Un ospiciu este un puț adânc pe fundul căruia se depun și încep să clocotească otrăvurile sufletului omenesc.
[...] Oamenii sunt niște animale prefăcute, care se justifică și se afirmă pe sine. Animalele adevărate nu fac așa ceva. Ele nu sunt înzestrate nici cu grai. Sau poate că există și la ele afirmarea de sine, dar, neavând limbajul artificial al autojustificării, în cazul lor e vorba de un instinct. Ceea ce e ceva frumos.
Educat într-un univers al onoarei, necunoscând nici crime, nici abjecția, nici trădarea, gust pentru prima oară ura: un sentiment sublim, sete de dreptate și de răzbunare.
Fiecare om trebuie să moară. A alege neantul e singurul mod de a-l învinge.
Sunt mișcat de faptul că aparțin unei generații dezinteresate, ce aspiră la o cauză sublimă. Spiritul samurailor, ucis de modernitate, renaște în noi și prin noi. Traversăm o perioadă de incertitudine. Măreția zilei de mâine ne face nerăbdători.
De ce oare îmbătrânesc părinții? Viața e un castel de minciuni năruit de timp. Îmi pare rău că nu m-am uitat mai mult și mai atent la ai mei.
O prietenie. O crimă. O poveste întunecată din trecut. Un război și urmele acestuia în mintea unui soldat. O fugă continuă, lipsită de perspective.
Dacă fug de Terri Blackstock este un thriller captivant, cu personaje de care te atașezi, o premisă interesantă și o serie de întâmplări secundare firului narativ principal, menite să creeze o imagine complexă despre personaje și lumea din care fac parte acestea.
Înainte de jocul penelor, singurătatea ajunsese o prelungire naturală a Kyei, ca un braț. Acum însă parcă făcuse rădăcini în ea și-i apăsa pieptul.
Dar să fie singură cuc era un sentiment atât de vast, încât avea ecou [].
Poate că era un meleag aspru, dar mustea de viață. Viață de toate soiurile - crabi de nisip agitându-și frenetic picioarele, raci ce navigau prin mâl, pești, creveți, stridii, căprioare grase și gâște durdulii care umpleau uscatul și apa[]. Mlaștina nu îi delimita, însă îi definea și, ca orice pământ sacru, le ținea secretele bine ascunse.
Oamenii anxioși mereu au impresia că lumea se învârte în jurul lor, dar faptul că acum știa adevărul nu însemna că îi este ușor să renunțe să mai creadă în minciuna asta.
Într-o zi, a spus el, toți se vor trezi și și își vor da seama că
părinții lor sunt nuște simpli oameni, ca ei. Câteodată sunt oameni
buni, câteodată nu.
E orecum ușor să suferi singur; să suferi pentru alții e ce te distruge.
Ce uitase însă să menționeze - ce ea a ajuns să aprecieze exact în acel moment - era că, de cele mai multe ori, oamenii nu sunt nici buni, nici răi, nici drepți, nici diabolici, ci pur și simplu oameni.
Dragostea e o oglindă care ne face părțile strălucitoare să sclipească precum stelele și înmoaie chiar și cea mai aprigă urâțenie. Ne place să iubim pentru că ne face frumoși.
Pentru mine, aceasta a început cu un drum nou în viață, așa că la capitolul lecturi, nu mă pot lăuda cu la fel de multe ca în alte luni, dar asta nu le face mai puțin valoroase. Am reușit să termin cărți pe care le aveam începute de ceva timp, să mă bucur de lecturi captivante și să mai citesc din teancul meu de cărți #citescceam.
Voi începe cu Cartea Mironei de Cella Serghi, un volum pe care l-am început în cadrul #romanianreadathon, dar pe care l-am abandonat destul de repede. Prima parte a cărții, mai bine zis, prima treime, este scrisă în dulcele stil pe care-l regăsesc cu drag în Pânza de păianjen. În Cartea Mironei, cititorul urmărește o tănără care aspiră să devină scriitoare, fiind sufocată de către familia ei nocivă și de evenimentele ce împânzesc Europa la mijlocul secolului trecut. Dacă romanul a început bine, pe parcurs povestea a devenit din ce în ce mai fragmentată, iar eu nu am putut să creez o legătură cu protagonista sau cu trăirile ei.
Dacă fug de Terri Blackstock a fost un thriller captivant, cu o poveste simplă, dar bine prezentată. Casey îl găsește pe cel mai bun prieten al ei mort la el acasă și fiindcă are o părere nu tocmai bună despre poliție, decide să fugă, să se ascundă, ceea ce o face automat principala suspectă.
Familia defunctului îl angajează pe Dylan, un prieten din copilărie, să o găsească pe Casey și să obțină răspunsuri. Dacă fug este primul volum din trilogie, lucru pe care nu-l știam, de aceea am rămas dezamăgită la final, când am descoperit că povestea abia începe. Cu siguranță voi citi și continuarea.
O zi din viața lui Ivan Denisovici de Aleksandr Soljenițîn a fost o lectură care nu a venit la timpul său. Așa cum sugerează titlul, este vorba despre o zi din viața unui bărbat care își duce veacul în Gulag, cu tot cu tabieturile celora din jur, evenimentele vremii, intrate în venele prizonierilor și nelipsitul suflet rusesc prins în inima singurătății. Dacă aș fi citit cartea asta într-o altă stare de spirit, cred că m-aș fi bucurat mai mult de ea.
Istoria credințelor și ideilor religioase, volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor de Mircea Eliade este una dintre cărțile pe care am început să le citesc la începutul anului și abia acum am terminat-o. Fiind un volum de non-ficțiune, a mers mai greu decât alte lecturi, dar mi-a plăcut mult modul în care autorul face sinteza perioadelor descrise și aduce în prim plan ideile cele mai importante din credințele religioase menționate.
Netochka Nezvanova de Fiodor Dostoievski a fost o lectură ușoară pentru acest autor. Relatează povestea unei fete ajunsă orfană și tot ceea ce înseamnă familia ei, greutățile prin care trece și evident, aduce în lumina reflectoarelor nelipsita suferință atât de caracteristică personajelor din literatura rusă clasică. Mi-a fost dor de Dostoievski, dar nu voiam să mă înham la un roman stufos, așa că Netochka Neszvanova a fost cartea potrivită pentru a-mi potoli dorul.
O listă semidifinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri de Krystal Sutherland este volumul care încheie luna septembrie. Familia Solar este urmărită de un blestem și faptul că fiecare membru a acesteia are câte o fobie, care-l împiedică să-și trăiască viața la potențialul maxim.
Deși este o carte YA, felul în care este tratată depășirea fricii face din acest roman unul potrivit pentru toate vârstele.
Acestea sunt cărțile de care m-am bucurat în septembrie. Voi ce ați mai citit?
Toamna este un anotimp care incită la poezie. La melancolie. La dor. Pentru Isobel însă, toamna este un anotimp pe care nu l-a trăit niciodată, pe care nu l-a simțit în aer, fiind prinsă într-o lume unde domnește o vară eternă.
Lucrurile se schimbă atunci când îi face portretul lui Rook, prințul toamnei, care rămâne nemulțumit de rezultat și o răpește pe fată, ducând-o spre tărâmul său pentru a o pedepsi pentru insolența ei.
Dar călătoria lor se adeverește a fi nu doar o apropiere a sufletelor, ci și descoperirea unei forțe malefice, pregătită să distrugă lumea. În aceste condiții, Isobel și Rook trebuie să găsească o soluție pentru a salva universul lor.
An Enchantment of Ravens de Margaret Rogerson este o carte frumoasă, în ton cu vremea de afară - plină de culoare, romantism, dorul unor vremuri inexistente.
