Vara e pe sfârșite, deși nu am nicio dorință să mă despart de aceasta, cred că nici voi :) Dar să ne întoarcem la cărțile noastre.
Pentru că simțeam cum un reading slump mă prinde de picior, am decis să mă adresez cărților romance, care mereu reușesc să mă scoată din această stare. Am ales volumul The Fine Print de Lauren Asher, primul dintr-o trilogie, Dreamland Billionaires. Atunci când bunicul lor moare, cei trei nepoți primesc câte o scrisoare, fiecare astfel având o misiune de îndeplinit pentru a-și păstra moștenirea și pentru a nu-l lăsa pe tatăl lor să primească totul. În volumul de față, cititorul îl urmărește pe Rowan, mezinul familiei, care trebuie să fie directorul unui fel de Disneyland, care se numește Dreamland. Rowan trebuie să descopere acel ceva ca nu merge bine în acest parc plin de atracții, dar la prima vedere, totul este perfect - veniturile cresc pe zi ce trece, toată lumea e fericită, până când bărbatul o cunoaște pe Zahra, o tânără care lucrează la Dreamland și nu e deloc impresionată de Rowan și de puterea pe care acesta o deține.
The Fine Print e un romance drăguț, unde accentul se pune nu doar pe scenele 18+, ci și pe construcția personajelor, dar și pe modul în care Rowan încearcă să salveze Dreamlandul. E un romance drăguț, cu multă magie, dar și dezvoltare a personajelor.
Dacă în volumul anterior Rowan trebuia să descopere punctul slab al Dreamlandului, în Terms and Conditions fratele cel mai mare, Declan, trebuie să-și găsească o soție și să aibă un moștenitor în decurs de un an. Declan e un om rece, calculat și cu o personalitate oribilă, așa că niciuna dintre potențialele mirese nu ajunge la altar. În schimb, pe ultima sută de metri, secretara lui Declan, Iris, decide să-l ajute, și astfel începe căsnicia celor doi.
Acest volum mi-a plăcut mai mult, datorită personalității celor doi protagoniști, dar și dinamicii dintre ei. Aștept cu nerăbdare să fie publicat și cel de-al treilea volum, unde povestea îl urmărește pe Cal, fratele mijlociu, care mi se pare cel mai enigmatic și complex dintre toți. Rămâne de văzut.
Din păcate, Tot ce i-am promis tatălui meu de Ioana Maria Stăncescu nu a fost pe placul meu - nu am putut empatiza cu protagonista și din acest motiv am abandonat lectura.
Cine locuiește la subsol de Diana Geacăr este un volum de povestiri. Unele mi-au plăcut, dar am ajuns la o povestire unde nu am putut deloc să o înțeleg pe protagonistă, iar ăsta pentru mine a fost un motiv pentru a abandona lectura.
Treisprezece. Proză fantastică - antologie a fost un volum interesant. Unele povestiri au fost foarte pe placul meu, altele m-au făcut să ridic o sprânceană.
Cert este că acest volum e un bun punct de plecare pentru cititorul care vrea să descopere autorul român contemporan, dar nu vrea să cumpere „orbește” un roman.
Am citit primul volum din seria VIP, Idol, de Kristen Callihan. Se axează pe povestea lui Killian, care după ce trece printr-un moment de cumpănă cu trupa rock din care face parte, decide să se ascundă de lume într-un orășel retras, unde o întâlnește pe Liberty. Lib nu e o fată care îl recunoaște și nu pare să fie deloc intimidată sau impresionată de cine este el, iar de aici începe să se construiască relația celor doi. Pe alocuri, cartea a mers foarte repede, dar pe alocuri am simțit că mi se mai taie din avânt. Per total, e un romance drăguț, dacă vă pasionează tot ce înseamnă ce se întâmplă în culisele unei trupe mega populare. Idol e o carte despre recăpătarea încrederii în propria persoană, dar și o poveste de dragoste în lumea muzicii.
Cum sa te împrietenești cu întunericul de Kathleen Glasgow este o carte dură și foarte emoționantă. Tiger e o fată care trece prin multe, făcând față hărțuirilor de la școală, glumițelor pe seama ei, dar care mereu a avut-o pe mama alături și acolo, în brațele ei, mereu a găsit liniștea. În momentul în care adolescenta rămâne singură pe lume, viața se transformă în totalitate, aruncând-o pe Tiger în brațele disperării, a durerii și a birocrației.
Autoarea portretizează foarte bine toate fețele sistemului, tipurile de oameni care fac parte din acesta, familiile care sunt dispuse să cazeze copiii nimănui, modul în care o fac. Tiger întâlnește tot felul de oameni - de la adulți care impun reguli stricte sau încearcă să cucerească prin blândețe, la copii maltratați de către sistem sau chiar de propriile familii.
Al doilea volum din seria VIP de Kristen Callihan, Managed, mi-a plăcut foarte mult, axându-se pe relația lui Scottie, managerul trupei, o stană de piatră care se gândește doar la binele trupei și la siguranța băieților, cum le spune el, cu Sophie, o tânără fotograf care e invitată să lucreze pentru trupă, Kill John, pentru a le îmbunătăți imaginea publică pe rețelele de socializare. Mi-a plăcut foarte mult cum e construit Scottie și felul în care acest om este scos din cochilia sa de către o tânără care nu e sigură că știe ce vrea în viață, dar e sigură că nu vrea să se limiteze la o existență lipsită de bucurii. Autoarea scrie foarte fain și mi-a plăcut modul în care a structurat povestea și mai ales relația dintre cei doi.
Dacă strada Beale ar putea vorbi este o carte despre inegalitate, despre descriminare, crimă și pasiune, dragostea pentru viață și lupta pentru egalitate. Deși inițial cititorul nu știe din ce motiv este închis Fonny, pe parcursul romanului încep să apară răspunsurile, subliniind cât de evidentă este diferența între americanii albi și americanii de culoare.
James Baldwin scrie despre inegalitatea rasială, despre realitatea pe care unii preferă să o ignore, dar, cel mai important, scrie despre relațiile complicate ce se construiesc între oameni. Despre o iubire care trece peste orice, despre un atașament pe care nu-l poate distruge cruzimea societății, despre o familie care face tot posibilul pentru a alina durerea unei fiice care urmează să devină mamă.
Mila 23 de Dan Ivan este un jurnal de amintiri, fragmente din viața deloc ușoară din acea perioadă, dar plină de peripeții și tot felul de evenimente demne de un scenariu de film.
Tânăr bucureștean, care a trecut cu brio prin armată și apoi a absolvit facultatea, deși un eveniment tragic din familie îl face să vrea să se lase de meserie, Dan Ivan își ia lumea în cap și alege să fie desemnat medic într-o localitate unde cuvântul confort există doar în dicționare.
Se pare că august e luna cărților abandonate, pentru că multe titluri nu mi s-au potrivit. Fiica măcelarului de Yaniv Iczkcovits a avut o premisă foarte faină, dar stilul de scriere m-a plictisit aproape instant. Nu am reușit să trec de primele zece pagini.
Eclipsă în „Cetatea Soarelui” de Dumitru Popescu a fost una dintre acele cărți pe care le cumperi fără să știi ce vei găsi printre paginile sale. Uneori, descoperi o poveste minunată, care zici că e scrisă special pentru tine. Alteori, te întrebi ce te-a făcut să cumperi volumul respectiv. Cu această carte, pentru mine a fost valabilă cea de-a doua variantă. E complet în afara cercului meu de interese, așa că am abandonat-o după nici o pagină. Se mai întâmplă.
Fall este al treilea volum din seria VIP de Kristen Callihan, explorând relația lui Jax și a Stellei. El, un rock star care a încercat să se sinucidă și acest fapt îl urmărește peste tot. Ea, abandonată de toată lumea, încă indecisă ce vrea să facă cu viața ei. Doi oameni complet diferiți, care ajung să se întâlnească în cel mai dificil moment din viață.
Mi-a plăcut construcția poveștii, deși pe alocuri acțiunea a fost lălăită. Se discută și despre mental health și depresie, dar într-un mod destul de superficial. De altfel, nu am pretenția de la cărțile romantice să fie și filosofice sau să ofere răspunsuri sau reprezentări veridice pentru subiecte de actualitate.
Paturi oculte de Doina Ruști este un roman unde realismul magic înflorește din belșug, plimbând și personajele, și cititorul printr-un fel de vis febril, unde există multe întrebări și aproape niciun răspuns.
Mi-au plăcut metaforele, imaginile din realitatea imediată, căutarea lui Flori și toate acele paturi pe care le găsește pe parcursul anilor, dar și povestea acestora. Am apreciat modul în care multe fire narative se întrepătrund, iar timpul și realitatea sunt cele două ingrediente vitale în călătoria lui Flori și a lui Lev, împreună și separat.
Acestea sunt lecturile din ultima lună de vară. Ale voastre cum au fost?
Treisprezece. Proză fantastică este un volum ce invită cititorul să iasă din cotidian și să se lase purtat de povestiri inedite, semnate de treisprezece autori. Fiecare povestire este o poartă spre o lume nouă - uneori, cititorul, alături de personaje, pășește din viața de zi cu zi într-o întâmplare fantastică, alte ori, autorul creează o lume nouă, în care cititorul ajunge să se piardă sau, în cazuri mai rare, să facă parte din evenimentele care au loc.
O antologie este mereu o cale bună de a descoperi autori noi și de a reîntâlni scriitori pe care i-ai citit deja. Mi-au plăcut povestirile, fiecare fiind bizară, crudă sau amuzantă în felul său. Realul se amestecă cu fantasticul, posibilul cu improbabilul, logicul cu etericul. Fiecare povestire aduce în prim-plan personaje diferite, prinse în propriile drame, trăind evenimente care se adeveresc a fi definitorii, descoperind ce sunt, de unde provin, care sunt oamenii care îi înconjoară.
Romanul semnat de William Kent Krueger este frumos scris, pitoresc și liric, urmărind un grup de copii nevoiți să se maturizeze mult prea devreme și să-și caute rostul în viață. Autorul descrie cu lux de amănunte locurile pe unde cei patru ajung, atmosfera așezărilor omenești, situația socială și diferențierea oamenilor în funcție de resursele de care dispun. În călătoria lor, Oddie, Albert, Mose și Emmy cunosc lumea, toate fețele acesteia, o țară plină de vagabonzi, o economie în cădere și un viitor incert.
Acest tărâm al blândeții este o carte scrisă frumos, cu un șir lung de evenimente, dar care pentru mine a fost pe alocuri plictisitoare datorită situațiilor neverosimile. Este comparată cu Acolo unde cântă racii - o carte ce mi-a plăcut foarte mult și care, din punctul meu de vedere, nu are nimic în comun cu povestea țesută de William Kent Krueger.
Castelul de apă e o carte ce te imersează complet în atmosfera de la începutul secolului trecut, scoțând la iveală rânduiala lumii, atmosfera Bucureștilor de altă dată, relațiile complicate din sânul unei familii, poveștile care circulă cu viteza luminii și care sunt cunoscute de toată mahalaua.
Romanul semnat de Margareta Sterian este, mai degrabă, un jurnal ce include cărți poștale din alte vremuri, scrisori despre evenimente importante în viața unei copile orfane sau pur și simplu, frânturi dintr-o viață care nu a fost dulce tot timpul, dar pe care bunica a putut să o facă de vis.
Ceaikovski la walkman este un roman despre adolescență, despre prima dragoste, prima dezamăgire, prima durere adevărată. Deși colegii de clasă par, la suprafață, niște clișee - tocilara obsedată de note de zece, sportivul care-și împărtășește ideile despre fitness oricui are urechi să audă, fraierul care umblă ca un cățeluș după destrăbălata școlii - toți acești adolescenți abia pășesc pe drumul vieții, ascunzându-se, voit sau nu, în spatele imaginii pe care o creează despre ei.
Romanul semnat de Andrei Dosa e plin de melancolie și cu siguranță ar trezi sentimente demult uitate generațiilor de cititori care au făcut liceul în anii 90. Autorul vorbește despre atmosfera și despre Brașovul de altă dată, aceste aspecte cu siguranță fiind capabile să trezească niște amintiri demult uitate oamenilor ce au trăit în Brașov în acea perioadă.
Sylvanas, cândva o fetiță care se bucura de iubirea familiei sale și de liniștea pădurilor, pe care le explora cu arcul la spate, se transformă într-o creatură aflată sub controlul unui tiran. Mai apoi, reușește să se elibereze și să aducă speranță pentru cei aduși din morți la o viață plină de amărăciune. Atunci când Sylvanas descoperă că există și o altă cale, începe să lucreze la un plan ambițios, căutând adevărul și încercând să-i implice și pe alții în această mare lucrare.
Sylvanas de Christie Golden este un volum ce explorează complexitatea unui personaj major din World of Warcraft, Sylvanas Windrunner. Deși îi cunoșteam, în mare, povestea vieții, mi-a plăcut foarte mult să o descopăr prin intermediul poveștii pe care o țese Christie Golden. Autoarea reușește să mă impresioneze de fiecare dată prin felul în care construiește un personaj și-i oferă o voce. M-a înduioșat nespus partea care descrie legătura lui Sylvanas cu fratele ei mai mic, Lirath, dar și relația pe care o construiește cu un om, Nathanos Blightcaller.
Pentru mine, Sylvanas e un personaj pe care l-am urmărit din clipa în care mi-am creat personajul pe care-l joc în WoW (un Undead) și povestea ei m-a intrigat de fiecare dată când am descoperit o nouă parte a acesteia. Sylvanas a suferit mult și a trecut prin o groază de transformări, devenind ceva complet nou, totodată păstrând vie dorința de a excela și de a ajuta. Christie Golden îi oferă o voce puternică și totodată suavă, arătând cititorului toate fețele lui Sylvanas, descoperind motivele și gândurile cele mai intime.
Sylvanas este personajul meu preferat și îmi place foarte mult cum se încheie un capitol important din viața ei. Nu mă aștept să apară în următoarele expansions ca un personaj major, dar sper, totuși, să o mai reîntâlnim - sunt foarte curioasă cum se va transforma viața ei între timp și ce fel de Sylvanas va întâlni cititorul și jucătorul.
De foarte mult timp căutam un material complex și accesibil unui cititor care nu are pregătire în domeniul criticii literare despre mitologia română și, atunci când am văzut trilogia de față la Bookfest, nu am putut pleca fără aceasta.
Mitologie română de Antoaneta Olteanu (cu ilustrații semnate de Joszef Vass) este un studiu amplu despre tot ce înseamnă mitologia poporului român, plecând de la primele idei scrise, primele povești culese din popor, terminând cu un studiu aprofundat privind originile miturilor românilor și a credințelor pe care le au.
Cele trei cărți sunt, mai degrabă, trei mari capitole. Volumul I este dedicat unui scurt istoric privind încercărilor multor cărturari români, începând cu acum câteva secole, să adune tot ceea ce înseamnă credințele țăranului român despre supranatural. O misiune deosebit de dificilă, având în vedere că multe lucruri legate de mitologie și folclor se transmit pe cale orală, iar o bună parte din practicile magice erau disponibile doar pentru cei inițiați. Cu alte cuvinte, țăranul român nu se desparte de cunoștințele sale așa ușor, iar când vine vorba despre străini, cuvintele nu își mai fac apariția.
Se pune mare accent pe crearea lumii și cum acest fapt a fost privit și interpretat de către omul de rând. Am apreciat mult felul în care apar tot felul de creaturi sau ființe care se adeveresc a fi definitorii pentru imaginea despre univers pe care o știe, din negura timpurilor, țăranul român. Sunt multe lucruri despre care nu știam și care mi se par foarte interesante și consider că ar trebui să fie mult mai cunoscute pentru cititorul secolului nostru.
Al doilea volum a fost preferatul meu, pentru că studiază ființele, faste sau malefice, care însemnau ceva pentru omul de rând - ielele, stafiile, balaurii, solomonarii și multe altele. Se observă o legătură strânsă între credințele vechi și creștinism, pentru că o foarte mare parte din mitologia noastră are tente creștine, însă într-o formă inedită, o combinație pe care țăranul român o vede drept sacră.
Cel de-al treilea volum se axează pe mituri, ritualuri și pe obiectele sacre, punând accent pe construcția casei și pe felul în care românul vede nașterea, botezul, nunta, moartea, dar și tot felul de practici - deochiul, descântecul și altele.
Antoaneta Olteanu oferă un material complex și foarte minuțios (și mult!) documentat, pentru a aduce cititorului curios informații despre în ce credeau bunicii noștri, cum s-au născut miturile, baladele și poveștile, arătând vastitatea și complexitatea folclorului românesc. Apreciez enorm efortul autoarei de a crea această trilogie - un studiu amplu pentru omul de rând. Am notat foarte multe idei interesante pentru mine și voi păstra aceste cărți pentru a mă informa la viitoarele mele proiecte scriitoricești.
