Drumul spre minimalism - Săptămânile 28-31

Salut!

De foarte mult timp nu v-am mai ținut la curent cu ce se mai întâmplă în viața mea la capitolul Drumul spre minimalism, dar uite că mi-a venit inspirația.

Luna ce a treut a fost plină de evenimente - am fost plecată o săptămână la Vatra Dornei să fac practică cu facultatea și am fost al naibii de mândră de mine că, față de data trecută, am luat mai puține lucruri cu mine și am purtat toate hainele pe care le-am avut, așa că la întoarcere nu am rămas cu supărarea că aș fi cărat cu mine o haină pe care nu am mai ajuns să o port. Am învățat să mă dau cu snowboardul - mă rog, cât poți învăța în două zile, dar pentru mine asta a fost o experiență frumoasă pentru că nu m-aș fi crezut în stare să mă dau cu placa și să fiu încântată de această activitate.

În ceea ce privește my spending habits, aici am cam dat-o-n bară: am cumpărat lucruri care nu îmi erau strict necesare, dar pe care le voiam neapărat. Aici mă refer la cosmetice. Le folosesc, dar nu zilnic, așa că oarecum sunt împăcată cu ideea că am dat bani pe acestea și că în timp, le voi utiliza complet. Urmează să scriu despre aceste produse pe blogul meu de beauty, dar nu știu când.

Și dacă tot a venit primăvara de-a binelea (deși încă mă adaptez la schimbarea orei), m-am decis să schimb garderoba de iarnă cu cea de primăvară. V-am menționat ceva legat de această activitate într-un articol precendent și uite că mă țin de cuvânt. Sunt al naibii de mulțumită de mine că odată ce am făcut curat în haine, am văzut că absolut tot ceea ce se încadrează în categoria haine de iarnă a fost purtat. Vă arăt mai jos ce am purtat în sezonul rece din acest an:

2 rochii mai grosuțe + un cardigan

1 pulover împletit de mama, 2 bluze mai grosuțe, 1 bluză cu imprimeu

4 bluze mai subțiri + o maletă-body

2 bluze același model, culoare diferită + o cămașă

o fustă și o pereche de pantaloni scurți mai grosuți

3 perechi de blugi

O parte dintre haine - bluzele mai subțiri și blugii mai rămân la vedere, pentru că merg purtate în zilele mai reci de primăvară. Hainele mele pentru sezonul cald sunt cam numeroase și acest lucru nu îmi place, dar le voi da răgaz până la finele lui mai să văd care e intrusul ce ocupă spațiu și nu este purtat. Oricum, vă țin la curent :)

V-am mai spus că m-am ambiționat să citesc măcar trei cărți pe lună din biblioteca mea sub hashtag-ul #citsescceam și am reușit în martie să citesc titlurile propuse. În aprilie nu știu dacă voi avea același succes, dar vedem.

Cam asta a fost pentru ultimele patru săptămâni. Voi ce ați mai făcut?

Blogs To Follow: Diana Solomon blog

Luna aprilie este despre flori, iarbă proaspătă, un nou început. Și automat în minte îmi apare blogul Dianei, pe care l-am descoperit acum un an și ceva în urmă. Pentru mine, acest spațiu virtual înseamnă foarte mult - chiar life-changing, aș spune.

Nu îmi amintesc exact cum am dat peste acest blog, dar ceea ce-mi amintesc sigur este că am rămas blocată ore bune citind articole din diferite categorii. Diana scrie înt-un mod atractiv, care te face să uiți de realitate și să te lași purtat de ideile pe care le vezi în articole. Simplitatea este cuvântul-cheie al blogului și se simte în tot ceea ce face Diana Solomon - fie că este vorba de blog, Instagram sau alte rețele sociale.

Îmi plac mult ideile pe care le are Diana și modul frumos în care le prezintă cititorului; nimic forțat, nimic în plus. Totul simplu și clar. Blogul e ca o gură de aer proaspăt - datorită acestuia mi-am îndreptat atenția spre stilul de viață minimalist pe care vreau să îl duc. Diana a transformat simplitatea în ceva atât de frumos și palpabil încât vreau ca tot ceea ce mă înconjoară să fie așa. 

Admirația mea pentru articolele de pe blog sau postările de pe Insta este imensă. #shopwisely e o categorie care mă ține cu picioarele pe pământ când descopăr ceva ce vreau, dar ce nu este vital. Ideile pentru casă, haine, cosmetice și stil de viață - la fel, sunt o sursă de inspirație, chiar dacă nu suntem neapărat pe aceeași lungime de undă.

Nu o cunosc pe Diana personal, dar o admir foarte mult și vă invit neapărat să-i citiți blogul :)

Tu ce stil vestimentar preferi?

Ca pentru orice femeie, garderoba este un subiect cel puțin sensibil, pentru că nu rareori am pățit să deschid șifonierul și să petrec câteva clipe bune înainte de a mă decide cu ce să mă îmbrac. În trecut, aveam destul de multe articole, dar tot ajungeam să port aceleași haine, pentru că mă simțeam mai bine în ele, erau comfortabile, se asortau. Dar în același timp, o bună parte din bluzele și rochiile pe care le aveam stăteau mereu pe umerașe în așteptarea unei zile când mă voi decide să le port. Ziua respectivă, evident, nu a venit niciodată.

Indeciziile mele de dimineață s-au rezolvat atunci când mi-am îndreptat atenția spre un stil de viață minimalist. La un moment dat, am decis că e timpul să pun la punct unele aspecte din viața mea, inclusiv îmbrăcămintea. Așa că folosindu-mă de metoda KonMari, am scăpat de lucrurile care nu mă făceau fericită, am eliberat spațiu în garderobă și totodată, am descoperit ce stil vestimentar îmi place.

Materialele simple, în culori neutre, croiala lejeră, rochiile casual - toate aceste elemente se regăsesc în garderoba mea. Desigur, am câteva articole ce ies în evidență - un print mai ciudățel, o culoare mai țipătoare - dar acestea servesc pentru a sublinia anumite trăsături și pentru a conferi ținutei mele ceva ce o scoate în evidență. Ideea principală este că odată ce am triat din haine și mi-am dat seama ce exact îmi place și ce mă avantajează (și ce se potrivește cu mai multe piese, nu doar cu fusta-aia-pe-care-nu-o-poți-purta-decât-cu-bluza-aceea), mi-a fost foarte ușor să creez garderoba de vis.

Faptul că am renunțat la multe haine nu înseamnă că nu mi-am mai cumpărat niciuna. În continuare sunt în căutarea unui pulover mai grosuț sau a unei perechi de blugi de un negru intens, doar că prefer să aștept sau să caut în mai multe surse până când procur acel articol. Pentru mine este important să am de unde alege, să pot alege ceva calitativ și care să mă țină o perioadă mai îndelungată și nu în ultimul rând, să se asorteze cu lucruri pe care le dețin deja.

Cum sunt o persoană mai comodă, îmi place să caut hainele (și nu numai) care mă interesează în on-line, unde pot vedea mai multe modele, pe mai multe site-uri și să aleg ce-mi place. Una dintre opțiunile de căutare este Answear.ro, unde poți găsi o groază de branduri toate la un loc, astfel fiind scutit de plimbatul din magazin în magazin în căutarea unui articol anume. Eu deja m-am uitat peste câteva articole - îmi doresc foarte mult o geacă din piele ecologică și am găsit ceva ce mi-a făcut cu ochiul. Vreau și o pereche de jeans negri mulați, cum ar fi aceștia, de exemplu. Mă bate gândul să-mi iau o geantă, așa că am ajuns la categoria genți, ca să mă uit peste ce oferte sunt, ca până la urmă să-mi îndrept atenția spre un ruscac tare drăguț.

Și dacă tot m-am aventurat să vă povestesc despre stilul meu vestimentar, cred că baza pentru acesta sunt blugii. Cu cât sunt mai simpli, cu atât îmi este mai ușor să-i asortez cu puloverele/bluzele/tricourile pe care le am. Și plusul cel mare este că acest articol vestimentar merge purtat aproape la orice ocazie, ceea ce nu are cum să nu fie un mare plus pentru cei ce vor să aibă o garderobă mică, dar cu multe ținute.

Ideea e că pentru cineva la fel de comod ca mine, cumpăratul on-line este o opțiune foarte bună. Alegi modelul, aștepți curierul, plătești cu cardul sau ramburs, cum îți convine mai mult. Și dacă se întâmplă să nu îți placă ceva sau nu ți se potrivește, poți face retur în 30 de zile. 

Tu de unde îți procuri hainele?

Recenzie literară: O lume fără tine de Beth Revis (2016)

Bună!
Cartea de astăzi, O lume fără tine de Beth Revis, face parte din categoria acelor cărți pe care le-am privit sceptic, dar pe care am ajuns să le îndrăgesc la final. Voi ați citit-o?

Când căutarea unui răspuns duce spre sine

Nu am mai scris ceva personal pe acest blog de foarte mult timp, deși acest aspect m-a atras cel mai mult într-un blog atunci când abia mi-am făcut eu unul. A trecut timpul și cumva, m-am reprofilat pe recenzii literare/evenimente, iar acel element al meu, scrisul liber, cum îmi place mie să-l numesc, a ajuns să-și petreacă timpul mai mult prin sertare și foldere. 

Îmi lipsește mult această latură a bloggingului, deși deseori îmi vine să scriu și să scriu și să povestesc despre stările pe care le am și gândurile ce mă macină. Dar pentru că asta se întâmplă, de obicei, la miezul nopții, drumul până la laptop e lung, lenea-i mare, dorința de a crea ceva e acolo, dar pitită în spatele minții.

Așa că mi-am zis să ies din această comoditate pe care mi-am creat-o și să scriu din nou, așa cum o făceam înainte. Sigur, timpul a trecut pe lângă mine, experiențele avute în ultimii ani m-au modelat într-un fel sau altul, dar îmi place să cred că în esență, am rămas aceeași. Sunt foarte subiectivă în momentul de față, nu neg, dar așa îmi place să cred. Că eu sunt încă eu și că trăsăturile bune pe care le-am avut în trecut încă sunt cu mine.

Observ deseori cum răutatea acaprează gândurile mele. Cum acest sentiment sapă în sufletul meu și acest lucru se oglindește în afară. Și mă deranjează mult pe termen lung, pentru că ajung să pierd bucăți din mine și din ceea ce aș vrea să fiu.

Mai nou, mi-am propus să încerc lucruri noi. Să zic mai des „da” unor provocări. Să încerc să ies din bula mea și din zona de comfort, pentru că de prea mult timp stau acolo și nu fac nimic. Să mă mobilizez și să termin proiecte la care lucrez de ceva timp. Să învăț să zic „nu” atunci când nu mă simt bine făcând un lucru anume. 

Sunt perioade în viață când chiar dacă nimic nu se întâmplă și totul merge în ritmul obișnuit, simți nevoia să schimbi ceva, să faci ceva. O fi primăvara de vină, sau poate vârsta, dar eu vreau o schimbare. Am început cu Drumul spre minimalism, despre care, apropo, nu v-am mai zis mai nimic ultimile săptămâni, dar recuperez și mă revanșez. Voi continua cu anumite aspecte pe care vreau să le schimb pentru că mă deranjează în mine și voi continua prin a-mi arăta mai des aprecierea față de cei din jur. Să fie cu noroc!

Recenzie literară: Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino (1979)

Salutare! Astăzi vă prezint o carte cu un titlu atractiv, Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino. Deși este scrisă într-un mod mai ciudățel, a fost o lectură interesantă. Dacă ați citit-o, v-a plăcut?

Recenzie literară: Splendida cetate a celor o mie de sori de Khaled Hosseini (2007)

Atunci când am început să citesc Splendida cetate a celor o mie de sori, nu mi-aș fi imaginat că-mi va plăcea atât de mult. Am terminat cartea și încă mă gândesc la cele citite, la cât de multă emoție conține fiecare capitol și cât de dragi mi-au devenit personajele. Nu am mai citit alte cărți semnate de autor, dar mi-am propus să o fac anul acesta, pentru că tot am auzit despre Khaled Hosseini. Deși prima pe listă era Vânătorul de zmeie, am decis să încep cu această carte (o mai văzusem la o prietenă și la câteva fete dintr-un book club).

Romanul începe cu povestea lui Mariam, o fetiță ce locuiește în apropierea orașului Herat. Este un copil ilegitim, iar tatăl său, Jalil, un om de afaceri foarte bogat, o vizitează o dată pe săptămână. Când împlinește 15 ani, fata decide să-și viziteze tatăl în oraș, dar este ignorată de către acesta. Când se întoarce acasă, o găsește moartă pe mama sa, care se sinucide crezând că fiica a abandonat-o pentru totdeauna. Drept urmare, fata este luată de către Jalil în casa lui și în scurt timp este măritată cu forța cu Rasheed, un pantofar cu vreo treizeci de ani mai în vârstă decât ea, care o duce în Kabul.

Partea a doua o are în miezul acțiunii pe Laila, o fetiță ce și-a petrecut toată viața în Kabul, în același cartier cu Rasheed, alături de părinți intelectuali și un prieten drag, Tariq, un tânăr din vecini. Deși viața ei pare să fie roz, unde are prietene iubitoare, se pregătește să devină o persoană educată și începe să se gândească la un posibil viitor cu Tariq, Laila este prinsă în războaiele timpului, plecare sovieticilor din țară, venirea la putere a mujahaideen-ilor și începutul unei ere negre pentru femeile din Afganistan, unde acestea sunt asuprite, li se interzice absolut orice libertate de care au avut parte în vremea sovieticilor și, evident, sunt forțate să își ascundă chipul sub burka.

În urma unei explozii, familia ei este ucisă, iar Laila ajunge în casa lui Rasheed și a lui Mariam, unde își dă seama că a rămas însărcinată cu copilul lui Tariq și pentru a-i asigura acestui copil un viitor, acceptă să se căsătorească cu Rasheed. Desigur, această nouă soție a lui Rasheed nu-i pică bine lui Mariam, care la cei aproape patruzeci de ani ai săi nu a reușit să-i dăruiască un copil.

Povestea celor două femei nu are cum să nu te sensibilizeze. Viața sub același acoperiș a două persoane ce provin din medii diferite, alături de un soț patriarhal și abuziv, situația politică din anii 90 ai secolului trecut, mizeria și foametea, dar și iubirea, care este diferită pentru fiecare în parte, transformă Splendida cetate a celor o mie de sori într-un roman frumos prin durerea pe care o portretizează. 

Mariam și Laila sunt foarte diferite, dar te atașezi de ele aproape imediat. Rasheed, deși este un tiran violent, nu este lipsit de umanitate. Tariq mi-a amintit mult de Inman din Cold Mountain, deși nu este la fel de prezent în acțiune precum alte personaje. Aziza, copilul dorit, reprezintă speranța într-un viitor unde există și bine, iar Zalmai, fiul lui Rasheed și al Lailei, este un element ce umanizează fața severă a tatălui său.

Splendida cetate a celor o mie de sori e un roman ce mi-a arătat cât de importantă este, de fapt, educația oferită unui popor și cât de mult este asuprită femeia (încă!) în unele părți ale lumii și cât de privelegiată sunt eu și femeile din  jurul meu în ceea ce privește libertatea de mișcare, de gândire și drepturile de care ne bucurăm.

Am aflat și puțină istorie a Afganistanului și evenimentele ce au marcat această țară din anii 60 ai secolului trecut (când s-a născut Mariam) până în anii 2000, războaiele duse din interese ce nu aveau de-a face cu populația pașnică, durerea și pierderile aduse mamelor și soțiilor în timpul războaielor.

Senzația pe care o lasă lectura este de o melancolie apăsătoare, o stare depresivă și un discomfort continuu și o dorință arzătoare de a schimba lucrurile din trecut, de a îndemna personajele să ia alte decizii și să nu regrete viața pe care au trăit-o. Finalul, deși are o notă optimistă, nu m-a consolat. Nu am putut trece peste anumite lucruri și am mari regrete în ceea ce privește soarta unuia dintre personaje. Cu toate acestea, Splendida cetate a celor o mie de sori este o lectură superbă, care mă face să mă gândesc doar la cum ar fi fost lucrurile dacă anumite evenimente nu ar fi avut loc; dacă anumite personaje ar fi spus altceva; dacă, dacă, dacă...

PS: Tomata cu scufiță, la care am văzut această carte, a scris pe blogul ei despre aceasta, vă invit să citiți recenzia ei aici.