Moștenirea Hawthorne de Jennifer Lynn Barnes este volumul doi din trilogie și servește drept punte între povestea din primul volum și ultimul, fiind scris într-o formă atractivă și antrenantă. Misterele, ghicitorile și puzzleurile din familia Hawthorne nu întârzie să apară, ies la iveală jocuri pe care bătrânul Tobias le-a pus în mișcare cu mulți ani în urmă, iar Avery se trezește în mijlocul acestora.
Deși mi-a plăcut partea de mister, spre finalul cărții au apărut o multitudine de răsturnări de situație, care urmau una după alta, iar acest aspect a devenit obositor și a diminuat din atmosfera creată și din credibilitatea evenimentelor. Mi-ar fi plăcut să nu fi existat atât de multe piste care să ducă spre nicăieri și autoarea să se axeze pe povestea principală mai mult.
Octombrie a fost o lună caldă, în care am citit mai mult decât credeam că voi face. În prima jumătate nu am avut deloc chef de citit, dar am recuperat, oarecum, pe parcurs. De altfel, am observat și o schimbare în tabieturile mele - nu am mai putut citi mai multe cărți simultan, cum obișnuiesc de ani buni. Dar poate că schimbarea e ceva de ce aveam nevoie - e un farmec aparte în a te dedica sută la sută unei singure povești.
Zborul albinelor de Sofia Segovia este, indubitabil, una dintre cele mai bune cărți citite de mine anul acesta. M-am reîntâlnit cu realismul magic, m-am îndrăgostit din nou de acest element literar, am savurat fiecare propoziție.
Povestea în totalitate m-a marcat, intrigat, întristat, dar m-a și făcut să simt că în lumea asta există o multitudine de istorii și vieți despre care habar nu am, ce curg după un alt timp, într-un alt ritm, creionând o realitate aparte.
Somn ușor, vise plăcute! este un volum semnat și ilustrat de către Kristina Andres, despre prietenia între un iepure și un vulpoi, care nu pot să adoarmă dacă nu-și spun reciproc noapte bună. O serie de istorisiri simpatice, numai bune de citit celor mici înainte de culcare.
Regatul pernelor încâlcite este o povestioară tare aiurită - în cel mai bun sens al cuvântului - semnată de Bogdan Tiberiu Dumitrescu și ilustrată de Adela Maria Calistru. Creionează o poveste nu tocmai obișnuită despre o prințesă - care trebuie să salveze regatul, dar se adeverește a fi o prințesă cum nu te aștepți. Tare simpatică a fost povestea, iar ilustrațiile au subliniat aiureala istorisirii.
Marea, dimineața de Margarent Mazzantini este un volum scurt, dar emoționant. Relatează povestea a două destine - cel al mamei și al copilului, care fug de război, plecând din deșert în căutarea mării - și cel al adultului care se află pe celălalt mal, observând valurile de imigranți.
Este o carte despre ce înseamnă să fii om, despre visurile pe care le ai în cele mai negre clipe, despre repetitivitatea istoriei.
Once Upon a Broken Heart de Stephanie Garber este un volum pe care am vrut să-l citesc de foarte mult timp, dar așteptam să fie terminată duologia (jokes on me, autoarea s-a gândit să o facă trilogie, lucru ce am aflat când am terminat cartea, asta e). După evenimentele din Caraval, cititorul o urmărește de data asta pe Evangeline, o fată ce crede în iubire și în finaluri fericite, însă viața îi aduce o surpriză neplăcută.
Setată pe a-și readuce iubirea vieții sale în viața ei, Evangeline încheie un pact cu Prințul Inimilor, Jacks, însă pactul are un preț mult prea mare, iar fata se trezește într-o aventură pe care nu și-a dorit-o.
Ultimul gambit încheie seriaJocurile Moștenirii, semnată de Jennifer Lynn Barnes și eram tare curioasă să aflu cu ce se termină povestea.
Autoarea a anunțat că urmează să continue aventura fraților Hawthorne - practic, din trilogie seria asta se transformă cel puțin în tetralogie, dar eu nu voi continua lectura. Consider că povestea lui Avery a avut un final bun și restul mi se pare o scriitură forțată, doar pentru că seria e populară și publicul cere mai mult (în special #TeamGrayson).
Iernile sufletului de Katherine May este o carte domoală, care te invită la introspecție. Autoarea se îmbolnăvește și astfel este nevoită să-și oprească viața, să facă un pas în spate, să își revizuiască visele, aspirațiile și așteptările de la viață. Forțată să coboare din roata în care a alergat ani la rândul, autoarea începe să se obișnuiască cu noua ei realitate, împărtășind experiențele despre aceasta.
Mi-a plăcut mult scriitura, unele etape din existența autoarei, felul în care luptă într-un mod deloc agresiv cu adevărurile crunte. Totuși, au fost și suficiente pasaje unde autoarea se exteriorizează și sunt aspecte în personalitatea ei care o creionează în culori sumbre, iar eu nu am rezonat cu ideile și concepțiile pe care le promovează în ceea ce privește maternitatea și viața de familie, în general.
12 luni magice de Katerina Kulik, volum ilustrat de Natalia Șerstiuk, este o poveste despre câțiva prieteni, care trăiesc în pădure și se bucură de tot ceea ce are de oferit fiecare lună din an. Scriitura e simpatică, iar modul în care autoarea îndeamnă cititorul să vadă frumosul în viața de zi cu zi este înduioșător.
Tare mi-a plăcut de protagonistul din Incredibilul Sylvester, scris și ilustrat de Dana Kaveli - un șoricel care vrea să fie acceptat de către societate și care-și găsește pasiunea în cântatul la vioară. E genul de carte ce te face să crezi că binele încă există și că se ascunde în cele mai banale lucruri.
The Ballad of Never After de Stephanie Garber este continuarea poveștii din Once Upon a Broken Heart. Odată ce Evangeline descoperă minciuna lui Jacks, e decisă să se îndepărteze de acesta, dar un pericol nou planează asupra ei și atunci fata trebuie să aleagă între două rele. Mi-a plăcut mult povestea, ritmul acesteia, dinamica, dar și construcția și evoluția personajelor.
Abia aștept să apară și continuarea - probabil că va fi cea mai râvnită carte a lui 2023.
Luna asta nu s-a lăsat fără cărți abandonate, din păcate. Prima a fost Fiica zeiței lunii de Sue Lynn Tan - o repovestire a unei legende chinezești, despre zeița lunii. Deși premisa a sunat foarte bine, scriitura a lăsat de dorit: protagonista e progresistă, feministă și mult prea modernă pentru contextul în care are loc acțiunea, e fadă și lipsită de judecată, iar lipsa ei de motivație de a lupta pentru ce a zis că are de gând să lupte m-a făcut să abandonez povestea.
Icebreaker de Hannah Grace trebuia să fie un cute sports romance despre un jucător profesionist de hochei și o patinatoare. Din păcate, limba română nu are un cuvânt echivalent cu englezescul cringe pentru a descrie calitatea dialogurilor și personalitățile protagoniștilor, care au fost sub orice critică - scriitură slabă, personaje care se comportă de parcă ar avea cu vreo 15 ani mai puțin, glorificarea unui comportament iresponsabil și infantil. Nu a fost pentru mine.
Acestea sunt lecturile din octombrie și sunt curioasă ce ați mai citit, ce v-a încântat, ce v-a întristat, ce ați abandonat?
Avery Grambs, o adolescentă rămasă fără mamă, care locuiește cu sora ei vitregă, speră la un viitor mai bun. Este inteligentă, pasionată de șah și dornică să ajungă undeva sus cu propriile puteri. Viața ei, deloc ușoară, este dată peste cap atunci când află că este singura moțtenitoare a lui Tobias Hawthorne, un filantrop cunoscut și un multi miliardar. Deși bărbatul are o familie destul de mare și toată lumea se aștepta ca averea sa să fie lăsată moștenire unuia dintre cei patru nepoți, Hawhtorne îi lasă aproape totul lui Avery, o adolescentă pe care nu a cunoscut-o niciodată. Ajunsă în casa Hawthorne, Avery descoperă că testamentul lăsat de Tobias Hawthorne este un element care începe un joc, iar pentru a reuși să dezlege misterul, Avery trebuie să colaboreze cu cei patru nepoți - Nash, Grayson, Jameson și Xander.
Dacă vreți să citiți o carte plină de mistere și personaje care își pun mintea la contribuție pentru a rezolva tot felul de enigme, jucând într-un joc cu reguli foarte vag definite, vă recomand acest volum.
Salutare! Luna aceasta am avut spor la citit și abia aștept să vă împărtășesc impresiile mele despre lecturile lui aprilie.
Deși luna martie a fost cea în care am citit exclusiv autori români contemporani, am mai avut o „restanță” pe care am reușit să o duc la bun sfârșit chiar la începutul lui aprilie.
Pe contrasens de Oleg Serebrian este un roman-jurnal în care descoperim, alături de protagonist, bizara biografie a înaintașului său. Născut într-o familie privelegiată, Alex cunoaște pierderea de mic - cel mai bun prieten al său, Enno, se stinge din viață, acest eveniment urmărindu-l pe von Randa pe tot parcursul vieții sale. Atunci când alege să plece la studii în Germania, Alex începe o adevărată aventură și abia aici descoperă care sunt adevăratele bucurii și tristeți ale vieții. Se împrietenește repede cu Irmin Heisert și cu familia acestuia, o prietenie care durează o viață și care, la un moment dat, îi creează niște probleme de imagine lui Alex von Randa.
În Moștenirea Hawthorne de Jennifer Lynn Barnes, misterul lăsat în testamentul lui Tobias Hawthorne este rezolvat, sau, cel puțin, așa crede Avery.
Lucrurile însă se complică atunci când fata descoperă ceva în casă, care se regăsește și în certificatul ei de naștere, iar aici adolescenta, alături de frații Hawthorne, realizează că bătrânul le-a mai lăsat un puzzle de rezolvat.
Nerostit de Neil Abramson este povestea Helenei, un medic veterinar dedicat trup și suflet meseriei sale. Odată ajunsă între lumi, Helene se întreabă dacă toate deciziile ei, în special acelea legate de eutanasie, au fost corecte față de animal.
Totodată, este blocată între două tărâmuri, observând cum soțul ei, David, un avocat de succes, face față pierderii și se trezește nevoit să aibă grijă de toate animalele ei - cai, porci, câini și pisici.
Povești pe nerăsuflate de Adriana Ștefan, ilustrată de Daniela Olariu, este o cărțulie tare simpatică, potrivită pentru toate vărstele. Așa cum îi zice și titlul, poveștile se citesc dintr-o suflare și m-am distrat descoeprind lumea creată de autoare și de ilustratoare.
Un alt volum simpatic pe care l-am citit luna aceasta este Povești somnifere de Vlad Stroescu, ilustrat de Andreea Dobreci. Poveștile sunt amuzante, bizare și se observă faptul că sunt inventate pe loc - autorul a simțit nevoia să contorizeze undeva poveștile pe care le inventa în fiecare seară pentru a le spune fiicelor sale, iar această inițiativă a adus cititorului un volum interesant, inedit.
Marea aventură a micii albine Mitsu de Mircea Dragu, ilustrat de Bajko Attila e un volum care m-a surprins plăcut. Un poem despre o albinuță curajoasă, care vrea să-și salveze stupul, cărticica asta a fost o adevărată încântare și sunt sigură că ar fi pe placul grupului-țintă.
Am terminat de citit cel de-al cincilea volum din saga Witcher, Botezul focului de Andrzej Sapkowski. Această carte a mers ceva mai greu ca precedentele, foartă multă descriere și călătorie a personajelor, acțiunea legată de firele narative principale a cam stagnat. Mi-a creat impresia unul volum scopul căruia a fost să pregătească terenul pentru ceva grandios, rămâne de văzut ce se întâmplă mai departe.
Celălalt de Cornel George Popa este un roman alarmant datorită felului în care autorul aruncă cititorul în tot felul de stări, trezindu-i o multitudine de întrebări și oferind zero răspunsuri.
Pe parcursul romanului, o observăm pe Amalia, cum dintr-o femeie de-a dreptul fadă și lipsită de orice trăsătură interesantă, aceasta devine un adevărat personaj ce trezește curiozitatea familiei, a vecinilor și a orașului în întregime. Modul în care femeia trece peste durerea pierderii este unul oarecum previzibil, dar autorul oferă tot felul de nuanțe prozei și, la un moment dat, ajungi să nu mai înțelegi care este limita între vis și realitate.
Inappropriate de Vi Keeland e un romance tare simpatic. Protagonista, după nouă ani de slujbă asiduă într-o companie, este concediată dintr-un motiv stupid și, furioasă, femeia îi scrie șefului companiei un mail nu tocmai oficial. Bărbatul, intrigat de ce are de zis o angajată despre care nu a auzit niciodată, ia legătura cu ea. Mi-a plăcut faptul că protagoniştii, de fiecare dată când apărea o problemă, o discutau. Doi adulți care se comportă ca nişte adulți, nu jocuri şi neînțelegeri adolescentine, un aspect ce deseori este neglijat în cărțile romance.
Tutoring the Player de Rebecca Jenshak a fost un romance simpatic despre doi studenți, ea o fată foarte timidă, el - sufletul petrecerii. Foarte drăguțe au fost interacțiunile lor și mi-a plăcut atmosfera cărții. Este primul volum dintr-o serie și abia aștept să citesc următorul volum.
De la Războiul macului de R. F. Kuang am avut mari așteptări - cartea asta a fost atât de promițătoare și plină de potențial, dar după 1/3 din poveste am început să mă plictisesc, iar felul în care decurge acțiunea și modul în care s-a terminat cartea m-au băgat într-un reading slump. O avem pe Runin, o orfană care face tot posibilul pentru a ajunge la academia militară din Sinegard, unde fata învață nu doar despre cum este lumea din jur, ci și despre luptă, politică și în special despre zei. Când răbufnește un nou război, Runin nu este pregătită să lupte, însă vocile dintr-o altă lume o cheamă, promițându-i putere.
Războiul macului se numără printre acele cărți pe care, în mod normal, le evit. Este o lectură sângeroasă, plină de comploturi, de o atmosferă apăsătoare și, aspectul care mi-a displăcut cel mai mult a fost lipsa totală a binelui. Personajelor mereu li se întâmplă ceva rău, micile izbânzi se simt ca o povară, iar Runin nu pare să aibă o clipă de răgaz. În plus, nu am reușit să mă atașez de personaj pe parcursul cărții și nici nu am deslușit-o ce fel de persoană este până la finalul cărții. Runin spune una, face alta, gândește o a treia și felul acesta împrăștiat de a fi nu m-a atras de partea ei. Războiul macului este o carte bine scrisă, dar clar nu e pentru mine și nu voi continua seria.
The Wall of Winnipeg and Me de Mariana Zapata a fost o lectură de tipul slow-burn, cu accent pe grumpy x sunshine trope. Vanessa este asistentul personal a lui Aiden, unul dintre cei mai apreciați și talentați jucători de fotbal american. Aidan nu este cel mai comunicativ om - este ursuz, mereu în lumea sa, scump la vorbă și mai ales, scump la tot ce înseamă interacțiune umană. Atunci când Vanessa decide să plece pentru a-și urma visul, Aidan o roagă să se întoarcă și-i oferă ceva ce tânăra nu poate să refuze. Mi-a plăcut romanul pentru că este despre relații și despre cum oamenii plini de traume învață să le depășească și să descopere omul de lângă, încep să aibă încredere și să își depășească fricile. Nu este o carte unde accentul să se pună pe relația fizică, așa că nu îl recomand neapărat cititoarelor ce caută atracția instantă între protagoniști.
Ea este o studentă conștiincioasă, pasionată de învățat, iar el este un atlet care trebuie să-și îmbunătățească reputația, așa că cei doi încheie un contract. Evident, lucrurile se îndreaptă într-o altă direcție... Logan de Violette Paradis e un volum romance unde totul se întâmplă pe repede-nainte, o lectură ușurică, pe care să o dai gata în câteva ore.
From Lukov with Love urmărește felul în care doi oameni care trăiesc pentru patinaj, dar care nu se suportă, ajung să formeze o echipă și să se pregătească pentru o competiție. Stilul Marianei Zapata este minunat - felul în care își construiește personajele, modul în care le descoperim prin prisma acțiunilor și a gândurilor pe care le au.
Mi-au plăcut protagoniștii pentru că am reușit să creez o conexiune cu aceștia pe parcursul cărții și pentru că relația lor nu a fost ceva forțat, acolo doar de dragul de a pune „18+” pe copertă. S-a construit treptat, trecând prin mai multe etape, într-un mod natural, care a făcut finalul atât de frumos. Cred că am descoperit autoarea mea preferată de romance.
Primul copil din lume de Paola Capriolo este povestea lui Cain, care din invidie l-a omotât pe fratele său, Abel, pentru a obține ceea ce avea mezinul. Atunci când realizează ce a făcut, Cain pleacă în lume, pentru a cutreiera pământul și pentru a uita despre crima pe care a comis-o. O călătorie inițiatică, Primul copil din lume prezintă perspectiva lui Cain, felul în care cunoaște alți oameni și modul în care încearcă să plătească pentru greșelile sale. A fost o lectură lejeră, cu o poveste deloc complexă, moralizatoare pe alocuri. E o carte potrivită pentru cei pasionați de personajele biblice sau despre mitul primului om.
Povești de noapte bună e un volum ce mi-a plăcut mult, atât datorită poveștilor care m-au purtat pe mai multe tărâmuri, cât și datorită ilustrațiilor ce pășesc alături de fiecare poveste, scoțând la iveală personaje curajoase, regate ciudate sau peisaje fantastice.
Angela McAllister reușește să aleagă cele mai interesante povești și să arate lumea micului cititor prin intermediul folclorului, a credințelor și a mitologiei.
Beautiful Mistake de Vi Keeland a fost o lectură ușoară, despre doi adulți care încearcă să își raționalizeze sentimentele și să nu se apropie unul de celălalt. Atracția însă e prea puternică, iar cei doi sunt puși în fața realității: să se lase purtați de val sau să-și asculte rațiunea. Îmi place stilul scriitoarei, poveștile pe care le creează, dar și personajele inedite, cu un trecut tumultos.
Să vorbim un pic și despre cărțile pe care le-am abandonat în această lună:
Am citit seria Frăția corbilor de Maggie Stiefvater și mi-a plăcut foarte mult stilul, așa că abia așteptam să citesc Toți sfinții rebeli. Acțiunea se axează în jurul a trei adolescenți care sunt verișori și care pot crea miracole. Nu am avansat mult în narațiune, m-a plictisit foarte mult introducerea în poveste și mi-a pierit tot cheful să aflu ce se întâmplă mai departe.
Câteva feluri de a dispărea de Flavius Ardelean - un volum pe care eram încântată să-l încep, însă nu am rezistat mai mult de 20 de pagini. Stilul nu este deloc pe gustul meu și am preferat să citesc altceva.
Am abandonat Bossman de Vi Keeland - o protagonistă enervantă și infantilă și un protagonist de-a dreptul ciudat, cu tendințe de abuzator. Voi mai încerca și alte cărți de la autoare, pentru că-mi place stilul ei, dar povestea asta nu m-a prins.
O altă lectură pe care am abandonat-o a fost Jack de Violette Paradis. Deși îmi place stilul autoarei și premisa cărții, nu am putut să mă conectez cu o protagonistă obsedată de energii, care la veritabila vâsrtă de 25 + (?) ani apelează la ghicitoare pentru a-și rezolva problemele, în loc să se ocupe personal de ele.
Drumul egal al fiecărei zile de Gabriela Adameșteanu - cred că am ajuns în etapa în care am obosit să citesc cărți despre comunismul din România sau opere în care totul se întâmplă în acea perioadă. Nu am reușit să mă conectez nici cu stilul cărții, nici cu protagonista.
Acestea au fost cărțile lunii aprilie. Cum a fost luna voastră în materie de cărți?
Ultimul gambit încheie povestea unei moștenitoare apărute de nicăieri și a celor patru nepoți Hawthorne, care ajung să fie implicați peste măsură în tot ce se întâmplă în viața lui Avery. Misterele nu întârzie să apară, noi și noi puzzleuri sunt rezolvate, iar secretele vechi, prăfuite și periculoase, riscă să schimbe totul.
Mi-a plăcut acest volum, deși, recunosc, mai puțin decât precedentele. În mare, m-a scos din atmosferă Avery și cu indeciziile ei în ceea ce privește pe care dintre cei doi frați - Grayson sau Jameson - îl place mai mult. Drama amoroasă, deși avea sens pentru poveste, a fost prea împinsă în fața cititorului și asta m-a făcut de mai multe ori să mă opresc din citit. Dar, odată ce Avery începe să acționeze și să se gândească la cum să dezlege misterul, povestea curge ca de la sine.
Salutare și bine v-am găsit sau regăsit la bilanțul literar pentru februarie!
A fost o lună bună, cu volume care mi-au plăcut, cu romane abandonate, dar per total, sunt mulțumită de lecturile din ultima lună de iarnă.
Am continuat seria Witcher de Andrzej Sapkowski, iar volumul patru, Vremea disprețului, a fost foarte pe placul meu. Alert, continuă povestea din romanul precedent și oferă ocazia cititorului să descopere mai în detaliu politica lumii și felul în care existența lui Ciri reprezintă un pericol pentru unii și o victorie pentru alții. Mi-a plăcut în special ultima parte, unde acțiunea e cât se poate de intensă. Abia aștept să continui seria.
O femeie ce abia a născut este rugată, un pic prea insistent, de către soțul ei, un doctor, să se liniștească și să nu întreprindă nimic în această perioadă de convalescență. Cuplul se mută într-o casă izolată, iar dormitorul în care este trimisă femeia are un tapet galben, hidos și scorojit, pe care ea este nevoită să-l privească încontinuu, pentru că soțul ei îi spune că nu trebuie să facă nimic, să nu se obosească. Femeia, care nu are acces la prieteni, nu poate să iasă la o plimbare și nici nu poate fi lângă copilul ei, este lăsată cu zilele, în singurătate, în acel dormitor, iar tapetul galben începe să o fascineze și chiar să o bântuie.
Povestirea semnată de Charlotte Perkings Gilman, The Yellow Wallpaper, este scurtă, dar e plină de trăire. Deși e scrisă acum două secole, temele abordate sunt la fel de relevante - singurătatea, depresia post-partum, izolarea, lipsa de înțelegere din partea familiei, patronajul partenerului, care consideră că știe ce e mai bine pentru jumătatea sa.
Tapetul galben se termină destul de abstract, dar povestea rămâne cu tine câteva zile bune, datorită modului în care vezi cum se schimbă femeia prin intermediul jurnalului său.
Volumul Dragă Theo este, practic, colecția de scrisori trimise de către Vincent van Gogh fratelui său, Theo, iar prin acestea, cititorul are ocazia să descopere omul din spatele operelor.
Vincent este un artist și un om cu o viziune aparte, așa că uneori l-am văzut ca pe un bărbat infantil, care nu știe pe ce lume trăiește, mereu cerând bani fratelui său, fără a da dovadă de vreo remușcare, deși își cere scuze necontenit. Alteori, Vincent este foarte cinic și cu picioarele pe pământ, realizând că succesul e departe și că are de muncit nespus de mult.
Dragă Theo m-a făcut să apreciez felul în care Theo, perspectiva căruia nu o cunoaștem, dă dovadă de o iubire nemărginită și de o încredere aproape oarbă în fratele său. Dacă nu ar fi fost Theo, care l-a susținut - și deseori întreținut - financiar pe Vincent, e foarte posibil ca lumea să nu fi cunoscut opera pictorului.
Ce mi-a plăcut foarte mult în acest volum a fost felul în care Vincent vorbește despre culorile din jurul lui, atunci când își descrie viața sau proiectele începute și faptul că e complet conștient că are de muncit foarte mult pentru a obține rezultatul dorit. Vincent muncește încontinuu și nu are perioade în care se oprește din pictat din propria inițiativă, susține alți pictori din puținul său (cum ar fi Paul Gauguin, de exemplu) și este mereu în căutarea binelui într-o lume care-l respinge încontinuu.
Mi-a plăcut povestea din Electric Idol - Afrodita, geloasă pe Psyche, îl trimite pe propriul fiu, Eros, să o omoare pe tânără. Dar Eros nu poate face asta, pentru că Psyche este singura care l-a ajutat într-o situație în care oricine altcineva ar fi trecut pe lângă, așa că decide să o salveze prin a se căsători cu ea. Ideea de căsătorie falsă îmi place mult în cărțile romance, iar Katee Robert a făcut o treabă minunată în acest volum. Totul se întâmplă un pic prea repede, dar este o carte scurtă și un romance contra timp, așa că e de înțeles. Apariția Persefonei și a lui Hades, protagoniștii din volumul anterior, mi-a plăcut, mi-a fost dor de cei doi. Scenele intime în acest volum sunt mult mai potolite decât în Neon Gods și s-au potrivit de minune personalităților celor doi protagoniști.
Prima carte abandonată pe februarie este Fluturele alb de Nicu Nicolaescu, ce urmărește povestea a doi frați ce cresc într-o casă izolată în taigaua rusească. Mama e demult moartă, iar tatăl este un bețiv notoriu și o vreme nu-i lasă pe copii să meargă la școală, iar cei doi trebuie să se descurce cum pot.
Motivul pentru care am abandonat cartea, înainte să ajung măcar la 20%, a fost exact acest paragraf - naratorul fiind un copil de 11 ani, aceste gânduri mi s-au părut total nelalocul lor în poveste și m-au scos complet din atmosferă. Scriitura nu e tocmai pe placul meu, iar lipsa de veridicitate e unul dintre acele puncte ce mă face să abandonez o carte ce ar trebui să fie realistă.
Soni de Andrei Ruse are o premisă interesantă - o tânără ce află din senin că are cancer în stadiul terminal. Decisă să nu mai piardă timpul, Soni începe să trăiască cu adevărat.
Nu am putut trece de un anumit pasaj, pentru că era atât de ridicol, încât mi-a tăiat orice poftă de a mai citi. Nu-mi plac cărțile unde sunt introduse scene sau elemente șocante doar de dragul de a șoca. Atâta timp cât nu aduc nimic atmosferei sau dezvoltării personajului, pentru mine sunt doar niște unelte de manipulare și nu rezonez cu așa ceva.
Am zis că nu mai citesc până la sfârșit cărți care nu-mi plac, dar cartea asta efectiv m-a păcălit. În Vis febril de Samanta Schweblin, o mamă cu o fiică ajung într-un sat și cunosc o femeie care afirmă că fiul ei nu mai este fiul ei, iar de aici încep să se întâmple tot felul de lucruri bizare. Scriitura este foarte frumoasă, titlul nu e doar sugestiv, titlul spune povestea, pentru că tot ce se întâmplă e un vis febril, dar ce nu mi-a plăcut a fost direcția în care s-a îndreptat, pentru că finalul a fost cât se poate de ermetic și departe de a dezvălui misterul. E genul de carte pe care o termini de citit și te întrebi „ce naiba a fost asta?”.
Ivanhoe de Sir Walter Scott a avut un potențial uriaș pentru mine - cavaleri, perioada medievală, o iubire arzătoare... dar nu a fost să fie. Au fost porțiuni în poveste unde se întâmpla ceva și eram complet atentă la evenimente, dar aceste porțiuni au fost mai mult intercalate într-un decor monoton, cu descrieri la care simțeam că-mi zboară gândul în altă parte.
Crângul de alun de Melissa Albert e genul de carte unde totul se întâmplă foarte repede, uneori te simți copleșit de multitudinea de evenimente și de felul în care autoarea descrie mirosurile, vocile sau copacii, totuși, stilul este unul care te vrăjește și te face să pășești alături de personaje spre pierirea - sau salvarea - acestora.
Mi-a plăcut mult de Finch, cum a fost construit, iar până la jumătatea cărții mi-a displăcut destul de mult Alice, dar autoarea a făcut o treabă superbă cu ce se întâmplă după un anumit moment, toate misterele sunt gândite și natural țesute în poveste. Finalul este unul relativ închis - adică poate fi sută la sută închis pentru cineva care nu știe că volumul acesta are o continuare :)
O femeie îşi face un plan de Maye Musk a fost o lectură uşoară, nepretențioasă. Autoarea îşi descrie viața (interesantă, de altfel) cu o notă de optimism şi cu acea viziune asupra vieții pe care o capeți o dată cu anii (autoarea avea 71 de ani când a publicat cartea). Totuşi, nu e o carte motivațională menită să facă femeia de rând să-şi schimbe radical viața şi nu toate informațiile oferite s-ar preta pentru majoritatea populației.
Fried Green Tomatoes at the Whistle Stop Cafe de Fannie Flagga fost o surpriză pentru mine, pentru că nu știam la ce să mă aștept când am început-o și când am terminat-o am rămas cu o amintire plăcută. Nu pot găsi ceva de ce să mă iau în romanul lui Fannie Flagg - are o poveste amuzantă și alertă, are personaje simpatice și bine conturate, alternarea dintre cele două - sau chiar trei - timpuri a fost impecabilă. Tare mi-aș dori să fie tradusă și în română - e o poveste minunată despre familie, prietenie, camaraderie, încredere în sine și în cei din jur, acceptare, toleranță și iubire pentru aproape.
Metamorfoze sau măgarul de aur de Apuleius este un volum pe care-l avea mama mea în bibliotecă și de fiecare dată mă întrebam despre ce este, însă am ajuns să-l citesc abia la maturitate. Relatează povestea lui Lucius, un călător dintr-o familie nobilă, care nu și-a putut înfrâna curiozitatea. Din cauza acesteia, Lucius ajunge să fie transformat în măgar și trece prin tot felul de peripeții, însă niciodată nu se învață minte, iar curiozitatea sa mereu îl bagă în bucluc. Măgarul de aur este o tragi-comedie, arătându-ne că oamenii nu s-au schimbat deloc pe parcursul mileniilor. Accentul se pune atât de construcția societății, luptele dintre puteri, cât și pe felul în care zeitățile intervin în viața muritorilor, în toate aceste evenimente fiind implicat un măgar mult prea băgăcios, dar cu un excelent spirit de observație.
Jocurile moștenirii de Jennifer Lynn Barnes este un roman plin de suspans și de secrete, iar autoarea le țese foarte bine și abia aștept să citesc continuarea.
M-a lovit un ușor reading slump și din acestea ies de obicei cu ajutorul cărților romance sau a poveștilor pentru copii. Am ales Dear Ava de Ilsa Madden-Mills pentru că am mai citit cărți scrise de ea și mi-au plăcut. Volumul de față relatează povestea Avei, o fată ce a fost asaltată într-o vară de cineva din liceu și nu-și poate aminti detaliile acelei nopți. Întoarsă după o pauză la școală, Ava e decisă să descopere cine a fost cel care a violat-o și să-l pedepsească. Fiecare băiat din liceu este un suspect pentru ea și o neliniștește o scrisoare anonimă, în care cineva îi spune că o iubește. Între căutarea violatorului și a admiratorului anonim, Ava trebuie să treacă de ultimul an de liceu.
Ilsa Madden-Mills scrie atractiv și mi-a plăcut cum a abordat subiectul și felul în care a construit protagoniștii. Ava e o fată ce a trecut prin multe, cu o familie disfuncțională și cu o traumă în spate, însă decide să-și trăiască viața fără frică și am admirat curajul ei.
I Dare You, I Hate You și I Promise You sunt trei volume din tetralogia Waylon University, semnată de Ilsa Madden-Mills desre viața unor tineri la facultate. Cele trei volume urmăresc personaje diferite, însă care se cunosc între ele. Principalul punct comun este legenda că prima persoană pe care o vei săruta la focul de tabără organizat de universitate când ești boboc te va urmări toată viața.
În I Dare You, Delaney este o studentă ce și-a promis că nu va mai avea de-a face cu sportivii, mai ales jucătorii de fotbal american, după ce a pățit cu iubitul ei Alex, care a înșelat-o. Totuși, Maverick Mornoe, unul dintre cei mai apreciați băieți din echipa de fotbal pune ochii pe ea, amintindu-i de sărutul lor din primul an de facultate.
În I Hate You, Charisma are un set de reguli: nu iese cu băieții populari și nu îi sărută. După ce Blaze, unul dintre cei mai cunoscuși fustangii din facultate, o respinge în public, Charisma se dezice de tot ce înseamnă relații. Totuși, Blaze are motivele sale și cu greu reușește să se țină departe de Char... Acest volum mi-a plăcut mai puțin decât primul, pentru că personajul lui Blaze nu e tocmai pe gustul meu. Totuși, relația ce se construiește între el și Charisma mi-a plăcut, pentru că cei doi chiar vorbesc între ei și își rezolvă problemele față-n față.
I Promise You a fost volumul meu preferat din serie. Dillon este căpitan de echipă și nu o poate scoate din minte pe fata pe care a sărutat-o în primul an de facultate. Dar aceasta s-a întors pe călcâie și a fugit, iar el a căutat-o în zadar. Serena trece printr-o perioadă grea, când trebuie să reușească să se descurce cu facultatea, cu jobul ei, cu întreținerea familiei și cu uitarea omului care a dezamăgit-o cumplit. Dillon și Serena se întâlnesc într-un moment crucial în viața lor și, deși Dillon ajunge să o recunoască, Serena nu spune nimic.
I Promise You este un volum ceva mai matur, și ca tematică, și ca personaje. Mi-a plăcut de felul în care Serena și Dillon își rezolvă problemele personale și cum se comportă matur unul cu celălalt, inclusiv atunci când se tachinează sau încearcă să se respingă reciproc. Personajele secundare din acest volum sunt și ele bine construite, iar felul în care se încheie povestea este unul cât se poate de realist și de optimist.
Alys și fiara de Peternelle van Arsdale este o carte despre care m-am gândit mult ce să scriu. Urmărește viața lui Alys, care a întâlnit Mâncătoarele de Suflete atunci când acestea i-au distrus satul natal. I-au omorât pe adulți, iar pe copii i-au lăsat în pace, aceștia fiind găsiți de niște călători și duși în Defaid, un alt sat. În Defaid domnesc reguli stricte - Marele Preot este cel ce propăvăduiește despre Bunul Păstor, iar cuvântul lui este lege. Pentru a se apăra de Mâncătoarele de Suflete, oamenii din Defaid construiesc un Gard, obligând copiii veniți din satul distrus, inclusiv pe Alys, să vegheze noaptea și să apere satul. Alys, deși s-a întâlnit cu acele creaturi, a mai întâlnit una - Fiara, cea mai temută dintre toate.
Romanul semnat de Peternelle van Arsdale este unul care pare să bată pasul pe loc. Mi-a plăcut mult stilul în care este scrisă povestea, însă narațiunea în sine e fadă, lipsită de evenimente. Deși permanent se întâmplă ceva, Alys e o fire observatoare, care nu face absolut nimic, doar se uită și tace. Niciodată nu ia inițiativa și niciodată nu spune, măcar în gând, care îi sunt adevăratele intenții sau păreri. Foarte bine construită a fost societatea Defaidului, dar și tot ce ține de ceilalți oameni din împrejurimi, puterea fricii și a cuvântului, însă finalul a fost foarte dezamăgitor. Nu mi-a plăcut de Alys și aș fi preferat să văd mai mult din perspectiva Fiarei sau a Mâncătoarelor de Suflete.
Curiozități grecești: Povești stranii și fapte surprinzătoare din leagănul civilizației occidentale de J.C. McKeown a fost un volum informativ și amuzant despre tot ce ține de Grecia antică. Cei de la Editura All fac o treabă minunată cu această serie (am citit Curiozități bizantine acum ceva timp), oferind cititorilor niște volume interesante, captivante, cu texte scurte, care oferă tot felul de informații și curiozități de genul „știați că?”. Mă gândesc să caut și celelalte volume din colecție.
Loveboat, Taipei de Abigail Hing Wen e un volum ce mi-a plăcut tare mult. Ever Wong este fiica unor imigranți chinezi și simte că se sufocă. Ea își dorește să danseze, însă părinții au decis demult că fata va urma facultatea de medicină, Ever blestemându-și zilele. În ultima vară de înainte de facultate, părinții o trimit în Taipei, într-o tabără pentru copiii imigranților chinezi, pentru ca aceștia să facă cunoștință cu cultura chineză și să învețe instoria acesteia. Ajunsă într-un loc nou, Ever descoperă că Loveboat, cum ii zic tinerii taberei, este de fapt un loc mult mai lejer decât se aștepta și, dorindu-și să se bucure de libertate înainte de a-și dedica viața carierei, Ever ăși întocmește o listă cu lucrurile pe care părinții ei îi interzic, fiind ferm decisă să le încalce pe toate.
Relațiile amoroase sunt acea porțiune din carte care nu mi-a plăcut. Pe lângă faptul că apare un pătrat amoros, se întâmplă unele lucruri care nu sunt deloc corecte, ba chiar imorale, însă sunt privite de către personaje drept ceva normal și chiar dezirabil. Mi-a plăcut mult de Ever în ceea ce privește căutarea sinelui și a pasiunii sale pentru dans, dorința de a-și face prieteni și felul în care îi tratează pe cei din jur, însă la capitolul relații romantice, Ever face niște lucruri deloc corecte față de partener.
Acestea au fost lecturile lui februarie. Voi ce cărți faine ați mai citit?
