește relația pe care o construiește fratele mai mare a lui Hunter, Cillian, cu Percy, o tânără ce își dă seama din clipa în care-l vede pe Cillian că el e bărbatul vieții sale. Chiar dacă prezentarea sună foarte siropos, L. J. Shen are un stil destul de macabru de a crea personaje și poveștile din spatele acestora, un lucru ce-mi place tare mult și o plasează în lista autoarelor mele preferate de Romance/New Adult.

Și cum am tendința să sar de la un gen la altul, în decembrie am lecturat și câteva volume de literatură pentru copii - primul fiind Fabrica de lipici de Carmen Tiderle, volum pe care l-am primit cadou de la prietenii de la Humanitas Junior. Carmen Tiderle scrie niște poezii tare simpatice, care încântă nu doar copii, ci și un adult care vrea să se întoarcă în acea perioadă.

Celălalt volum citit este o cărțulie ce conține trei povești populare originare din Asia, Tigrul Nerecunoscător, tradusă de Ștefan Liiceanu. Mereu mi-au plăcut  poveștile, iar reîntoarcerea la acestea este o încântare, de fiecare dată, la orice vârstă.

Și dacă tot eram în sfera poveștilor, am lecturat un volum absolut superb, bine organizat, cu o prefață remarcabilă - Arcașul fără arc, volum coordonat de Ștefan Liiceanu. Dacă vreți să faceți cunoștință cu poveștile, pildele și vorbele de duh din China, Japonia și Coreea, puteți începe cu această carte.

Următoarea carte citită în decembrie a fost Whoreshop de Jean-Lorin Sterian, volum pe care l-am primit cadou de la prietenii de la Hyperliteratura. Un grup de imigranți participă la un workshop de scriere creativă, organizat de un neamț, iar la ceva timp, bărbatul publică volumul care conține povestirile participanților la workshop, însușindu-și meritele lor. Ca semn de protest, fiecare decide să le publice în propria țară, volumul de față fiind varianta prezentată de Sterian.

Cartea conține o serie de povestiri scurte, unde acțiunea se bazează pe sexualitate, viață în general, relaționarea cu cei din jur. Unele mi-au plăcut, altele mai puțin, dar cert este că Whoreshop cuprinde mai multe abordări a unor subiecte (încă) tabu și vă recomand să citiți cartea dacă vă place proza scurtă contemporană.

Am terminat de citit un volum care mi-a ajuns direct la inimă, Arthas: Rise of the Lich King de Christie Golden. Urmărește povestea decăderii unui prinț, a transformării acestuia din eroul tuturor într-un antierou sumbru, neînțeles. Dacă vă plac poveștile fantasy cu un astfel de subiect, e musai să o citiți.

Ultimul volum citit în decembrie este O femeie pentru apocalips de Vintilă Horia, volum în care am regăsit din plin lirismul, melancolia și eterna reflectare despre scopul vieții pe care le-am descoperit în Dumnezeu s-a născut în exil. Vă recomand acest volum dacă vă plac cărțile unde lucrurile se defășoară lent, fără a deveni banale.

Și așa am ajuns la volumul abandonat, Cere-mi ce vrei! de Megan Maxwell, primul volum din seria cu același nume. Nu am reușit să trec de primele 3 capitole, construcția poveștii și felul în care interacționează protagoniștii în prima clipă când se cunosc nu a rezonat deloc cu mine. În cazul meu, problema nu a fost subiectul, ci abordarea, așa că am decis să nu pierd timpul cu lecturi care nu mă fac fericită.

În 2021, mi-am propus să citesc ce am mai mult ca niciodată și ceva mai organizat - dacă sunteți curioși, urmăriți #citescin2021 pe profilul meu de Instagram.

Un an minunat, plin de lecturi frumoase să aveți!

Recenzie literară: O femeie pentru apocalips de Vintilă Horia (1968)

Oare de bucurie vreau să țip? Oare de teamă? sau de-o plăcere stranie, ce încă m-are chip, care-și croiește drum în mine, dincolo de conștiința mea? O adiere de vânt. Parfumul cimbrului, pătrunzând până-n străfundul temerilor mele, aidoma unul balsam neștiut.

Toți suntem ispitiți și gata în fiece clipă să trădăm câte-o certitudine onestă în numele unei incerte bucurii, ce-și licărește promisiunea la limita simțurilor noastre.

Recenzie literară: Arthas: Rise of the Lich King de Christie Golden (2009)

Recenzie literară: Arcașul fără arc de Ștefan Liiceanu (2020)

Mintea omului poate fi asemuită cu un univers. Bucuria poate fi privită precum o stea sau ca un nor de bun augur, supărarea seamănă cu un tunet asurzitor sau cu o ploaie torențială, bunăvoința seamănă cu o adiere de vânt sau cu roua suavă a dimineții, severitatea poate fi privită ca o zi de arșiță în toiul verii sau ca înghețul de la sfârșitul toamnei.

Toate plăcerile și neplăcerile simțurilor noastre sunt, până la urmă, rezultatul minții noastre, care observă lucrurile înconjurătoare.

Un om adevărat este nemișcat precum norii, liniștit precum apa unui lac, dar viu precum șoimul care plutește în înalt sau precum peștele care sare pe neașteptate din apă. Așa arată spiritul omului care cunoaște virtutea.

Recenzie literară: A treisprezecea poveste de Diane Setterfield (2006)

Romanul semnat de Diane Setterfield este un volum plin de suspans, de mister, de întrebări cu răspunsuri întortocheate, dar și de povești despre viață greu de trecut cu vederea. Acțiunea are loc din perspectiva lui Margaret, un personaj foarte punctual, bine organizat în ceea ce privește propriile cercetări, care plimbă cititorul prin toată cartea într-un mod fascinant, acțiunile ei fiind declanșate de acele mici fărâme de informație pe care i le oferă doamna Winter. Vida Winter, o bătrână ce creează povești care cuceresc cititorii din prima, începe să se destăinuie într-o formă antrenantă, plimbându-și biograful prin cele mai negre timpuri, cele mai bizare familii, cele mai stranii povestiri cu și despre fantome, trezind la fiecare pas incertitudini în ceea ce privește veridicitatea cuvintelor sale.

A treisprezecea poveste de Diane Setterfield  este un roman ce implică în acțiunea sa o multitudine de destine intercalate, reprezentative pentru anumite pături sociale, lăsând o amprentă vizibilă în istoria unui anumit loc. Recomand cu mare drag dacă vă plac romanele cu acțiunea bazată pe interviuri, cu povești despre fantome și cu taine de familie bine ascunse.

Bilanț literar: Noiembrie 2020

Și uite așa, ultima lună a toamnei și-a luat și ea zborul...

În noiembrie nu am citit foarte mult, dar am avut parte de niște lecturi absolut superbe, fiecare în felul său. Lecturi variate, pe care le-am ales după cum mi-a dictat starea de spirit în acel moment, iar alegerile făcute au fost potrivite. Ce-i drept, nu s-a putut fără un volum abandonat și de data aceasta, dar mi-am propus să nu mă mai forțez să duc până la capăt lecturi ce nu îmi fac plăcere.

Primul volum pe care l-am terminat în noiembrie este Fum de Ivan Turgheniev - ah, ce frumos scria acest autor! Mi-a plăcut să mă reîntâlnesc cu opera sa, mai ales că Prima iubire a fost volumul ce m-a introdus în lumea scriiturii lui Turgheniev.

Dune de Frank Herbert este acel gen de volum pe care îmi tot propuneam să-l citesc, dar abia în noiembrie am ajuns la el. Și cât de minunată a fost lectura și câte zile după ce am terminat volumul povestea a rămas cu mine, măcinându-mă! cCu siguranță voi citi toată seria, dar știu că nu este deloc realistic să-mi propun să o fac în viitorul apropiat.

Mi s-a făcut dor de Erich Maria Remarque, așa că am ales să citesc una dintre cele mai timpurii cărți semnate de autor și... am rămas ușor dezamăgită. Povestea urmărește viața unei femei, Gam, care se adeverește a fi o fire rebelă, dar într-o formă lipsită de rațiune și mai ales, responsabilitate. Cu siguranță Gam nu este un model în viață, personalitatea ei nu se potrivește cu mine, am urmărit-o pe tot parcursul lecturii întrebându-mă ce altă stupiditate va mai face. Îl iubesc pe Remarque și mă bucură faptul că am avut șansa să îl descopăr prin intermediul altor cărți, mult mai bune. Dacă aș fi început cu Gam, e foarte probabil că aș fi pierdut din raza mea de interese literare un autor bun.

Noiembrie m-a bucurat și cu o carte pentru copii absolut superbă, Regele Ugu. Mumia și comoara blestemată de Adam Stower. Este un volum ce continuă povestea lui Andi Firicel și a celui mai bun prieten al său, iar noua peripeție s-a adeverit a fi nu mai puțin interesantă decât cea din primul volum. Vă recomand cu mare drag această serie, povestea e fantastică, distractivă, iar edițiile în limba română, apărute la Humanitas Junior, sunt deosebit de frumoase.

Nu citesc foarte des thrillere, dar Cina de Herman Koch mi-a captat atenția și m-a ținut în priză pe tot parcursul lecturii - nici nu am simțit cum a zburat timpul. Personaje dubioase, situații complicate, un narator în care nu poți avea încredere - toate aceste ingrediente clasice pentru un thriller Herman Koch le dozează potrivit, iar lectura te acaparează în totalitate.

Am terminat de citit și volumul 2 din seria World of Warcraft Chronicle de Blizzard Entertainment și mi-a plăcut tare mult să aflu anumite lucruri legate de povestea universului WoW. În acest volum, accentul se pune pe venirea orcilor pe Azeroth, distrugerea planetei lor natale, Draenor, împărțirea clanurilor, dar și formarea celor două mari facțiuni importante: Hoarda și Alianța. Abia aștept să văd ce povești voi (re)descoperi în următorul volum din serie.

La final, voi spune câteva lucruri despre cartea pe care am abandonat-o în această lună, Preaiubita de Toni Morrison. Recunosc, nu știam în ce mă bag atunci când am început lectura, drept urmare, nu aveam cine știe ce așteptări. Dar, cum deseori se întâmplă la mine, cărțile iubite și lăudate de mass-media se adeveresc a fi niște lecturi deloc interesante. Nu am rezistat mai mult de 50 de pagini, povestea m-a plcitisit enorm - atât de corul, cât și acțiunea, dar mai ales, vocea narativă. Se pare că nu sunt pe aceeași lungime de undă cu acest volum aclamat și nu am niciun regret că am abandonat lectura.

Acestea au fost cărțile ce mi-au bucurat ochii în ultima lună de toamnă. Voi ce ați mai citit?