Recenzie literară: The Little Book of Skin Care: Korean Beauty Secrets for Healthy, Glowing Skin de Charlotte Cho (2015)

Când vine vorba despre frumusețe, femeile dedică o bună parte din timpul liber (și nu numai) căutării unor produse-minune de îngrijire sau machiaj. Unele își doresc să aibă pielea mată, altele - hidratare și uniformizare, cineva caută un tratament care să rezolve nenorocita de acnee. Din păcate, la noi nu există o educație generală în ceea ce privește pielea noastră, igiena și grija pe care trebuie să o purtam corpului nostru.

Coreencele sunt cunoscute pentru pielea lor imaculată, strălucitoare și aparent, lipsită de griji. Adevărul este altul: în această cultură, fiecare om, indiferent de sex, este învățat să aibă grijă de corpul său, iar îngrijirea pielii este o „știință” pe care orice coreean o are în sânge, pentru că de mic înțelege importanța acesteia pe termen lung.

Charlotte Cho este o tânără ce s-a născut în California din părinți coreeni. Atunci când a ajuns în Seul și a petrecut câțiva ani acolo, a învățat multe lucruri legate de îngrijirea pielii și de atitudinea pe care o au coreenii față de propria persoană, iar aceste cunoștințe a decis să le împărtășească prin intermediul acestei cărți.

The Little Book of Skin Care: Korean Beauty Secrets for Healthy, Glowing Skin relatează povestea întâlnirii vestului cu estul, a două culturi total diferite, unde un subiect este tratat altfel decât în modul în care era obișnuită autoarea. În cartea de față, Charlotte își împărtășește experiența în ceea ce privește îngrijirea pielii, stilul de viață adoptat de coreeni, dar și ce produse fac parte din dieta lor zilnică, câte ceva despre obiceiurile existente, subiectele-taboo, iar la sfârșit vine cu câteva recomandări în ceea ce privește locuri de vizitat, magazine de cumpărat produse, restaurante unde se servesc cele mai interesante mâncăruri tradiționale.

Dar subiectul principal al acestei cărți rămâne îngrijirea pielii, fiind un ghid explicat pe înțelesul tuturor. Înainte de a avea un machiaj ca din reviste, produsele acestea trebuie să fie aplicate pe o bază, pe o pânză - pielea. Autoarea ia de la capăt totul ce privește pielea: cum funcționează, ce nevoi are, cum putem să i le satisfacem prin intermediul produselor cosmetice. Charlotte Cho a combinat foarte bine propria experiență de pe timpul liceului în ceea ce privește îngrijirea pielii și lucrurile pe care le-a învățat odată ce a plecat de pe continentul american.

Mi-a plăcut mult acest ghid pentru că e scris într-un mod interactiv, iar explicarea rutinei de îngrijire coreeană în 10 pași este făcută pe capitole, menționând importanța și efectul fiecărui tip de produs. Pe lângă explicarea diferenței între essență și serum, dar și a altor chestiuni deseori înțelese eronat, în cartea Charlottei sunt introduse și câteva denumiri de produse pentru referință, astfel încât la sfârșitul lecturii aveam notate unele produse care m-ar interesa, pentru a studia mai târziu lista ingredientelor și de a mă decide dacă e ceva ce mi-ar prii sau nu.

Cartea poate fi găsită aici, nu cred că este tradusă în română. Dacă sunteți pasionați de acest subiect, dacă vreți să găsiți informații cu privire la anumite probleme cu care vă confruntați, acest mini-ghid este ușor de parcurs și are multe răspunsuri la cele mai des întâlnite întrebări legate de piele.

Recenzie literară: Parfumul. Povestea unui ucigaș de Patrick Süskind (1985)

Bună!

Astăzi vă vorbesc despre un roman macabru, dar care te captivează în totalitate prin intermediul subiectului și a senzației pe care o creează. Este vorba despre Parfumul. Povestea unui ucigaș de Patrick Süskind, l-ați citit?

Drumul spre minimalism: Social Media, Idei, Oameni

Bună!

După cum vedeți, azi vreau să vă împărtășesc câteva idei legate de acest subiect, conturi de Insta și YouTube. Pentru că toți avem nevoie de o sursă de motivație atunci când începem un proiect nou sau când decidem să schimbăm ceva în viața noastră, pentru mine această sursă a fost internetul. Simplu, nu? Având în vedre că avem acces la un univers întreg de informații, povești și tot ce trebuie să facem este să căutăm în direcția potrivită. Drumul spre minimalism nu ar mai fi atât de lin fără aceste surpe pe care urmează să vi le prezint mai jos.

Pentru mine, ideea de implementare a minimalismului în viața mea a venit de la descoperirea Dianei Solomon, despre care v-am povestit cu altă ocazie. Atunci când i-am descoperit blogul, mi-a plăcut atât de mult tot ceea ce făcea, încât am început să studiez subiectul. Deși inițial, minimalismul meu a pornit de la curățenia de primăvară în produsele mele de makeup - aveam mult prea multe și mă deranja această dezordine - pe parcurs s-a extins în toate categoriile din viața mea. Șifonierul, cărțile (#citescceam pentru mai multe detalii), viața profesională, hobby-urile, planurile pentru viitor. Mă aflu destul de departe de țel, dar un progres, oricât de mic n-ar fi, tot progres e :)

După ce am descoperit comunitățile de minimaliști din țară ( grupuri pe FB - Minimalism în România și Introducere în minimalism), mi-am îndreptat atenția spre platforme precum Pinterest, unde poți găsi cât în lună și în stele. De fiecare dată când accesez contul meu, caut idei legate de minimalism, declutter, organizare. Instagram este o altă platformă unde am găsit o multitudine de conturi legate de minimalism sau zero waste ce-mi bucură ochii. Apropos, mai nou am început să urmăresc hashtag-ul #konmari - la fel, foarte interesant. 

Câteva conturi de Instagram care-mi plac mult de tot:

Marie Kondo - multe poze legate de declutter și organizare;

The Minimalists - un cont plin de citate motivaționale și activitatea a doi minimaliști pasionați de acest mod de viață;

Minimalism - cuvintele sunt în plus;

Zero Waste Nerd - un minimalist cu idei interesante legate de minimizarea gunoiului generat într-o gospodărie;

Minimalist Baker - rețete culinare ce necesită 10 ingrediente sau mai puțin.

Atunci când vine vorba despre declutter - sau efectiv, despre organizarea și păstrarea/aruncarea/donarea unor articole, filmulețele de pe YT reprezintă o sursă foarte bună de inspirație. Mie personal îmi place să mă uit la clipulețe cu declutter, organizing sau cleaning pe YT, pentru că mă simt mai motivată să fac ceva în propria casă. Să vă spun ce YouTuberi urmăresc cu mult drag:

Lia`s Loft - cel mai recent canal descoperit. Îmi place de tipă și de ceea ce face;

Morgan Elizabeth - canalul ei mă atrage prin filmulețele cu cleaning;

Vested Interests - canalul meu preferat de minimalism. Îmi place mult vocea ei și cum implementează principiile minimalismului în viața de zi cu zi;

Madeleine Olivia - pe lângă minimalism, Olivia a adoptat și stilul de viață Zero Waste. Filmulețele ei sunt educative și îmi place să o urmăresc.

Vreau să menționez și alte YouTuberițe pe care le urmăresc, care nu sunt neapărat minimaliste, dar au filmulețe cu organizare/declutter/chestii legate de beauty, care poate v-ar interesa: Allison Anderson, Ashley Elizabeth, Emily Fox, Brittany Ann, I Covet Thee, Julia Graf - aici și aici. Nu știu dacă avem și noi YouTuberi care acoperă acest subiect, dacă voi știți pe cineva, vă rog să-mi spuneți :)

Și nu în ultimul rând, cărțile despre minimalism - eu am citit două până acum, pe aceasta și pe aceasta. Aș vrea să menționez și un ONG, REDU, a cărui activitate este de lăudat.

Nu știu dacă am reușit să acopăr tot ce am vrut, pentru că ideea unui astfel de articol o am de mult și e posibil să fi pierdut unele idei/persoane din online pe drum, dar dacă mai aveți recomandări, vă rog să mă anunțați.

O zi frumoasă să aveți :)

Recenzie literară: La miezul nopții va cădea o stea de Theodor Constantin (1957)

Cel de-al Doilea Război Mondial. Dintr-un comandament dispar oameni de la echipa de cifrat, astfel încât conducerea armatei române decide să infiltreze un agent pentru a descoperi cine este agentul hitlerist din comandament. Mihai Ulea este cel care trebuie să dezlege misterul și să preîntâmpine alte evenimente neplăcute.

La miezul nopții va cădea o stea de Theodor Constantin este un roman pe care nu mă așteptam să-l îndrăgesc atât de mult. Peripețiile soldatului Mihai Ulea, disparițiile misterioase, dar și modul în care sunt construite personajele și narațiunea îl fac un veritabil roman de spionaj, bine închegat și foarte antrenant.

În afară de Ulea, un militar isteț și ușor de înțeles, alte personaje memorabile ce apar sunt Barbu, un individ ce duce o luptă interioară foarte aprigă, reprezentativă pentru firul narativ al romanului,  aparent nefiind implicat în nimic din ceea ce se întâmplă în jur. Un alt personaj este Niculaie Tălâmbu - băiatul bun la toate, cu un nume bine ales pentru personalitatea sa. Niculaie are o evoluție destul de interesantă pe parcursul romanului și este reprezentat prin perspectiva personajelor ce-l înconjoară. 

Romanul La miezul nopții va cădea o stea este o lectură antrenantă, plină de umor și mister, o reprezentare a vieții soldaților români dintr-o altă perspectivă - a echipei ce se afla în spatele frontului și ce rol avea de îndeplinit. Mi-a plăcut mult episodul cu mutarea sediului echipei de cifrat la castel - o fostă casă boierească, unde cititorul are ocazia să întâlnească personaje destul de interesante, care au un cuvânt de spus în acțiune.

Mi-a plăcut atât de mult cartea, încât îmi doream să nu se mai termine. Întrecerea dintre Mihai Ulea și agentul hitlerist, care părea de fiecare dată cu un pas în față, acțiunea antrenantă și dialogurile pline de culoare și umor dintre personaje au făcut din romanul lui Theodor Constantin o adevărată comoară.

Dacă vă plac romanele polițiste și vă interesează viața românilor din anii 40 din secolul trecut, La miezul nopții va cădea o stea este un titlu ce merită citit.

Recenzie literară: Unul dintre noi minte de Karen M. McManus (2017)

Dacă mă urmăriți de mai mult timp, cu siguranță știți că în trecut nu eram o împătimită a genului Young Adult, pentru că titlurile care se tot promovau nu erau pe placul meu. Aveam anumite rețineri când vedeam un titlu aparținând acestui gen, dar anul acesta mi-am propus să încerc totuși să citesc câte ceva.

După un titlu ce mi-a plăcut destul de mult, astăzi vă prezint părerea mea despre o carte relativ nouă, care-mi tot făcea cu ochiul din momentul apariției. Se numește Unul dintre noi minte de Karen M. McManus și este un thriller destul de bunicel. Am citit volumul în cadrul unui maraton - #maraton3in7, inițiat de Adelina de la Bibliomaniac, țelul acestui maraton fiind lecturarea a trei titluri în decurs de o săptămână. Vă propun să intrați pe Instagram și să căutați după hashtag, să vedeți ce titluri au ales alți cititori.

Dacă sunteți curioși despre ce este vorba în carte și ce impresii mi-a creat lectura, vă invit să vizionați recenzia de mai jos:

Drumul spre minimalism - Săptămânile 39-46

Hello!

Pe principiul mai bine mai târziu decât niciodată, vine și un update pentru Drumul spre minimalism. Dacă săptămâna trecută vă spuneam despre o carte ce m-a motivat să continui, săptămâna acasta m-am gândit să vă spun ce rezultate am avut în luna iunie.

Sunt studentă (încă), iar în iunie am fost prinsă cu sesiunea, ceea ce înseamnă mai puțin ieșit afară, mai mult învățat, mai mult timp pentru a observa lucrurile din casă. Unul dintre țelurile mele pentru 2018 în privința minimalismului a fost să nu cumpăr nimic (cosmetice, haine, cărți) măcar 3 luni din an. Abia în iunie am reușit să ating acest țel, deși sunt sigură că dacă m-aș ambiționa, aș putea renunța la multe tentații materiale care costă și în alte luni ale anului.

Suntem la mijlocul lunii iulie, și în afară de o rochie ( sunt domnișoară de onoare la nunta unei colege :D), un tricou și câteva lucruri legate de acest eveniment, nu am cumpărat (încă) nimic. Sper să rămân la această performanță și până la sfârșitul lunii. Deși recunosc că este greu - să renunți la a-ți cumpăra o apă micelară nouă, pentru că cea veche s-a terminat - deși am alte produse care pot face aceeași chestie. Cred că mă repet, dar versatilitatea obiectelor din jur este foarte importantă, trebuie observată și trebuie neapărat să profitați de acest aspect. Nu mă refer neapărat la cosmetice, ci la orice vă înconjoară. 

Când vine vorba de minimalism, se trezește latura de creativitate - asta am observat la mine. Am început să folosesc lucruri pe care le aveam în casă, dar cărora nu le puteam găsi un rost anume. De exemplu, am cumpărat acum o mie de ani o agendă foarte drăguță, dar care ocupa spațiu în biblioteca mea, eu păstrând-o pentru o ocazie specială. Ocazia a venit - am început să-mi notez idei legate de cărți în ea. O altă agendă, un planner, l-am cumpărat pentru că mi-a plăcut ideea și abia recent am început să-l folosesc. fiind o persoană uitucă de felul meu, îmi este mult mai ușor acum să îmi notez lucruri pe care trebuie să le fac și să am mereu în față planul pentru o săptămână. Vă recomand să încercați și voi.

Nu e neapărat să fie o agendă specială pentru așa ceva - puteți folosi caiete vechi de prin casă, caiete începute dar care știți că nu vor fi niciodată terminate, post-it, foi albe, orice. Și nu uitați de reciclat liste, bonuri, hârțogăraie de care nu mai aveți nevoie - dacă aveți un centru de colectare în zonă, e perfect.

Datorită minimalismului, dar și a literaturii despre acest subiect, am început să observ că nu mai vreau lucruri. Că nu mi se mai aprind ochii când văd ceva drăguț într-o vitrină. Că nu mai sunt tentată să intru într-un magazin să-mi iau o pereche de blugi. Pur și simplu am început să văd achizițiile mele din punct de vedere al utilității: am nevoie de așa ceva? mai am acasă ceva similar? voi purta/folosi acest articol?

Proiectul meu pe care mi-am propus să-l urmez timp de un an se apropie de sfârșit, dar asta nu înseamnă că mă voi opri aici. Voi continua să urmez anumite principii, pentru că deși nu mă pot considera un minimalist ca la carte, cu siguranță nu mai sunt un maximalist. Deși, cum zic cei ce adoptă acest stil de viață, minimalismul este un concept diferit pentru fiecare om în parte. Nu am ajuns încă în punctul în care să fiu complet mulțumită de deciziile mele, dar mă îndrept într-acolo.

Voi ce planuri aveți pentru viitorul apropiat?

Recenzie literară: S-a copt frunza de Victor Prohin (1979)

Pe Victor Prohin l-am descoperit din întâmplare, prin intermediul volumului S-a copt frunza, pe care mi l-a pus în față mama. Necunoscând autorul, dar dorindu-mi să citesc și prozatorii din Republica Moldova, am zis să-i dau acestui volum o șansă. Și nu mi-a părut rău.

În S-a copt frunza, cititorul îl întâlnește pe Grigore, un tânăr profesor de educație fizică din satul Goldana, care decide într-o toamnă, la patru ani de la terminarea universității, să plece la Chișinău, pentru a revedea locurile studenției. Ajuns în capitală, care se pregătește pentru o sărbătoare mare (7 noiembrie), Grigore își propune să-i găsească pe cei trei prieteni din universitate - Nic, Lex și Iuliana.

Grigore este un tânăr care a venit în oraș să-și găsească prietenii și să-și găsească fericirea, iar anii de studenție sunt singura amintire care-i luminează viitorul. Datorită unor evenimente, Grigore reușește să-l găsească pe Nic - Nicanor - în marele oraș, dar și pe Lex - Alexei - chiar dacă nu are adresa vreunuia și nici corespondența pe care au purtat-o câțiva ani nu menționează nimic despre unde pot fi găsiți. Dacă Grigore s-a înscris la facultatea de educație fizică din ambiție, din dorința de a demonstra ceva unor profesori și părinți care aveau anumite așteptări de la tânăr, Nic și Lex și-au făcut un plan, de a crește, de a face ceva pentru ei și pentru țară, dar și pentru umanitate. După patru ani, Grigore, cel fără de ambiții, cum este descris de unii consăteni, îi întâlnește pe cei doi tovarăși, pentru a vedea cum au ajuns aceștia, cum orașul i-a înghițit și i-a modlat după bunul său plac.

Dar nu cei doi reprezintă motivul principal al venirii lui Grigore în capitală. Iuliana este tânăra despre care-și amintește cu drag și cu regret: făcând parte din grupul lor, Iuliana i-a cucerit inima, iar datorită lipsei sale de ambiție, Grigore nu i-a spus niciodată clar ce simte pentru ea. De data aceasta, tânărul este pornit să o găsească și să vorbească cu ea, îndreptându-și pașii spre casa unde știe că o va întâlni pe mama Iulianei...

S-a copt frunza este un microroman în care am fost purtată pe străzile Chișinăului de altădată, un oraș pe care eu nu l-am cunoscut, dar pe care l-am recunoscut - străzile, clădirile istorice, Piața Centrală, centrul orașului, edificiile-simbol ale Chișinăului. Datorită acestui roman, am avut ocazia să pășesc alături de protagonist pe străzi care, poate, astăzi nu mai poartă aceeași denumire și nu mai găzduiesc aceleași case. S-a copt frunza reprezintă povestea unei maturizări și a unei melancolii mocnite în sufletul unui om care speră că totul va fi la fel dacă se întoarce într-un oraș părăsit acum patru ani. 

Grigore e un personaj pe care este greu să nu-l îndrăgești, cu toate monologurile sale, reflecțiile, amintirile și interacțiunile cu un oraș pe care poarcă nu-l recunoaște. Pentru el, timpul are o anumită viteză, dar revenind în Chișinău, își dă seama că aici timpul este o noțiune diferită, ceva ce a transformat orașul drag în ceva diferit, chiar dacă multe clădiri par a fi la locul său, străzile par a fi bătătorite de aceleași mașini, universitatea frecventată de aceeași tineri dornici de a învăța o meserie...

Pentru mine, S-a copt frunza a fost o întoarcere în trecut, în copilăria mea, în orașul pe care-l vizitez din când în când. La fel ca Grigore, recunosc străzile și unele clădiri, dar orașul se schimbă permanent, unele locuri nu mai există, iar la fiecare vizită, apar noi clădiri și orașul este într-o continuă mișcare și schimbare, cu care eu nu mai țin pasul. 

Stilul lui Victor Prohin este unul ce te cucerește. Cuvintele simple, descrierile ample, personajele reale și atmosfera creată de unele detalii minore nu au cum să nu te atingă, să te facă să vrei să descoperi ce se află dincolo de fațada unei clădiri, la următoare intersecție, în mintea omului ce trece pe lângă tine. Pentru mine, lectura acestui roman și a celor câteva povestiri incluse în volum a fost o mare plăcere, o întoarcere în locurile copilăriei mele, un ceva familiar și melancolic ce nu m-a lăsat să dau la o parte cartea până când nu am terminat-o.