Recenzie literară: Sexagenara și tânărul de Nora Iuga (2004)

Față-n față stau doi oameni. O bătrână de 60 de ani și un domn cu ochii verzi. Sexagenara și tânărul, doi elemenți din epoci diferite, dar pe care-i leagă o discuție lungă cât o noapte. Un dialog care se evaporă ca fumul unei țigări, ca o tinerețe demult uitată, ca un gând după care nu mai ai forță să alergi.

Anna își deapănă amintirile despre studenția sa, despre lumea din care a avut ocazia să facă parte cândva, despre soțul ei Nino, despre Terry, cea mai bună prietenă și cea mai mare piatră în calea ei, deopotrivă. Tânărul doar ascultă. Fumează și ascultă, în timp ce în cameră atmosfera devine din ce în ce mai tensionată, mai intimă, iar o senzație de interzis plutește în aer...

Mi-a plăcut mult romanul Norei Iuga. La început pare ceva abstract, dar odată ce evenimentele încep să se lege între ele, să devină o înșiruire de amintiri dintr-o viață plină de culoare, lectura se transformă într-o parcurgere aproape intimă a unui jurnal. 

Între sexagenară și tânăr există o scânteie care se resimte în toate gesturile celor doi, atitudinile și mai ales, privirile aruncate pe furiș. Această tensiune permanentă, la limita dintre curiozitate și indecență, alimentează imaginația cititorului, mânându-l să afle ce se întâmplă mai departe.

Viața literară a Bucureștiului din anii 60-80, eterna competiție cu Terry, inexistența unei linii temporale bine definite, atmosfera confidențială și tensiunea aproape erotică dintre cei doi din cameră fac din Sexagenara și tânărul un roman viu, ușor de urmărit, bogat în imagini și scene pe care nu ai cum să nu le trăiești și tu odată cu cei implicați. Lipsa unui final închis îi conferă o invitație la inventat, imaginat și redefinit limite dintre generații.

Recenzie literară: Defecți și Perfecți de Cecelia Ahern (2016-2017)

Celstine North este o adolescentă aproape tipică. Are o familie respectabilă, este una dintre cele mai bune eleve din liceu, are un iubit cum altele și-ar dori să aibă. Lumea din jurul ei este perfectă, prietenii  sunt adevărați și săritori la nevoie, iar Defecții... ei bine, sunt o categorie de oameni pe care adolescenta nu-i cunoaște și pe care-i evită. Dar totul se schimbă pentru ea în clipa în care face ceva nesăbuit - ajută un Defect.

Seria Defecți de Cecelia Ahern, formată din cele două volume - Defecți și Perfecți - este numai bună în serile reci de toamnă, pentru că se citește ușor, este un YA drăguț și are destul de multă acțiune.

Ați citit ceva semnat de această autoare? V-a plăcut?

Recenzie literară: În iad toate becurile sunt arse de Dan Lungu (2011)

Ce se întâmplă atunci când adolescența este cea mai frumoasă perioadă din viață, iar tot ce urmează dupa aceasta este o eternă suferință? Ce se întâmplă atunci când tot ce îți dorești este să fii acceptat așa cum ești, să observi cum cei din jur nu se schimbă radical, nu devin umbre - sau imitații - ale oamenilor pe care i-ai cunoscut cândva? Cum să faci față unei vieți lipsite de sens, cu zile monotone, departe de minunata perioadă când aveai mulți prieteni și viața ta era plină de aventură?

În iad toate becurile sunt arse de Dan Lungu îl are ca protagonist pe Victor, un bărbat care își petrece zilele în fața televizorului, așteptând ca ceva să se schimbe. Trăiește cu Veronica, consoarta, sau mai bine zis, o clonă foarte bună a femeii pe care a iubit-o cândva, dar care în prezent este o ființă indezirabilă. Pierdut în amintirile sale de pe vremea liceului, Victor relatează cititorului cei mai buni ani pe care i-a trăit. Monotonia vieții lui Victor se schimbă atunci când în viața acestuia apar doi străini, care-i propun să meargă cu ei într-un sat uitat de lume, pentru a duce cadouri unor copii cu dizabilități dintr-un centru de plasament.

Narațiunea se desfășoară pe două planuri: prezentul, unde Victor este un ratat, un bețiv și un om lipsit de perspective și trecut, unde Victor, cunoscut pentru cei apropiați ca Franzelă, își petrece zilele cu Bastârcă, Paganel, Fasolă, Văru și alți prieteni la cataramă. Gașca intră în tot felul de belele, iar modul în care sunt relatate aventurile tinerilor este comic și face lectura savuroasă.

În iad toate becurile sunt arse este un roman care a avut un start lent, dar care m-a cucerit pe parcurs. Numeroasele cuvinte adresate personajelor, poreclele și limbajul folosit între băieții din gașcă denotă vremurile în care aceștia au trăit, societatea și categoria din care făceau parte tinerii. Dialogurile mi s-au părut foarte amuzante, iar poveștile din tinerețea lui Victor, pe care acesta le evocă cu o melancolie nestăpânită și în cele mai mici detalii fac din romaanul lui Dan Lungu o călătorie tragi-comică în trecut.

Totuși, în roman există o permanentă senzație de tristețe și neputință, chiar dacă lucrurile par să meargă bine. Anturajul din care face parte protagonistul, viața pe care o duce și modul în care interacționează cu ceilalți, fie că este vorba despre trecut sau despre prezent, toate aceste lucruri plasează personajul în situația în care acesta este, drumul lui fiind întrezărit încă de la începutul cărții.

Romanul poate fi privit și ca o poveste de Crăciun, datorită faptului că această sărbătoare apare la început și la sfârșit, oferind intensitate acțiunii și evidențiind trăsăturile principale ale protagonistului. 

În iad toate becurile sunt arse de Dan Lungu este o carte în care se regăsește copilăria, inocența, bucuria și viața omului de rând în fostul regim, dar și prezentul, maturitatea și lipsa de perpectivă pentru o anumită categorie de oameni. Mi-a plăcut acest roman și cu siguranță voi mai citi ceva semnat de acest autor.

Recenzie literară: Cum să oprești timpul de Matt Haig (2017)

Timpul nu este niciodată singur sau lipsit de atenție: fie ne bucură, fie ne face să ne simțim cei mai singuri de pe planetă. Ne motivează, ne întristează, ne face să uitam de lucrurile importante, uneori ne împinge de la spate să facem lucruri mărețe, alteori pare să ne afunde într-o tăcere fără cusur.

Cu siguranță fiecare dintre noi s-a gândit, măcar odată în viață, la nemurire; la atemporalitate, la existența în afara acelor de ceasornic. E un lucru bun să fii, practic, nemuritor? E un lucru rău? Și care sunt argumentele pentru fiecare afirmație?

Tom Hazard, protagonistul romanului Cum să oprești timpul, de Matt Haig, s-ar putea să aibă răspunsul. Vă invit să urmăriți recenzia de mai jos pentru a afla răspunsul :)

FILIT 2018 - Ziua 5 - Reportajul literar românesc

Ultima zi FILIT 2018 a fost cea mai lejeră, din punct de vedere al evenimentelor. Am ales să particip la unul singur, mai exact, la Reportajul literar românesc, care a avut loc în sala mare TNR „Vasile Alecsandri” Iași. Cu această ocazie, am vizitat teatrul, lucru pe care trebuia să-l fac cu mult timp în urmă.

Invitații serii au fost reporterii Adelin Petrișor, Eugen Istodor și Viorel Ilișoi, discuția fiind moderată de către domnul Cătălin Sava. Pe parcursul celor două ore destinate reportajului literar, s-a discutat despre ideea de reportaj, ce înseamnă acesta și viziunea reporterilor asupra procesului de scriitură.

Moderatorul a făcut o treabă formidabilă, mi-au plăcut mult întrebările adresate celor trei reporteri, publicul având ocazia să afle mai multe detalii despre activitatea acestora. La intrebarea domnului Sava, cine sunt oamenii care au participat la formarea reporterilor, V. Ilișoi a răspuns că N. Danilov și B. Penianu au avut o mare influență asupra formării sale. E. Istodor a împărtășit faptul că pentru el, mama, I. Popovici și oamenii pe care i-a întâlnit în pușcărie sunt cei ce au contribuit la formarea sa. A. Petrișor l-a menționat pe P. Ispirescu, fiind un mare admirator al stilului acestuia, dar și pe D. Huțan, V. Petreanu.

La rugămintea moderatorului de a menționa trei cărți ce i-au format, reporterii au răspuns: V. Ilișoi - Toate pânzele sus! (R. Tudoran), poezia lui M. Eminescu și Pe aripile vântului (M. Mitchell); A. Petrișor - Cireșarii (C. Chiriță), Winnetou (C. May) și romanele lui C. Petrescu; E. Istodor - Gargantua și Pantagruel (F. Rabelais), Don Quixote (M. de Cervantes), Antropologia (V. Mihăiescu).

Au urmat și câteva întrebări cu răspunsuri elaborate și pe alocuri amuzante, cum ar fi: o situație în care fiecare dintre cei trei reporteri au ratat un reportaj, dacă sunt jurnaliștii și purtători de cuvânt, dacă au luat un interviu vreunui politician din țară, cât de subiectiv trebuie să fie un reportaj. Au fost și câteva întrebări individuale, pentru a cunoaște mai bine persoana de pe scenă.

Per total, Reportajul literar românesc a fost un eveniment de la care am avut alte așteptări, mă interesa destul de mult partea literară a reportajului, care s-a discutat puțin spre deloc. Din punctul meu de vedere, evenimentul a fost un pic cam informal, iar unele povești ale reporterilor au fost deplasate, neavând nimic în comun cu subiectul abordat.

Partea a doua a serii trebuia să fie dedicată Decernării Premiului liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte, însă nu știu la ce oră a avut loc acesta, pentru că am plecat la orele 20, când discuția cu reporterii era în toi.Am aflat mai târziu că acesta a fost decernat Tatianei Țâbuleac pentru romanul Vara în care mama a avut ochii verzi.

FILIT 2018 a fost un eveniment minunat, la care am reușit să particip cu mare drag, am întâlnit oameni noi și interesanți, am învățat lucruri legate de lumea cărților, a scriitorilor și a traducătorilor, dar și a celora care nu intră neapărat în aceste categorii, dar muncesc pentru a aduce literatura în fața publicului. Felicitări organizatorilor și voluntarilor (foarte mulți și foarte entuziasmați) care au adus o minunată toamnă literară la Iași!

FILIT 2018 - Ziua 4 - Cui îi pasă de literatura română?, Booktrailer, Booktube și Bookblog, Celebritatea în online și efectele ei

Ziua de sâmbătă s-a adeverit a fi cea mai plină de evenimente FILIT pentru mine - am reușit să ajung la trei, unul după altul, iar impresiile sunt pe măsură.

Primul eveniment la care am participat a fost o discuție pe tema Cui îi pasă de literatura română?, ținut în sala B. P. Hașdeu al B. C. U. Mihai Eminescu. Monica Joiță a fost cea care a moderat discuția, la care au luat parte invitații speciali, traducătorii - Ingrid Baltag (Germania), Mauro Barindi (Italia), Olga Bartosiewicz (Polonia), Elena Borrás García (Spania), cuplul Florica Ciodaru-Courriol și Jean-Louis Courriol (Franța), Inger Johansson (Suedia), Eva Ruth Wemme (Germania), Antònia Escandell Tur (Spania), Bruno Mazzoni (Italia), pe care l-am „prins” la mai multe evenimente la care am participat, la fel și Steinar Lone (Norvegia) și Philippe Loubière (Franța), Paula Braga Šimenc (Slovenia), Maria-Sabina Draga Alexandru (România). Au fost prezenți și Cristina Hermeziu (jurnalist cultural), Alexandru Matei (critic literar și traducător), Carmen Mușat (manager cultural). 

Evenimentul, deși mi-a stârnit curiozitatea, nu mi-a plăcut. Din cele două ore alocate dezbaterii, una a fost dedicată prezentărilor, mult prea ample, din punctul meu de vedere. Când s-a ajuns la discuții, s-a pus accent pe taberele pentru traducători existente la noi în țară și sprijinul pe care îl acordă (sau nu) instituțiile culturale. 

La întrebarea Monicăi Joiță Cât le pasă cititorilor străini de literatura română?, răspunsurile au fost: traducătorii sunt cei care caută ce autor român să traducă, în funcție de cererea de pe piață, tot traducătorii decid la ce editură s-ar preta mai bine un autor tradus, accentul se pune pe operele comerciale, autori tineri, în viață, care eventual pot interacționa cu potențialii cititiori străini; traducerea trebuie să fie cât mai profesionistă, pentru a informa publicul, pentru a-l educa să citească literatură bună.

Nu am stat până la sfârșit, pentru că am vrut să ajung la un alt eveniment, dar mi s-a părut că subiectul nu prea a fost adus în discuție. Pentru cineva din afara grupului, cum am fost eu, evenimentul nu a adus nicio informație nouă.

Evenimentul la care am mers după s-a ținut la Casa FILIT și mi-a plăcut foarte mult. A fost o discuție liberă pe tema Booktrailer, Booktube și Bookblog, moderată de Eli Bădică (jurnalist cultural) - un moderator foarte bun, care a ținut discuția interesantă și la subiect. Pentru fiecare categorie, publicul a avut ocazia să asculte un reprezentant.

Despre fenomenul de Booktrailer a vorbit doamna Claudia Popescu, manager proiect la Biblioteca Județeană Brașov, care a prezentat și o aplicație interesantă pentru telefon, iziLIT, dar a vorbit și despre un concurs literar - CLIP[L]IT – Carte în 7Arte. Dumneaei a prezentat părerea bibliotecarilor în ceea ce privește literatura pe care o consumă publicul în ziua de azi, dar a povestit și despre modul în care în biblioteci a fost introdusă ideea de recomandare de carte. 

Pe partea de Booktube, publicul a avut ocazia să o cunoască pe Daria Câmpeanu, cunoscută în online ca Daria Prietenă cu Cărțile, canalul ei de Booktube depășind numărul de 14.500 de abonați. Daria, la cei 12 ani ai săi, este o persoană sinceră și directă, e o plăcere să o asculți și să vezi ce păreri argumentate are.

Categoria de Bookblog a avut-o drept reprezentantă pe Raisa Beicu, colaborator și contribuitor la Harper`s Bazaar România. Raisa a fost o descoperire pentru mine - nu îi cunoșteam activitatea până ieri, iar modul ei de a gândi și opiniile pe care le are vizavi de cărți, cititori și literatura contemporană m-au cucerit. Este o persoană foarte carismatică și cu siguranță îi voi urmări blogul.

Discuția a fost interesantă și nici nu am simțit cum a trecut ora. Invitatele au vorbit despre punctele forte ale comunității pe care au creat-o în jurul proiectelor sale, dar și despre punctele slabe. Daria este de părere că cei care-și fac canal de Booktube trebuie să prezinte material de calitate; Raisa a spus că își dorește în continuare să promoveze cărțile bune, literatura care contează, cea care contribuie la dezvoltarea individului și că-și dorește ca oamenii să citească poezie (l-a recomandat pe I. Mușină), literatura de actualitate, nu ceea ce este deja în programa școloară. Doamna Claudia Popescu a îndemnat tinerii prezenți în sală - și nu numai - să citească și să acceseze aplicația iziLIT, dar să și participe la concursul sus-menționat. Mi-a plăcut foarte mult evenimentul și am plecat cu multe impresii frumoase.

Cel de-al treilea eveniment la care am ajuns ieri a fost unul organizat de către Storia Books, în parteneriat cu Librarium Iulius Mall. Celebritatea în online și efectele ei a fost subeictul dezbaterii, iar invitații speciali făceau parte din categorii foarte variate. Discuția a fost moderată de Iuliana Soșu, iar Daria Câmpeanu (Booktuber), Iuliana Enache (Bookblogger), Andreea Chirilă (Say Rouge), Alexandra Popa (Booktuber), Oana Turcea (Bookstagrammer) și Iulia Cruț (psihoterapeut și blogger) au vorbit despre celelbritatea în online și în ce măsură sunt afectate (pozitiv și nu numai) de către aceasta. 

Inițial, discuția trebuia să plece de la romanul Francescăi Zappia, Eliza și monștrii ei, dar a devit într-o altă direcție, și anume fenomenul de Cyberbullying. Cu toate acestea, am aflat mai multe lucruri interesante despre invitate, părerile lor despre cărți și comunitate, dar și despre cum reacționează la mesajele negative din online.

Andreea Chirilă, despre care eu am aflat mai demult, prin intermediul proiectului ei foarte fain, Fashion@theMuseum, a zis că nu-i place deloc termenul de influencer, că toți suntem, într-o oarecare măsură, influenceri. La întrebarea dacă s-a gândit vreodată să scrie pentru domeniul în care activează, Andreea a zis că și-ar dori să facă un doctorat, dar o împiedică lipsa informațiilor pentru subiectul abordat. 

Iuliana Enache a vorbit foarte frumos despre felul în care a reușit să-și influențeze colegii de școală să citească, iar acum există și un club de lectură la care participă - e admirabil faptul că a reușit așa ceva. Iuliana este pasionată de literatura fantasy, iar la întrebarea moderatoarei dacă s-a gândit vreodată să scrie, a răspuns că da, însă consideră că nu este la vârsta potrivită pentru așa ceva. Autoarea ei preferată este Veronica Roth.

Daria a zis că un influencer nu poate oferi o informație falsă, că trebuie să se informeze înainte de a vorbi, iar cărțile sunt o necesitate. La întrebarea moderatoarei, în ce roman s-ar vedea un personaj, Daria a răspuns că în niciunul și că dacă ar fi să scrie o carte, ar face-o dacă ar avea o idee încă neexploatată, nu de dragul de a scrie ceva. 

Oana Turcea a vorbit despre cum a crescut contul ei de Instagram și ce a îndemnat-o să facă asta, care sunt avantajele și dezavantajele de a fi un bookstagramer. La întrebarea dacă își dorește sau lucrează la un proiect mai mare, Oana a spus că a avut o idee legată de cărți, lumânări și alte nimicuri drăguțe, sub forma unui subscription box, dar aceasta nu s-a materializat încă.

Alexandra Popa a vorbit despre cum a descoperit pasiunea pentru citit și cum i-a ,molipsit” pe cei din familia ei să citească genul ei de literatură. În viitor, Alexandra își dorește foarte mult să termine romanul la care lucrează de ceva timp.

Iulia Cruț a vorbit despre fenomenul de hărțuire în online, care sunt metodele de a apăra și educa copii în acest sens și faptul că orice informație dată la public trebuie asumată.

Ce mi-a plăcut foarte mult la evenimentele de sâmbătă a fost faptul că am cunoscut foarte multe persoane interesante, fiecare cu o poveste de spus. Desigur, timpul nu a fost de partea nimănui, mi-aș fi dorit să stau mai mult cu aceștia și să-i ascult în continuare, dar însăși faptul că am avut ocazia să particip la discuțiile propuse m-a încântat foarte mult. Pentru mine, FILIT este un eveniment la care aș participa 365 de zile pe an, pentru că ai ce învăța, iar experiența este unică.

FILIT 2018 - Zilele 2 și 3 - Delia Calancia, Traducerea - o poveste de dragoste?, Automutilarea - teribilism sau problemă reală?

Nu am reușit să vă povestesc despre evenimentele la care am participat ieri, dar pentru că e sfârșit de săptămână și următoarele două zile mă pot dedica FILIT-ului aproape în totalitate, vă povestesc despre experiența mea din ultimele zile.

Ieri mi-am propus să merg la două evenimente - primul la casa FILIT, unde urma să se țină o sesiune de lecturi cu cea mai tânără autoare care a publicat la editura Humanitas - este vorba despre Delia Clancia, cu volumul O zi din viața Deliei. Din păcate, evenimentul s-a amânat pentru o oră și nu am putut sta prea mult, dar am reușit să fac câteva poze și să o observ pe Delia (și broscuța ei Lili) dând câteva interviuri. 

Cel de-al doilea eveniment a avut loc în blocul C al UAIC, unde am participat la o discuție pe tema Traducerea - o poveste de dragoste?. Invitatul special, traducătorul Bruno Mazzoni, pe care l-am întâlnit la un alt eveniment și moderatoarea Paula Onofrei, lector universitar, au dezbătut subiectul într-un mod interesant. 

S-a discutat traducerea autorilor români în străinătate, experiența lui Bruno Mazzoni cu editurile din Italia și modul în care publicul italian a perceput literatura română. Traducătorul a fost și profesor la Universitatea din Pisa, iar la întrebarea moderatoarei cum a motivat studenții să citească, Bruno Mazzoni a răspuns că un an le preda poezie, celălalt an proză; a căutat elementul de amuzament în literatura română pentru ca prin comic să atragă atenția cititorilor - de exemplu, Poema chiuvetei de M. Cărtărescu. La întrebarea cum percepe publicul italian literatura română, răspunsul a fost că acesta este sensibil la literatura bună, indiferent de țara de origine. Traducătorul a afirmat despre FILIT că este un festival foarte bine organizat, o idee originală, un eveniment de importanță internațională și a lăudat pasiunea voluntarilor, implicarea acestora și modul în care festivalul reprezintă un spațiu de comunicare pentru scriitori, traducători și public.

A doua zi, adică astăzi, am avut un plan bine pus la punct în ceea ce privește evenimentele la care voiam să particip, dar nu am reușit să ajung la casa FILIT pentru a îi asculta pe Victor Miron și Daria Câmpeanu citind Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry. Pe Daria am cunoscut-o când a avut loc întâlnirea Booktubers on Tour și am revăzut-o în seara aceasta, la un eveniment organizat de Storia Books la cărturești Palas Mall. 

Automutilarea - teribilism sau problemă reală? a fost subiectul serii și discuția a avut ca punct de plecare romanul lui Kathleen Glasgow, O fată din bucăți. Am citit această carte de curând, mi-a plăcut mult (urmează să postez o recenzie pe canalul meu de Youtube) și eram curioasă de discuția care se va stârni pe marginea acestui roman. Invitații speciali - Corina Mighiu, psiholog de la Salvați Copiii Iași, bookbloggerițele Oana Turcea și Alexandra Popa, împreună cu moderatoarea Liviana Tane au dezbătut problema cu publicul. Discuția a fost dinamică, întrebările și răspunsurile date foarte variate, dar cu opinii bine argumentate de către public și de către gazde, dar și discuția despre carte și evenimentele ce au loc în aceasta, problemele adolescenților și cum le rezolvă aceștia au făcut ca cele două ore să treacă instant.

Mi-a plăcut mult ziua de azi și chiar dacă nu am ajuns peste tot unde mi-am propus, atmosfera de la evenimentul de la Cărturești, plin de oameni faini, idei de dezbătut și opinii variate m-au inspirat să mai particip la astfel de activități. Mâine vreau să ajung la câteva evenimente, articolul îl voi posta seara, dar mă puteți urmări pe Instagram ca să fiți la curent cu noutățile.