Recenzie literară: Unul dintre noi minte de Karen M. McManus (2017)

Dacă mă urmăriți de mai mult timp, cu siguranță știți că în trecut nu eram o împătimită a genului Young Adult, pentru că titlurile care se tot promovau nu erau pe placul meu. Aveam anumite rețineri când vedeam un titlu aparținând acestui gen, dar anul acesta mi-am propus să încerc totuși să citesc câte ceva.

După un titlu ce mi-a plăcut destul de mult, astăzi vă prezint părerea mea despre o carte relativ nouă, care-mi tot făcea cu ochiul din momentul apariției. Se numește Unul dintre noi minte de Karen M. McManus și este un thriller destul de bunicel. Am citit volumul în cadrul unui maraton - #maraton3in7, inițiat de Adelina de la Bibliomaniac, țelul acestui maraton fiind lecturarea a trei titluri în decurs de o săptămână. Vă propun să intrați pe Instagram și să căutați după hashtag, să vedeți ce titluri au ales alți cititori.

Dacă sunteți curioși despre ce este vorba în carte și ce impresii mi-a creat lectura, vă invit să vizionați recenzia de mai jos:

Drumul spre minimalism - Săptămânile 39-46

Hello!

Pe principiul mai bine mai târziu decât niciodată, vine și un update pentru Drumul spre minimalism. Dacă săptămâna trecută vă spuneam despre o carte ce m-a motivat să continui, săptămâna acasta m-am gândit să vă spun ce rezultate am avut în luna iunie.

Sunt studentă (încă), iar în iunie am fost prinsă cu sesiunea, ceea ce înseamnă mai puțin ieșit afară, mai mult învățat, mai mult timp pentru a observa lucrurile din casă. Unul dintre țelurile mele pentru 2018 în privința minimalismului a fost să nu cumpăr nimic (cosmetice, haine, cărți) măcar 3 luni din an. Abia în iunie am reușit să ating acest țel, deși sunt sigură că dacă m-aș ambiționa, aș putea renunța la multe tentații materiale care costă și în alte luni ale anului.

Suntem la mijlocul lunii iulie, și în afară de o rochie ( sunt domnișoară de onoare la nunta unei colege :D), un tricou și câteva lucruri legate de acest eveniment, nu am cumpărat (încă) nimic. Sper să rămân la această performanță și până la sfârșitul lunii. Deși recunosc că este greu - să renunți la a-ți cumpăra o apă micelară nouă, pentru că cea veche s-a terminat - deși am alte produse care pot face aceeași chestie. Cred că mă repet, dar versatilitatea obiectelor din jur este foarte importantă, trebuie observată și trebuie neapărat să profitați de acest aspect. Nu mă refer neapărat la cosmetice, ci la orice vă înconjoară. 

Când vine vorba de minimalism, se trezește latura de creativitate - asta am observat la mine. Am început să folosesc lucruri pe care le aveam în casă, dar cărora nu le puteam găsi un rost anume. De exemplu, am cumpărat acum o mie de ani o agendă foarte drăguță, dar care ocupa spațiu în biblioteca mea, eu păstrând-o pentru o ocazie specială. Ocazia a venit - am început să-mi notez idei legate de cărți în ea. O altă agendă, un planner, l-am cumpărat pentru că mi-a plăcut ideea și abia recent am început să-l folosesc. fiind o persoană uitucă de felul meu, îmi este mult mai ușor acum să îmi notez lucruri pe care trebuie să le fac și să am mereu în față planul pentru o săptămână. Vă recomand să încercați și voi.

Nu e neapărat să fie o agendă specială pentru așa ceva - puteți folosi caiete vechi de prin casă, caiete începute dar care știți că nu vor fi niciodată terminate, post-it, foi albe, orice. Și nu uitați de reciclat liste, bonuri, hârțogăraie de care nu mai aveți nevoie - dacă aveți un centru de colectare în zonă, e perfect.

Datorită minimalismului, dar și a literaturii despre acest subiect, am început să observ că nu mai vreau lucruri. Că nu mi se mai aprind ochii când văd ceva drăguț într-o vitrină. Că nu mai sunt tentată să intru într-un magazin să-mi iau o pereche de blugi. Pur și simplu am început să văd achizițiile mele din punct de vedere al utilității: am nevoie de așa ceva? mai am acasă ceva similar? voi purta/folosi acest articol?

Proiectul meu pe care mi-am propus să-l urmez timp de un an se apropie de sfârșit, dar asta nu înseamnă că mă voi opri aici. Voi continua să urmez anumite principii, pentru că deși nu mă pot considera un minimalist ca la carte, cu siguranță nu mai sunt un maximalist. Deși, cum zic cei ce adoptă acest stil de viață, minimalismul este un concept diferit pentru fiecare om în parte. Nu am ajuns încă în punctul în care să fiu complet mulțumită de deciziile mele, dar mă îndrept într-acolo.

Voi ce planuri aveți pentru viitorul apropiat?

Recenzie literară: S-a copt frunza de Victor Prohin (1979)

Pe Victor Prohin l-am descoperit din întâmplare, prin intermediul volumului S-a copt frunza, pe care mi l-a pus în față mama. Necunoscând autorul, dar dorindu-mi să citesc și prozatorii din Republica Moldova, am zis să-i dau acestui volum o șansă. Și nu mi-a părut rău.

În S-a copt frunza, cititorul îl întâlnește pe Grigore, un tânăr profesor de educație fizică din satul Goldana, care decide într-o toamnă, la patru ani de la terminarea universității, să plece la Chișinău, pentru a revedea locurile studenției. Ajuns în capitală, care se pregătește pentru o sărbătoare mare (7 noiembrie), Grigore își propune să-i găsească pe cei trei prieteni din universitate - Nic, Lex și Iuliana.

Grigore este un tânăr care a venit în oraș să-și găsească prietenii și să-și găsească fericirea, iar anii de studenție sunt singura amintire care-i luminează viitorul. Datorită unor evenimente, Grigore reușește să-l găsească pe Nic - Nicanor - în marele oraș, dar și pe Lex - Alexei - chiar dacă nu are adresa vreunuia și nici corespondența pe care au purtat-o câțiva ani nu menționează nimic despre unde pot fi găsiți. Dacă Grigore s-a înscris la facultatea de educație fizică din ambiție, din dorința de a demonstra ceva unor profesori și părinți care aveau anumite așteptări de la tânăr, Nic și Lex și-au făcut un plan, de a crește, de a face ceva pentru ei și pentru țară, dar și pentru umanitate. După patru ani, Grigore, cel fără de ambiții, cum este descris de unii consăteni, îi întâlnește pe cei doi tovarăși, pentru a vedea cum au ajuns aceștia, cum orașul i-a înghițit și i-a modlat după bunul său plac.

Dar nu cei doi reprezintă motivul principal al venirii lui Grigore în capitală. Iuliana este tânăra despre care-și amintește cu drag și cu regret: făcând parte din grupul lor, Iuliana i-a cucerit inima, iar datorită lipsei sale de ambiție, Grigore nu i-a spus niciodată clar ce simte pentru ea. De data aceasta, tânărul este pornit să o găsească și să vorbească cu ea, îndreptându-și pașii spre casa unde știe că o va întâlni pe mama Iulianei...

S-a copt frunza este un microroman în care am fost purtată pe străzile Chișinăului de altădată, un oraș pe care eu nu l-am cunoscut, dar pe care l-am recunoscut - străzile, clădirile istorice, Piața Centrală, centrul orașului, edificiile-simbol ale Chișinăului. Datorită acestui roman, am avut ocazia să pășesc alături de protagonist pe străzi care, poate, astăzi nu mai poartă aceeași denumire și nu mai găzduiesc aceleași case. S-a copt frunza reprezintă povestea unei maturizări și a unei melancolii mocnite în sufletul unui om care speră că totul va fi la fel dacă se întoarce într-un oraș părăsit acum patru ani. 

Grigore e un personaj pe care este greu să nu-l îndrăgești, cu toate monologurile sale, reflecțiile, amintirile și interacțiunile cu un oraș pe care poarcă nu-l recunoaște. Pentru el, timpul are o anumită viteză, dar revenind în Chișinău, își dă seama că aici timpul este o noțiune diferită, ceva ce a transformat orașul drag în ceva diferit, chiar dacă multe clădiri par a fi la locul său, străzile par a fi bătătorite de aceleași mașini, universitatea frecventată de aceeași tineri dornici de a învăța o meserie...

Pentru mine, S-a copt frunza a fost o întoarcere în trecut, în copilăria mea, în orașul pe care-l vizitez din când în când. La fel ca Grigore, recunosc străzile și unele clădiri, dar orașul se schimbă permanent, unele locuri nu mai există, iar la fiecare vizită, apar noi clădiri și orașul este într-o continuă mișcare și schimbare, cu care eu nu mai țin pasul. 

Stilul lui Victor Prohin este unul ce te cucerește. Cuvintele simple, descrierile ample, personajele reale și atmosfera creată de unele detalii minore nu au cum să nu te atingă, să te facă să vrei să descoperi ce se află dincolo de fațada unei clădiri, la următoare intersecție, în mintea omului ce trece pe lângă tine. Pentru mine, lectura acestui roman și a celor câteva povestiri incluse în volum a fost o mare plăcere, o întoarcere în locurile copilăriei mele, un ceva familiar și melancolic ce nu m-a lăsat să dau la o parte cartea până când nu am terminat-o.

Recenzie literară: Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez (1967)

Bună!

Astăzi vreau să vă prezint una dintre cele mai frumoase cărți citite de mine și anume, Un veac de singurătate de G. G. Marquez. În roman, firul narativ urmărește o familie, generațiile care se perindează și blestemul aruncat asupra satului Macondo. Ați citit cartea? V-a plăcut?

Recenzie literară: Goodbye, Things. The New Japanese Minimalism de Fumio Sasaki (2017)

Dacă mă urmăriți de ceva timp, cu siguranță știți despre proiectul meu, Drumul spre minimalism, care a cam stagnat. Ideea era să scriu în fiecare săptămână despre ce se întâmplă, ce schimbări fac în viața mea și ce rezultate am. Dși nu am mai făcut un update de mult timp, să știți că nu m-am lăsat de această idee. Ba mai mult, am avut niște rezultate în luna iunie, despre care vă voi povesti cu altă ocazie. Până atunci, aș vrea să vă vorbesc despre o carte pe care voiam de ceva timp să o citesc - Goodbye, Things. The New Japanese Minimalism de Fumio Sasaki.

Prima dată am văzut-o la Diana, asta se întâmpla vara trecută, când abia citisem cartea Mariei Kondo. Nu știu de ce am amânat atât lectura, dar săptămâna trecută m-am ambiționat și am început să o citesc. Poate aveam nevoie de un impuls pentru a-mi continua drumul, nu știu.

Stilul celor doi autori diferă foarte mult, chiar dacă subiectul este același. Dacă Marie Kondo pune accent mai mult pe fericirea pe care o oate aduce un obiect din casă, Fumio Sasaki este mai drastic, îndemnând cititorul să scoată din casă (și din viață) toate obiectele nedorite.

În Goodbye, Things, autorul pune în evidență haosul în care se găsea apartamentul în care locuia și viața sa până în momentul în care a decis să ia o altă cale. Un avid colecționar de cărți, aparate foto vechi, reviste și CD-uri cu muzică, Fumio Sasaki trăiește astăzi într-un apartament d 20 mp, dorindu-și să se mute într-un apartament mai mic. Dacă ar fi să se mute, împachtatul lucrurilor sale nu i-ar lua mai mult de 20 de minute. Pentru cei dintre voi care v-ați mutat vreodată, acest timp-record pare a fi imposibil, dar pentru un minimalist înrăit este ceva normal.

Fumio Sasaki aduce drept exemplu multe personalități, printre care Steve Jobs și compania Apple, minimaliști din Japonia și din afară, oameni care l-au inspirat și-l inspiră în continuare. Pentru autor, minimalismul înseamnă nu doar o casă plină de lumină, aer și care conține doar strictul necesar, ci și o ordine în gânduri, spațiu pentru creativitate și timp la îndemână pentru activitățile care într-adevăr contează, dar și oamenii care au un loc special în viața sa.

În Goodbye, Things autorul aduce 55 + idei pentru a-ți îndrepta atenția spre acest stil de viață, sfaturi de cum să scapi de obiecte de care nu ai nevoie, metode de a face această schimbare eficient, dar și puncte de vedere în ceea ce privește importanța unui lucru în viața individului.

Cartea lui Fumio Sasaki nu este despre privarea de plăcerile vieții, ci despre cum să îți faci viața mai ușoară. O idee pe care o consider mai mult decât oportună este faptul că minimalismul este un concept diferit pentru fiecare om. Dacă autorul se simte excelent având doar 5 perechi de haine, asta nu înseamnă că cineva care deține 20 de rochii nu este minimalist și trebuie arătat cu degetul. Stilul de viață minimalist înseamnă să te bucuri de ceea ce ai, să te înconjori de obiecte ce sunt utile, pe care le folosești, care-și sunt dragi și care au o calitate superioară. 

Autorul pune accent pe faptul că nu avem nevoie de prea multe pentru a fi fericiți, iar obiectele care ne înconjoară deseori reprezintă sursa unui stres continuu. Câteva idei care mi-au plăcut în mod special:

- mai multe opțiuni înseamnă mai mult timp pierdut. Atunci când avem de ales dintr-o gamă largă, ne stresăm pentru că nu știm ce să alegem. Atunci când opțiunile sunt mai puține, alegerea făcută ne face să ne simțim împliniți, că nu ducem lipsă de ceva;

- experiențele, comparativ cu obiectele, sunt mereu cu noi, nu avem cum să le pierdem sau să le lăsăm în urmă pentru că nu este destul loc în bagaj;

- experiențele durează mai mult, fericirea pe care o resimțim în urma unei experiențe frumoase este de lungă durată, comparativ cu fericirea resimțită în urma procurării unui obiect. Atunci când obiectul nu mai este nou, prezența lui permanentă în viața noastră nu ne mai încântă ca la început;

- aceleași experiențe sunt unice pentru fiecare și nu simțim nevoia să le comparăm cu experiența altora, așa cum se întâmplă când vine vorba de lucruri;

- regretul de a nu fi făcut ceva este mult mai mare și mai prezent în viața unui individ decât regretul de a fi făcut ceva și eșuat;

- minimalismul înseamnă și înlăturarea oamenilor toxici din viața noastră, astfel încât timpul pe care-l avem să-l împărtășim cu mare drag cu cei câțiva oameni apropiați.

Desigur, nu orice idee adusă de autor este universal valabilă. De exemplu, Fumio Sasaki afirmă că un singur prosopel în casă, un prosop mic, tradițional japonez, este mai mult decât suficient. Pe cât de mult îmi place ideea de a descoperi obiecte ce pot fi folosite în cât mai multe moduri sau pentru cât mai multe acțiuni, eu personal nu aș putea folosi un singur prosop și pentru corp, și pentru cap, și pentru mâini. 

O altă idee ce este greu îndeplinită este să vezi mereu partea plină a paharului. Autorul afirmă că o persoană ce are un stil de viață minimalist are tendința să vadă mereu partea bună, dar eu cred că asta depinde strict de individ, indiferent de ce stil de viață are. 

Și nu în ultimul rând, experiențele, zic eu, pot fi puse în comparație cu experiențele altora, la fel ca și obiectele deținute, deși în teorie sună foarte bine ce afirmă autorul. Oamenii au tendința de a se compara mereu cu alții, de a fi interesați în cum arată iarba din curtea vecinului, uitând și neglijând faptul că și în grădina lor crește iarbă.

Goodbye, Things este o lectură relaxantă, dar foarte motivantă. Mi-a plăcut mult că Fumio Sasaki a oferit câteva referințe legate de alți minimaliști, site-urile unde-i poate găsi cititorul și un mic rezumat la sfârșitul cărții despre principiile unui stil de viață minimalist și de ce omul modern l-ar adopta.

Dacă vă plac cărțile motivaționale, care să vă inspire să faceți ceva, sau dacă minimalismul este un concept pe care vreți să-l cunoașteți mai bine, cartea lui Fumio Sasaki este un bun început în această direcție.

Recenzie literară: Șarpele din Essex de Sarah Perry (2016)

Salutare!
Astăzi vă prezint un roman cu o copertă pur și simplu minunată - Șarpele din Essex de Sarah Perry. Dacă vă place epoca victoriană, cartea de față este o lectură de luat în considerare. Ați citit-o? Vă tentează titlul?

Recenzie literară: Păsările galbene de Kevin Powers (2012)

Hello!

În această săptămână vă vorbesc despre un roman citit de curând, care m-a surprins în mod plăcut. Modul în care este descrisă acțiunea și atmosfera redată sunt exact pe placul meu. Mai multe am spus în filmulețul de mai jos: