Elspeth Spindle este o tânără ce locuiește într-un regat ciudat - Blunder, locul în care ceața este periculoasă și persistă de secole, iar magia este acceptată doar dacă vine din utilizarea Cărților Providenței. Blestemul ce planează asupra Blunderului este străvechi, și doar reîntregirea Pachetului Providenței poate duce la ridicarea acestuia. Până atunci, oamenii ce sunt atinși de febră - în general copiii - și ajung să posede niște puteri foarte periculoase, sunt vânați și izgoniți, iar cei ce se ocupă de așa ceva sunt Destrierii - armata personală a regelui.
Personajele din O fereastră întunecată mi-au plăcut pentru că au avut voci distincte de la bun început și Rachel Gillig a creat niște conexiuni tare interesante între ele. Relația lui Elspeth cu Coșmarul e deosebită și a fost intrigant să urmăresc modul în care fata navighează prin viața de zi cu zi având încă o voce în capul ei, o voce nu tocmai prietenoasă. Elspeth are o relație foarte complicată cu familia ei, iar acest lucru de multe ori o pune în tot felul de situații jenante. Felul în care se construiește relația tinerei cu Ravyn este și acesta memorabil, pentru că nu e tipul clasic de s-au văzut/s-au urât/s-au plăcut, ci sunt foarte multe nuanțe în ceea ce privește sentimentele pe care le nutresc cei doi unul față de celălalt.
Adio, iubito! de Raymond Chandler este un roman polițist savuros, unde acțiunea are loc în Los Angelesul din anii 1930, accent punându-se pe coruptibilitatea polițiștilor și pe lacunele din sistemul juridic. Deși Philip Marlowe e un simplu detectiv particular, luat în derâdere de către polițiști și considerat de aceștia drept un individ de cea mai joasă speță, bărbatul dă dovadă de perspicacitate și o inteligență mai rar întâlnită între oamenii de aceeași profesie.
Pe parcursul romanului te întrebi care e legătura între cazurile la care lucrează - voit sau nu - Philip Marlowe, pentru că rețeta autorului pentru această serie este una standard. Raymond Chandler introduce mai multe cazuri și mai multe crime, iar Philip Marlowe pare să fie singurul om capabil să afle adevărul, chiar dacă metodele lui sunt uneori jalnice sau penibile.
Strania viață a unui poștaș singuratic de Denis Theriault este un roman ce pare să înceapă destul de sec, însă odată cu evenimentul ce declanșează conflictul principal, nu te mai poți opri din citit. Bilodo, deși este protagonistul acestei povești, e un personaj nu tocmai plăcut. Lăsând la o parte faptul că citește corespondența altor oameni, e un individ retras și secretos, care își tratează cu indiferență prietenii și refuză să iasă în lume pentru a se distra dintr-o încăpățânare irațională. Cu toate acestea, e un personaj care intrigă, trecând printr-o serie de transformări pe parcursul narațiunii.
Povestea în roman se învârte în principal în jurul rutinei lui Bilodo, dar pune accent și pe cultura japoneză, prin intermediul poeziei haiku. Bilodo este un ins impulsiv și cu tendința de a transforma o plăcere în obsesie, acest lucru întâmplându-se și cu descoperirea haikuurilor. De la a le citi pe acelea schimbate între Segolene și Gaston, Bilodo ajunge să le compună el însuși, fapt ce îi schimbă în totalitate viața și modul de operare.
Dezumanizat de Osamu Dazai este povestea unei decăderi, aceasta fiind relatată de o voce indiferentă, rece, care pe alocuri sună chiar amorțită. Oba Yozo vorbește despre copilăria sa și despre statutul social distins pe care-l avea de parcă nu i-ar păsa deloc de aceste lucruri, atât de importante în societatea și timpul în care trăiește. Dacă în copilărie și adolescență masca de clovn a fost suficientă, odată ce Oba scapă de sub aripa protectoare a familiei și a provinciei, aventurându-se în marele oraș, tânărul începe să își manifeste adevărata natură. Evoluția sau mai bine zis, involuția personajului este fulminantă, Oba luând numai decizii proaste în viață, care-l aduc într-un punct critic. Deși pe alocuri deciziile pe care le ia par a fi o greșeală, sau sunt cauzate de lipsa de experiență de viață, de cele mai multe ori Oba ia asumat cea mai proastă decizie posibilă pentru o situație critică. O face cu o seninătate de neînțeles, și de multe ori protagonistul pare să fie fericit de faptul că se autosabotează.
Dezumanizat este un volum încărcat de emoție, iar personajul principal, Oba Yozo, este atipic. Nu trezește compasiune, iar prin felul în care-și relatează povestea deseori transmite repulsie. Însă are o voce hipnotizantă, pentru că, oricât de mult l-ai disprețui pentru deciziile pe care le ia, felul în care își spune povestea trezește curiozitatea și dorința de a afla ce urmează să se întâmple mai departe.
După evenimentele din primul volum, cititorul este aruncat direct în miezul acțiunii. Relația dintre Oraya și Rhain, atât de atent construită pe parcursul Șarpelui și aripilor nopții, se transformă în ceva fragil și aparent ireparabil, iar autoarea transmite realist această senzație. Războiul este iminent, iar facțiunile ce luptă între ele dispun de o multitudine de resurse - despre o parte dintre acestea personajele și cititorul știu, dar despre altele se află pe parcurs, protagoniștii deseori fiind luați prin surprindere.
Cenușa și regele blestemat de stele de Carissa Broadbent este un romantasy unde accentul se pune în egală măsură și pe conflictul ce are loc în lumea din afară, cât și pe conflictul interior al personajelor - nu doar a protagoniștilor. Relația dintre Oraya și Rhain trece prin multe transformări, și felul în care cei doi navighează prin războiul vampirilor, în care au roluri-cheie, este unul inițiatic pentru un sentiment măreț și periculos, dar totodată minunat și demn de multe sacrificii.
Iată că a mai trecut o lună - cum mai zboară timpul când ești adult, și ce lungi mi se păreau zilele, săptămânile sau lunile când eram copil! În semptembrie am avut spor la citit pe bucăți - când citeam în orice moment liber, când nu luam o carte cu zilele, drept urmare, am șase titluri bifate pentru prima lună din această toamnă. Nu-i rău deloc :)
Strania viață a unui poștaș singuratic de Denis Theriault a fost prima mea întâlnire cu autorul și, deși volumul e destul de scurt, m-a pus pe gânduri în multe momente. Este vorba despre un poștaș cam ciudat, căruia nu-i place să fie printre oameni prea des, cu toate acestea, are un mare păcat: îi place să desfacă scrisori și să le citească înainte de a le aduce destinatarilor.
Astfel, descoperă despre vieție acestor oameni lucruri nu tocmai curate, face cunoștință cu poezia Haiku și începe să construiască o relație atipică cu o femeie pe care nu a văzut-o niciodată. Voi vorbi mai multe despre carte pe canal, până atunci vă invit să o lecturați - e simpatică și scurtă.
Despre Dezumanizat de Osamu Dazai am auzit de la comunitatea de bookstagram din România, că tot a fost tradusă la Alice Books, și multe conturi pe care le urmăresc recomandau cu mare căldură acest volum. Ei bine, l-am citit, mi-a plăcut, dar parcă totuși mă așteptam la mai mult. Posibil ca faptul că l-am citit pe Yukio Mishima - unul dintre autorii mei niponi preferați, care abordează teme similare în mai multe cărți - nu a fost în favoarea lui Osamu Dazai. De altfel, cei doi autori nu se sufereau în viața de zi cu zi.
Dezumanizat este un jurnal-spovedanie, semnat de un individ ce se naște într-o familie nobilă și înstărită, dar, odată ce ajunge la facultate, departe de ai lui, începe dezmățul. Deși este de mic sigur că e o persoană rea și mereu poartă masca unui clovn pentru a-i distra pe alții - și pentru a redresa atenția unui ochi mai atent de la adevărata sa personalitate, naratorul din Dezumanizat continuă, cu o încăpățânare patologică, să poarte masca atunci când nu mai este cazul și mai ales atunci când asta îi aduce numai probleme.
Gestapo de Sven Hassel este a cincea carte din seria Legiunea Blestemaților, o serie ce urmărește mai mulți soldați nemți din timpul Celui De-al Doilea Război Mondial și situațiile în care ajung. Gestapo este un volum acțiunea căruia are loc în cele mai sumbre împrejurări, dar limbajul autorului este unul tragi-comic. Tot ce se întâmplă este îngrozitor, iar asta conștientizează și personajele, însă, atunci când trăiești într-un calvar, umorul negru și nihilismul par a fi singurele aspecte ce îți fac viața suportabilă.
Adio, iubito! de Raymond Chandler este a doua carte din ciclul Philip Marlowe, urmărind aventurile acestui detectiv particular în LA-ul de la începutul secolului trecut. Știam din start când am ales lectura că-mi va fi pe plac - romanele lui Chandler nu m-au dezamăgit, iar Philip Marlowe e un personaj simpatic.
Aici, autorul urmărește aceeași rețetă - pe Marlowe, care se încurcă absolut neintenționat cu vreun criminal, mai multe cazuri ce par să nu aibă nicio legătură unul cu celălalt, ceva femei frumoase, gangsteri și nelipsiții polițiști corupți. Și totuși, îmi place mult rețeta lui Raymond Chandler și clar voi mai citi romane semnate de el.
La duologia semnată de Rachel Gillig, Regele Păstor, voiam să ajung de ceva timp, dar am așteptat să am ambele cărți disponibile - și bine am făcut. O fereastră întunecată și Două coroane înlănțuite relatează povestea unui regat - Blunder - care este blestemat de Spiritul Pădurii.
Ceața se răspândește pretutindeni, iar magia acesteia este mortală. Oamenii ce sunt atinși de Febră capătă puteri magice, dar acestea sunt periculoase, astfel încât cei bolnavi sunt vânați și anihilați. Nu în ultimul rând, multe figuri sus-puse au acces la Cărțile Providenței - cărți ce conțin o magie periculoasă, iar cel care o deține poate muta munții din loc.
Un fantasy cu elemente de romance minunat scris, cu o atmosferă sumbră și perfectă pentru toamnă, cu o acțiune alertă și cuprinzătoare, cu personaje pe care nu ai cum să le ignori, pentru că fiecare protagonist e atât de bine conturat! Abia aștept să vorbesc pe canal despre fiecare volum în parte și deja am pus pe wishlist toate titlurile viitoare ale autoarei :)
Acestea au fost lecturile mele din septembrie. Voi ce ați citit fain?
Primul volum din opera lui Proust este format din două părți - Partea I. Combray, scrisă în 1913 și Partea a II-a: O iubire a lui Swann, scrisă în 1917. În prima parte a cărții urmărim copilăria naratorului, un băiat dintr-o familie cu stare, ce este foarte intrigat de vecinul lor, domnul Swann, despre care în familie se vorbește când în șoaptă, când cu admirație. În cea de-a doua parte a cărții, accentul se pune pe însuși domnul Swann și pe viața lui personală, absolut toate detaliile acesteia fiind discutate în amănunt de către vocea narativă.
În partea dinspre Swann este doar începutul lungii călătorii pentru narator în viață, în acest volum fiind rememorate cu o multitudine de amănunte evenimentele cheie din copilările și mai ales sentimentele aparent trecătoare, dar ce au lăsat o amprentă adâncă în sufletului personajului. Deși naratorul, prin intermediul informațiilor pe care le oferă, conturează foarte bine atmosfera și structura nobilimii aflate la hotarul dintre veacuri, accentul principal este pus pe ce simte naratorul și pe emoțiile pe care le trăiește și retrăiește înperpetuitate rememorând evenimente din copilărie și mai târziu din perioada maturizării.
